IENICERII(1) DICTATURII by Tiberiu Vanca

http://www.caietesilvane.ro/indexcs.php?cmd=articol&idart=1255

Sambata,11 Decembrie 2010

IENICERII(1) DICTATURII

Tiberiu VANCA      

      Omul in calitatea sa de vietuitoare cu un profund caracter social traieste in grupuri reunite in comunitati, iar acestea din urma capata forme institutionale cum sunt ginta, triburile sau forma superioara a habitatului pentru cei cu vocatie de a se afla impreuna, nationalitatile, pe vetre numite regiuni, tari sau dupa criterii sentimentale patrii, iar elementul care-i aduna conferindu-le identitate si nume este mijlocul de comunicare, respectiv limba, si nu in ultimul rand pamantul. Inscrierea in grup se realizeaza prin evenimentul biologic al nasterii ce confera subiectului un dat spiritual care poate fi definit prin constiinta apartenentei la etnie sau dupa caz natiune, factor motivant al credintei ca vatra pe care viaza are legitimitatea unui Axis Mundi (3) conferindu-i, astfel,valente sacrale. De aici pana la apararea cu trup si suflet a pamantului sacru, si a comunitatii nu exista decat un singur pas. Constiinta sacrala a apartenentei la grup determina subiectilor atitudini de slavire si aparare. Nascutul unui loc se contamineaza, in sensul pozitiv al cuvantului, prin insasi faptul nasterii cu dragoste pentru vatra si sentimente de fratietate fata de coetnici sau conationali intre care traieste si a caror limba o vorbeste, determinandu-i atitudini de atasament pana la sacrificiu. Factorii de ordin subiectiv ce determina coeziunea grupului: limba, manifestarile cultuale si deprinderile culturale, mostenirea spirituala ce a stat la baza formarii lor, conceptia comuna despre viata si moarte, trecutul istoric astfel cum rezida din fapte de origine strabuna, sau din tezaurul narativ, respectiv, din legende si mituri, sunt valorile liant ce-i motiveaza credinta apartenentei la grup si la loc. Inarmat cu aceste valori el depaseste starea de localnic si concitadin al celor din preajma cat devine un soldat al locului ce-si asuma toate nivelele de sacrificiu in folosul comunitatii, si de constructor al valorilor ce pot asigura progresul in timp al acesteia.

      O societate cu astfel de subiecti era si Romania postbelica in momentul crucial al ocuparii de catre armata rosie. Ocupantul sovietic si-a propus sa procedeze ca in statul de origine, sa distruga din temelii economia nationala a celui subjugat si elementele de suprastructura existente (proprietatea, partidele politice, libertatile cetatenesti garantate prin constitutie, si, in intregul sau, societatea de consum) si sa instituie un regim de lagar deservit de institutii, fie utopice, fie neperformante. Nu s-a sfiit de termeni, a inchis granitele, a supus infometarii populatia, a ingradit libertatea de miscare si de expresie, si s-a autonominat „Lagarul Socialist”. Pentru a „accede” la astfel de neperformanta trebuia sa produca mutatii esentiale in constiinta oamenilor. A apelat la principiul „dezbina si stapaneste” si pe aceasta cale si-a atins scopul coborand tara in cea mai neagra mizerie existentiala. Dupa desfiintarea partidelor istorice si a libertatilor cetatenesti a dat rang de partid unic Partidului Comunist, numai ca acesta nu era ca esenta ceea ce presupune o organizatie politica cat s-a constituit si a functionat ca o abjecta banda criminala. S-a declarat forta conducatoare in stat, si-a subordonat institutiile statului (de la administratia locala la ministere si celelalte organe centrale) si-a subordonat cele trei puteri caracteristice oricarei democratii (legislativa, executiva si judecatoreasca) iar in felul acesta a iesit din sfera democratiei cantonandu-se in cea a autocratiei. A institutionalizat delatiunea prin punerea in circulatie a institutiilor de trista faima, critica si autocritica pentru a patrunde in mod fraudulos in viata intima a cetatenilor. A atentat la libertatea cetatenilor prin infiintarea lagarelor de concentrare in care a aruncat, fara judecata, cat doar prin voia bunului plac, varfurile societatii traditionale, respectiv industriasii, mosieri, ofiterii, intelectualii, persoane cu trecut politic, ce au activat in diabolizata societate burgheza. A naimit in functii de conducere atat in administratie cat si in economie „muncitori cu cea mai mica pregatire profesionala, necalificati” (5) desistand de la elitismul profesional a plonjat in cel mai negru primitivism. Au indus ideia ca banda politico-criminala titrata Partidul Comunist este forta conducatoare a clasei muncitoare, ca lupta pentru desfiintarea exploatarii omului de catre om, pentru construirea societatii comuniste, societate in care repartitia bunurilor nu se va mai face dupa munca ci dupa nevoi, ca prin servitutile ce le va aseza in sprijinul populatiei se va accede la o existenta paradisiaca(6). Numai ca dupa patruzeci si cinci de ani de experiente utopice si o desantata propaganda populista societatea nationala a intrat in faliment.

