"Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristeţeaCând părăsită sta de vorbă cu sine însăşi tinereţea,Şi mişcătoarea lor cupolă deasupra-şi clătina verdeaţa,Părea că-n jurul meu prin ramuri în mii de palme bate viaţa;Iar câteodată crengi uscate păreau cădelniţând un mort.Pe sub castani cu frunza mare şi azi tristeţea mea mi-o port.În după-amiezi de primăvară subt umbra lor răcoritoare,Pândeam speranţa cum se joacă în jucăuşi bănuţi de soare,Şi mă-ncercam a lor comoară s-o prind în...
Lasa un mesaj vocal