      Au indus teroarea. Cravata si palaria aceste nevinovate obiecte vestimentare, ca sa ne referim doar la ele, bateau a decadentism burghez in ochii activistilor rosii, persoane recrutate din substratul fara speranta a paturii umane, persoane care au fost legitimate sa puna in aplicare impotriva reprezentantilor vechii societati si a tuturor celor ce nu se manifestau ca aplaudaci, comandamentele criminale puse in opera de catre dictatura, marginalizarea sociala, recluziunea fara judecata, si masura capitala a omuciderii prin asa numitele „intamplari neprevazute”(7). Din lipsa de spatiu nu vom face referiri la cotele obligatorii ce au sufocat taranimea, la inventia judiciara a sabotajului, tehnici din cele ce au deschis portile inchisorilor pentru blajinii din teritoriu, pentru cei care, nedumiriti, intarziau sa marseze cu coloana rosie. Au produs o ruptura sociala atent calculata, prima, a indezirabililor, nimeni altii decat exponentii pretinselor clase, fost,exploatatoare, iar a doua a inocentilor, patura sociala formata din cei ce trebuia sa fie reciclati pentru tabara obedientilor. Pretul inscrierii in cea de a doua era contractul rosu, aderarea la calitatea de „luptator pentru cauza clasei muncitoare”, respectiv inscrierea in partidul-banda criminala. A fi luptator pentru cauza clasei muncitoare nu insemna ca trebuie sa-ti antrenezi curajul si disponibilitatea pentru a face ceva pe scara utilului, cat presupunea a te inscrie intr-o serie de atitudini ipocrite, sa asisti la demolarea economiei nationale (8) sa accepti cu entuziasm ca la masa ta diurna sa ai doar deseuri alimentare (gheare de porc, gaturi, capete si gheare de pasari, etc) si sa ridici osanale mainii criminale care a adus natiunea in aceea stare, sa-ti durezi existenta, incarcata de cele mai elementare nevoi, in lagar (…-ul socialist), si sa aclami epoca de aur, facatura propagandistica a celui mai lung timp de infometare, sa practici delatiunea daca doresti sa fi ferit de prestatia analoga a celor ce ti-ar imputa ca nu esti delator si pe cale de consecinta sa te declare tradator al nobilei cauze a partidului. Sa rabzi si sa taci, sa vezi si sa te faci ca n-ai vazut, iar lista atitudinilor de care va trebui sa te autoprivezi este mult mai lunga. Pentru a-si asigura campul operational, dictatura trebuia sa duca tara la starea rezumativ explicitata mai sus, de aceea prin tehnica contractarii rosii trebuia sa puna la punct un sistem ce trebuia sa incorseteze societatea aidoma unei panze de paianjen. Pentru a realiza aceasta imunda panza au statornicit procentaje de primire in partid …la muncitori, …la tarani,…la intelectuali, etc. in asa fel incat fiecare persoana activa sa fie dublata de un delator (membru de partid). Ca s-a intamplat astfel o dovedesc prelevarile statistice: in 1989 partidul avea in evidente patru milioane de membrii din cei douazeci de milioane de locuitori, respectiv proportia era de unu la patru. Dar cum nivelele de obedienta de care dictatura avea nevoie erau mult mai mari au tesut panza neangajarii si tacerii absolute si in randul tineretului (U.T.M si din 1965 U.T.C), au plasmuit si o organizatie a femeilor precum si una pentru toate persoanele aflate in campul muncii si neinregimentate politic (O.D.U.S). Daca extindem calculul si la aceste categorii de participanti la „opera” de institutionalizare a tacerii si neangajarii impotriva maini criminale, raportul de unu la patru, care ii privea doar pe membrii de partid, se restrange pana la diferente nesemnificative. Se pare ca din marea retea a obedientilor lipsesc numai copiii aflati la varste fragede si batranii situati la senectute. Dintre paturile sociale ce adastau in marele lagar (a se avea in vedere cortina de fier, interdictia de a calatori in strainatate, interdictia de a intretine legaturi cu strainii si diabolizarea occidentului) dictaturii ii era, oarecum, incomoda intelectualitatea, de aceea era strict observata iar procentajul racolarii de obedienti din randul acesteia era cu atentie monitorizat. Nu avem nivele de cooptare a intelectualilor in gloata obedientilor decat pana in 1977 cand structura partidului era: 2.700.000 membri din care 51%muncitori, 19% tarani, 22% intelectuali si functionari. Daca la acea vreme dintre luminatii societatii 22% erau anihilati prin tehnica contractului rosu in conditii in care fata de 1989 numarul obedientilor era mai mic cu 1.300.000, avem a banui ca la vremea desfiintarii partidului procentul intelectualilor anihilati era mult mai mare.

      Prin contractul rosu si obligarea, prin disciplina de partid, la tacere si supunere oarba, crima rosie comisa prin partidul-banda dictatura a racolat un numar de peste patru milioane de autori, complici, favorizatori si tainuitori a crimelor atroce puse la cale si executate in anii subjugarii. In anii ce au urmat disolutiei regimului dictatorial cele peste patru milioane de persoane ce au contractat prin carnetul de partid obedienta au declarat in cor: „Noi nu suntem vinovati ! Noi am fost simpli membrii de partid! Nivelul deciziilor criminale se luau la nivelul nucleului central!” Este adevarat ca autorii crimelor inseriate au fost persoanele situate in nucleul de conducere al partidului-banda, care a pus in aplicare tehnicile criminale impuse de sovietici numai dupa ce prin contractele rosii natiunea a fost adusa in stare de reala amortire prin acoperirea intregului teritoriu cu obedienti, acestia din urma au jucat un rol definitoriu in capacitatea dictaturii de a-si duce la indeplinire planurile criminale. Ei au asigurat linistea operationala a varfurilor crimei rosii, prin neangajare, prin impiedecarea altora sa opuna rezistenta si prin incredibile aplauze. La vremea dezmatatei propagande rosii se spunea „Lumina vine de la rasarit!” Numai ca „lumina” n-a prea venit, crima,insa, din belsug. In introducerea la aceasta luarea de pozitie spuneam ca omul ca subiect de drepturi si obligatii este un soldat, iar uneori mai mult, un politist al socialului, pentru ca conserva in bagajul sau genetic obligatia de a apara societatea, de a institui ordinea si dreptatea, de a lupta pentru eradicarea fenomenelor si faptelor ce submineaza convietuirea, iar suma eforturilor conjugate de totalitatea luptatorilor se converteste institutional in ceea ce numim „opinia publica”. Ei bine aceasta institutie a fost anihilata de catre dictatura prin preluarea in fondul sau de obedienti a unui procent covarsitor din cei prinsi in angrenajul public si economic, persoane ce puteau observa si protesta, preluandu-i in portofoliul sau de voci tacute si ochi adumbriti de spaime existentiale. Sa nu se uite ca membrii de partid au fost naimiti in functii de conducere si de supraveghere in punctele nodale ale vietii publice, iar in aceasta situatie aveau si raspunderea pentru tot ce se intampla sau se putea intampla in piramida peste care era asezat. Acolo in varfurile de piramida unde erau implantati ei era si locul lor lucrativ si, si partidul. Partidul era peste tot. Erau cocotati acolo nu pentru pricepere, caci in aceasta privinta este de vazut punctul 44 din directiva din 2 iunie 1947 semnata Moscova K.G.B.- a se vedea (5) – cat si pentru faptul ca in calitatea sa contractuala a semnat pentru supunere, pentru tacere, pentru neobservare, fiind cu alte cuvinte o persoana complet neutralizata. In fisa postului sau de membru PCR era subinteleasa tacerea, neobservarea si supunerea.

      In incheierea acestui eseu este potrivit sa-i amintim cititorului ca primirea in randurile partidului se realiza pe cale initiatica. Procesul initiatic de dobandire a calitatii de membru de partid se punea in miscare la vremea cand existau suficiente date ca subiectului de referinta i s-a curatat complet creierul, ca exista date certe ca a inteles si se va supune politicii partidului. In clipa in care racolatorii vor constata ca subiectul prezinta garantiile cerute se va intruni organizatia de partid care in cadru solemn va oficia evenimentul.

      Un „Tovaras Bun”(9) se va desprinde de pe tablia scaunului, va opera o scurta pauza apoi va caracteriza candidatul in termeni laudativi, si va propune organizatiei sa voteze pentru primirea in partid. Dupa oficializarea votului va declara „Tovarase …! Ai avut cinstea sa devii membru al Partidului Comunist Roman ! Te-ai inscris pe calea devenirii, a ridicarii la suprema valoare construita de catre partidul nostru, „Omul Nou”!(10) … Dupa ridicarea adunarii, in jurul unui bufet rece, udat, chiar si cu spirtoase, se va rade, se vor spune bancuri, si se vor strange mainile tovaraseste.

      *

      La intrarea in lumea de dinafara adunarii, eliberat de emotii, si incarcat de responsabilitatea „Omului nou” proaspatul membru de partid, cu fata straluminata de satisfactii si aura de invingator, ii va asigura pe cei ce-i vor iesi in cale „Am avut cinstea sa fiu primit in partid!”

      *

     

     

     

     

     1. Ieniceri Grup de desant (2) in armata otomana, format majoritar din copii turciti ai populatiilor crestine subjugate de catre imperiul otoman.

      2. Desant Trupe special pregatite pentru debarcare si ocuparea teritoriilor inamice.

      3. Axis Mundi Osia ce leaga pamantul de cer.

      4. Lumpen proletariat Categorie sociala formata din elemente declasate aflate la periferia societatii (vagabonzi aventurieri etc.)

      m.d.e Edit. St. Enc. Buc. 1978 pag 568.

      5. Directiva din 2 iunie 1947 Moscova K.G.B. P. 44 „Cei care lucreaza in diferite functii trebuie sa fie schimbati si inlocuiti cu muncitori cu cea mai mica pregatire profesionala, necalificati.

      6. Tiberiu Vanca „Patruzeci si cinci de ani de milenarism rosu in Romania” – Rev. Zarandul nr. 209 oct. 2010 pag. 5 si 7.

      7. Directiva din 2 iun ie 1947 Moscova KGB P. 40 „… reprezentantii opozitiei sa fie inchisi. Sa se prelucreze acei opozanti care se bucura de stima populatiei bastinase inainte ca ei sa se intipareasca in constiinta maselor, trebuie lichidati prin asa numite „intamplari neprevazute” sau inchisi sub acuzatie de crima de drept comun.”

      8. Directiva din 2 iunie 1947 Moscova K.G.B P.13. „ … a face gospodaria particulara nerentabila . Dupa aceea trebuie inceputa colectivizarea. In cazul in care ar interveni o rezistenta mai mare, trebuie redusa impartirea mijloacelor de productie, concomitent cu cresterea obligatiilor de predarea cotelor. Daca nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura sa nu poata asigura aprovizionarea cu alimente a tarii, astfel ca necesarul sa fie acoperit din import „

      9. Tovarasul Bun Tiberiu Vanca – Goana dupa Lauri Ed. Casa Cartii de Stiinta Cluj Napoca pag. 102 -„… nimeni altul decat pupincuristul perfect, cel ce cu umilinta, cu ochii inlacrimati de emotie si asteptare, se afla in permanenta stare de revelatie in fata cacanarilor ierarhici, ale caror gesturi, cuvinte, precum si orice alte manifestari, le condimenteaza mintal, cu praf de genialitate, aplaudand frenetic pana in pragul comitialitatii. Tovarasul bun se afla in opozitie cu „persoana cu origine nesanatoasa”, cu „dusmanii poporului” sau al „clasei muncitoare”, precum si ai celor ce aveau un alt, comportament decat cel de turma, care erau socotiti a fi „elemente in stare avansata de putrefactie morala”.

      10. Omul Nou - Ibidem pag. 101 „Produs al speciei careia i s-a extirpat capacitatea de a distinge raul de bine, implantandu-i-se neputere in fata idioteniei proliferata cu rang de virtute, aplaudac entuziast, care, din dragoste fata de „patria rosie”, accepta si-si doreste calatoria in lumea umbrelor, fara pasaport, dupa o portie indelungata de foame si stingere prin inanitie.”

     

      4 decembrie 2010

      Tiberiu Vanca

     

Read More

SPOVEDANIA II ANCHETATORII SFINTEI CRUCI by Tiberiu Vanca

                                               SPOVEDANIA II              ANCHETATORII SFINTEI CRUCI

            Omul este o vieţuitoare, ce pentru a exista şi a se înscrie într-un minim de moralitate trebuie să slalomeze printre anumite instituţii. Din rândul acestora le amintim pe cele edictate de jurişti  sub chip de rânduieli (civile şi  comerciale), avertizatoare şi sancţionatoare (contravenţionale şi penale), pe cele implementate de moralişti (reguli de bună purtare, coduri etice şi de comportament etc.), şi nu în ultimul rând  cele impuse de aparatul clerical. Asupra acestora vom zăbovi în rândurile ce urmează. Cei din urmă ne îndeamnă să ţinem legături nemijlocite cu divinitatea prin mijlocirea rugăciunii. Mai mult ne asigură că în clipele de prosternare prin rugăciune ne aflăm în legătură  directă  cu Domnul, că acesta ne vede, ne apreciază cuvioşenia şi ne învăluie cu dragostea sa. Cu alte cuvinte orice muritor care se roagă  se află în legătură nemijlocită şi-l are alături pe Dumnezeu. Din motive pe care le vom explica,  în clipele de disperare existenţială, atunci când  între credincios şi Divinitate  se impune un colocviu în doi, respectiv momentele în care subiectul doreşte să-şi descarce conştiinţa de povara şi tirania greşelilor, de la cele minore până la cele capitale, Biserica  nu-i mai recunoaşte întâlnirea  cu Dumnezeu cât îi violează spaţiul intim cu pretenţia de a intercala între el şi Cel Înalt un al treilea, respectiv pe parohul  ascultător. Vom încerca să punem în pagină izvoarele acestui gest de indiscreţie la nivel de mase, acest mijloc viclean de a afla pentru a domina şi a stăpâni, chiar dacă în contemporaneitate după depăşirea a două milenii de înşelătorie, funcţia mărturisirii mai potoleşte doar setea de bârfă a parohilor ascultători.

            Nu vom spune o noutate afirmând că Biserica se află în cel de al treilea mileniu de război neîntrerupt.  Mai marii clerului recunosc starea de forţă în care se află atâta doar că o plasează pe seama păcatului şi a forţei nevăzute care este Diavolul. În fapt ne aflăm în prezenţa unui  război fratricid, ostilităţile se  duc între varii confesiuni, în parte din lumea creştină,  şi se derulează chiar şi cu vărsare de sânge. Avem în vedere Noaptea Hughenoţilor (1) în Franţa,  criza din Irlanda de Nord (2), războiul civil din Liban (3)  evenimentele din teritoriile fostei Iugoslavii (4),  conflictul inter religios dintre ortodoxism şi Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică din România (5) şi exemplele ar putea continua. Nu vom putea trece cu vederea, pe de o parte,  finanţarea morală şi purtarea unor războaie (6), iar pe de altă parte, constituirea  în unităţi statale distincte (7) şi nici faptul că a instituit    structuri  justiţiare (8)  altele  decât sistemele, corespunzătoare, laice, şi că prin vârfurile  clericale a preluat şi exercitat puterea în o seamă  de state (9). Pentru a  putea realiza puterea care să le permită să-şi realizeze aspiraţiile şi durarea agresivităţii  aveau nevoie de un aparat de specialitate mergând până la forţe armate proprii (10),  precum şi de un sistem informaţional  cât mai cuprinzător.  Pentru a şi-l crea au pus la cale cea mai mare intoxicare cunoscută de istoria civilizaţiei, spunem intoxicare pentru că au indus în mase convingerea că informaţiile de care aveau nevoie sunt cerute de Dumnezeu şi că Divinitatea le dă mărturisitorilor la schimb  iertarea păcatelor numai dacă se supun sistemului de autodelaţiune de care autorităţile clericale aveau imperioasă nevoie pentru satisfacerea nevoilor, lor, lumeşti. Pe această cale s-a instituţionalizat spovedania, sau, „Sfânta Taină a Mărturisirii”. Potrivit acesteia fiecare creştin este dator cu o periodicitate nu mai mică decât de două ori pe an (la  Sărbătorile  Naşterii Domnului şi Sfintei Învieri) să se supună  unui  ritual de mărturisire, respectiv să compară în faţa parohului  şi îngenuncheat în faţa acestuia într-un ritual de acoperire  cu patrafirul să se destăinuie (termenul  religios  „mărturisească”), respectiv să-i aducă la cunoştinţă păcatele  (11 ) comise.  Este evident că actele şi faptele mărturisite nu-l lasă  indiferent pe  omul-preot, subiect încărcat cu afecte specific umane, şi pe de altă parte pion principal în  culegere de informaţii,   care nu numai că-l va asculta pe mărturisitor cât încărcat cu obligaţii  profesionale este ţinut să exploareze cât mai adânc în conştiinţa acestuia desistând astfel  de la rolul său de ascultător cât , mai mult, se erijează în cel de anchetator. După ascultarea întregii comunităţi parohul va corobora şi intercondiţiona suma tuturor mărturisirilor şi va dobândi ceea ce spovedania urmăreşte în fapt, starea de spirit a întregii comunităţi, şi situaţiile particulare de la  nivelul unor persoane. În felul acesta parohii au fost pe scara temporală  de la introducerea acestui sistem informatic şi până la zi depozitarii tuturor întâmplărilor, actelor şi faptelor ce privesc sănătatea morală a teritoriului ce le-a fost arondat. În plin ev mediu se parafează o descoperire genială, conştiinţa că cel ce are un sistem informatic performant dobândeşte şi conservă puterea. Ori caracterul performant al spovedaniei nu poate fi negat odată, pentru că datele sale se prelevă prin violenţa indusă mărturisitorului că mărturisirea nu o face către şi pentru  oameni, ci în faţa lui Dumnezeu care, decelând cu marile sale puteri sinceritatea confesării, îi va acorda  iertare netezându-i drumul spre durarea, în dreapta sa, a vieţii de apoi, iar a doua oară pentru că sfera de culegere a datelor cuprinde totalitatea subiecţilor ce-şi durează locuirea în jurul parohului culegător de informaţii.

            Una din cele mai mari performanţe ale aparatului clerical a fost constituirea monolitismului religios. Toată populaţia arondată unei comunităţi (provincie, urbe, ţară etc.) era considerată a fi aderentă a conceptului religios dominant. A nu fi membru al acesteia presupunea izolarea de grupul principal şi  vieţuirea în condiţii discriminatorii. Ruperea de acesta , sau  manifestarea celor mai nevinovate îndoieli asupra doctrinei implementată de cult grupului dominant era socotită erezie, păcat capital ce determina  aruncarea în mâinile inchizitorilor (12) şi expunerea la pedeapsa capitală prin ardere pe rug. Aceluiaş risc se  supunea şi cel ce se îndepărta de spiritul habotnic al vremii, fie prin atitudini anticlericale sau antireligioase, fie prin punerea în circulaţie a unor teze de natură a intra în contradicţie cu conceptele biblico-mitice ale creării şi cunoaşterii lumii. O astfel de atitudine era considerată  a fi păcat capital iar subiectul comitent al tezelor novatoare de referinţă, pe o judecată sumară instrumentată de  spirite obtuze, era condamnat la moarte prin ardere pe rug.(13). Societatea medievală introduce şi conservă puritanismul religios. Pentru a dispune de datele necesare implementării şi apărării acestuia exploatează  sistemul informativ al spovedaniei  căreia îi subsumează întreaga populaţie inducându-i  credinţa, pe de o parte, că trebuie să se confeseze, iar pe de altă parte că va fi pe placul lui Dumnezeu numai dacă spune  totul. Neparticiparea la Taina Sfintei Mărturisiri o socoteşte  abatere de la dogmă, analogă  păcatului, şi expune pe cel ce nu se supune acestui act de violare a vieţii intime  la dispreţ şi izolare. „Taina Sfintei Mărturisiri” a fost implementată la vremea când puterea clericală s-a suprapus sau a încercat să se suprapună peste puterea civilă în vederea acaparării puterii lumeşti şi cu toate că nu avea nici o legătură cu producerea vreunui contact între mărturisitor şi Puterea Divină, fiind un obedient mijloc politic, lumea creştină a fost adusă într-o astfel de amorţire habotnică încât în pofida trecerii secolelor şi mai apoi a mileniilor, n-a avut capacitatea să deceleze această evidentă capcană ce istoriceşte s-a constituit în cea mai longevivă înşelăciune. Oamenii nu au avut clipa de trezie care să-i avizeze că li s-a furat dreptul la un contact direct cu Divinitatea şi că marile lor regrete şi dorinţa de dobândire a curăţiei spirituale prin ispăşire, le este drumeţită spre divinitate prin mijlocirea parohului, consumator de tabac, spirtoase, şi de ce nu şi al altor vicii, respectiv pe o cale impură.

            Dacă în evul mediu clerul putea să-şi facă loc la stăpânirea şi conducerea societăţii situaţie  în care sistemul informaţional pus la cale prin spovedanie îi crea avantaje nete faţă de exponenţii vieţii civile conferindu-i posibilităţi reale  pentru a accede la  putere, cu trecerea anilor şi intrarea în contemporaneitate, societatea civilă se dezvoltă de aşa natură încât porţile de accedere în spre putere ale clerului se micşorează simţitor şi asta nu pentru că sistemul lor informaţional nu ar fi eficient cât pentru faptul că puterea civilă îşi realizează sisteme  informaţionale distincte şi în unele cazuri deosebit de importante. O situaţie aparte o prezintă România deceniilor 5-9 a secolului trecut când puterea politică şi conducerea economică a societăţii este preluată de către comunişti. Aceştia vin la putere sprijiniţi de  ocupantul roşu, nimeni altul decât armata de ocupaţie sovietică şi sunt totalmente lipsiţi de personal de conducere pe care trebuie să şi-l formeze din mers. Desfiinţează  serviciile de informare ale statului sub cuvânt că sunt aservite burgheziei alungată de la putere. Îşi încropesc propriile servicii de informare în care au liberă intrare persoane recrutate din rândul micilor meseriaşi lipsiţi de orice calificare în domeniu, fiind, pe cale de consecinţă neperformante. Deşi se declară un regim ateu afişând filozofia materialist-dialectică ducând o luptă tenace pentru îndepărtarea populaţiei de Biserică tolerează Biserica Ortodoxă Română  din dorinţa de ai exploata instituţiile iar dintre acestea cea mai atrăgătoare părea să fie spovedania. Aveau de luptat cu masele largi populare, cu ţărănimea căreia i s-a confiscat pământul şi animalele, cu micii meseriaşi cărora le-a confiscat mijloacele de producţie, cu susţinătorii industriei naţionale, patronii de fabrici şi uzine pe care le naţionalizează. Înconjuraţi de ură, de resentimente, de grupuri înarmate şi lipsiţi de un aparat de informare calificat au socotit că BOR îşi poate plăti nivelele de toleranţă prin punerea la dispoziţie a autocuprinzătorului său sistem informativ. Este cunoscut că în cei patruzeci şi cinci de ani de dominaţie roşie nu se putea accede la scaune înalt clericale (episcopi, mitropoliţi şi patriarh) decât cu avizul puterii. În aceste condiţii erau trecuţi prin filtrul roşu  şi  obţineau scaune de înalţi ierarhi clericali doar  cei din al căror curiculum-vitae se desprindea obedienţa  faţă de putere. Că evenimentele s-au derulat astfel ne-o dovedesc lucrările CNSAS care a descoperit că o seamă de înalţi ierarhi au fost informatori ai fostei securităţi iar constatările consiliului ne sunt oarecum întărite de ofensiva disperată derulată de BOR pentru  blocarea deconspirării clerului. Teama că s-ar putea descoperi dimensiunile colaborării  clerului cu puterea represivă a luat proporţii şi temporar au găsit sprijin la parlament şi la guvernanţi, după câte se pare cu preţul arondării discursurilor din altare unor grupări politice.

1.        Noaptea Sfântului Bartolomeu (Noaptea Hughenoţilor). 24 august 1572. Au fost ucişi de către catolici mii de protestanţi Calvini, francezi (Hughenoţi) .

Jean Calvin – Fondatorul calvinismului. Conducător al Republicii Teocratice de la Geneva.

2.        Irlanda de Nord  - Din 1968 se instalează o  gravă criză, derulată cu mijloace teroriste, între catolici şi protestanţi

3.        Liban – război civil cu motivaţii religioase între creştini şi musulmani.

4.        Bosnia – război  cu desfăşurări de genocid între sârbi minoritari (ortodocşi) şi albanezii majoritari (musulmani).

5.        Conflictul de peste trei sute de ani din România dintre ortodoxism şi greco catolicism cu finalitatea alierii celor dintâi cu puterea comunistă. În 1948 Biserica română Unită Cu Roma Greco-Catolică este trecută înafara legii, i se confiscă lăcaşurile de cult şi  bunurile imobiliare care au fost trecut prin edict comunist în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române.

După 19 ani de la revoluţia din 1989 Biserica Ortodoxă Română refuză să restituie bunurile mobile şi imobile dobândite

urmare colaborării sale cu puterea roşie.

6          Cruciadele – Campanii militare între anii 1096-1270 pentru eliberarea  aşa numitului Pământ Sfânt.

7          Statul Vatican.

8          Inchiziţia – Instanţă justiţiară înfiinţată de către Biserică pentru reprimarea  manifestărilor eretice, de luptă împotriva cuceririlor ştiinţifice ce intrau în conflict cu dogma creştină.

9          Richelieu (Armand Jean de Plessis) 1585-1642. Om politic şi  cardinal. Prim Ministru în timpul domniei lui Ludovic XIII. Conducătorul de fapt al Franţei.

Mazarin (Jules) 1602-1661. Nunţiu papal  aflat în serviciul lui Richelieu devine cardinal şi Prim Ministru în timpul minoratului lui Ludovic al XIV-lea  alături de Ana de Asturia. Conduce statul  francez.

Miron Cristea (1868-1939) Primul patriarh român. În timpul minoratului, şi prima  Domnie a M.S. Mihai I este membru al regenţei şi Prim Ministru al României în perioada 10 februarie 1938- 6 martie 1939.

10.        Cavalerii Teutoni – Ordin monaho-cavaleresc creat în 1190-1191.             

11.        Păcat – Călcare a unei legi, abatere de la o normă religioasă.

12.        Inchizitor  - Judecător al Tribunalului ecleziastic al inchiziţiei. Anchetator necruţător  aspru şi crud.

13.        Giordano Bruno 1548-1600, filozof renascentist. Întemniţat de Inchiziţie în 1592 este condamnat l moarte şi ars pe rug.

Opera: Dialoguri – „Despre cauză,  principiu şi unitate.” 1584

                               „Despre infinit,  univers şi lumi” 1584

Filozofie panteistă „Natura este Dumnezeu din lucruri”. Dezvoltă concepţia heliocentrică a lui Copernic şi susţine existenţa  „Unui univers infinit şi infinitatea lumii”.

14 decembrie 2008.

                                                                                                     TIBERIU VANCA

  

Read More

MOŢII DE CÂMPIE by Tiberiu Vanca

 

                                   MOŢII DE CÂMPIE

                       

                        Populaţia din arealul: Crişului Alb şi Arieş cunoscută în civilizaţia naţională drept „Ţara Moţilor” iar populaţia de aici sub apelativul „Moţi” şi particularizaţi a fi „Moţii Crişeni” şi „Moţii  Arieşeni” reprezintă segmente ale  ethnosului naţional ce s-au dezvoltat  în zone pedo-climatice  cu slabă capacitate de rodire,  ce le-a impus o existenţialitate cu condiţii de asigurare a dezvoltării şi supravieţuirii la limita celor mai presante lipsuri. Au traversat mileniile şi măruntele secole cu bărbătească încleştare pentru a-şi asigura supravieţuirea, iar lupta lor cu greutăţile a născut şi perpetuat aducând până în contemporaneitate o civilizaţie specifică. Bărbatul moţ şi  consoarta obligaţi să-şi dureze  existenţa   în condiţiile de efort pe care le-a cerut muntele cu anevoioasele urcuşuri ce, pe de o parte, le-a  încetinit capacitatea de mişcare, iar pe de altă parte, i-a fortificat , conferindu-le o sporită rezistenţă şi i-a diferenţiat faţă de omul campestru prin amplitudinea şi vigoarea staturii, fără însă ca acest amănunt să constituie o unică deosebire în raport cu omul român. Operând pentru asigurarea existenţei în condiţii vitrege  montanul  „apusean” şi-a construit şi suprastructura de moralitate pe măsura durităţii mediului în care  viaţa l-a obligat să trăiască,  astfel că el compare în lumea de raporturi cu acte de comportament distincte, din rândul cărora se desprinde tenacitatea şi apelarea la dreptate ca manifestare existenţială ce-l caracterizează.

                        Reforma agrară din 1921 preia importante suprafeţe agricole din proprietăţile nobiliare din Câmpia Tisei în vecinătatea oraşului Careii-Mari, zonă  în care procesul de maghiarizare a produs subţierea alarmantă a stratului etnic, oricum, majoritar, românesc mergând până la existenţa  unor ministraturi de vorbitori de maghiară de confesiune ortodoxă, ce nu-şi ascundeau apartenenţa la statutul etnic românesc. Disponibilul de suprafeţe agrare obţinut la reaşezarea împroprietăririi  prin efectele reformei a iscat prilejul primenirii  majoritarilor vorbitori de limbă română prin implantarea unor  monolingvi aparţinând de civilizaţia română. S-a apelat la voluntariatul  populaţiei disipate prin crângurile apusenilor locaţiii  deficitare  în privinţa solului roditor şi a posibilităţilor de practicare a agriculturii intensive.  Pe această cale în zona Careiului a apărut un adevărat florilegiu de aşezări moţeşti. Cele ce au propus structualismului etnic românesc categoria Moţilor de Câmpie. Numim localităţile: Ianculeşti, Horia, Marna Nouă, Lucăceni, Scărişoara Nouă, Crişuri,                                                                         Eriu-Sâncrai, Baba Novac şi Gelu, iar lista nu este completă. Minoritarii maghiari n-au primit cu simpatie această prospătură etnică, iar  faţeta resimentară  avea să iasă la lumină odată cu instalarea, în urma Diktatului de la Viena, a dictaturii hortiste în Ardealul de Nord.  În tristul an ’40  localnicii acestor aşezări  sunt expuşi vârfului resimentar al ungurilor, minoritari, deveniţi, peste noapte, minoritari cu drepturi majoritare. Istoriografia acelei vremi  prezintă atât scris cât şi prin imagini  media viaţa dramatică a expulzaţilor din aceste aşezări în timpul ocupaţiei hortiste. Convoiul de expulzaţi din Scărişoara Nouă de către autoritatea  hortistă, eveniment înscris pe peliculă ce a ilustrat plenar suferinţele la care au fost expuşi moţii de câmpie, precum şi cerbicia cu care etnia maghiară a ţinut ca prin expulzarea moţilor să-şi apere câştigurile dobândite în cei  o mie de ani de înrobire a vorbitorilor de limbă română, efectele asimilării etnice realizate până la punctul de cotitură pe care l-a reprezentat anul 1918.

                        Aşezările de implant moţesc, s-au produs aşa cum am arătat în 1921, au  traversat deceniile aflându-se            la nouă paşi de cuprinderea unui   veac, au rezistat şi au făcut istorie, una pe care  cu stăruinţă şi modestie o continuă. Pentru explicitarea acestei afirmaţii vom pune în pagină evenimentele culturale ale satului Ianculeşti, localitate pendinte, din punct de vedere administrativ de administraţia publică a  oraşului Carei.

                        Ianculeşti. Aşezare sătească ce şi-a ales identitatea  formându-şi   denumirea din patronimicul eroului neamului, nimeni altul decât Avram Iancu.  Descendenţa din personalitatea mitică a eroului din 1848 îi încarcă cu putere şi îi obligă să-şi declare şi să-şi omagieze obârşia drept care şi-au propus să practice, pentru neuitare, o seamă de trepte festiviare. Între acestea: punctează pentru a treisprezecea oară „Manifestările Culturale „Zilele Iancului” şi  a treia oară  Festivalul de Datini şi Tradiţii Moţeşti.  Ediţiile din acest an ale celor două manifestări s-au desfăşurat în ziua de 19 august 2012. Duminică însorită în care toată suflarea aşezării a adăstat în jurul bustului –în marmură- a eroului neamului „Crăişorul Munţilor”,  Avram Iancu, ce marchează centrul spiritual al localităţii, punctul „altar”

al localităţii. Deschiderea manifestării s-a făcut în sunete de tulnice, cărora le-au dat viaţă suflul sacral al „vestalelor locale” Doamnele Oneţ Aurica, Şchiop Sofia şi Şchiop Liana.  La monumentul Iancului au depus coroane de flori : reprezentantul Senatului României, Subprefectul Judeţului Satu Mare, consilieri judeţeni, consilieri locali ai oraşului Carei, preşedintele şi vicepreşedintele Asociaţiei Judeţene Satu Mare a Românilor Refugiaţi, Expulzaţi şi Deportaţi în urma Diktatului de la Viena. A lipsit  primarul Careiului, Kovacs Eugen, care  la ediţia din 2011 a propus ca manifestările de la Ianculeşti să fie suprapuse pe un eveniment sărbătoresc al unei alte ţări (20 august Ziua Naţională a Ungariei), neavând, însă, audienţă a socotit că este potrivit să boicoteze manifestarea, din acest an, prin  neprezentare.

                        Manifestarea a debutat sâmbătă 18 august cu „Cupa Avram Iancu” la fotbal, întrecere durată între echipele din Ianculeşti, Scărişoara Nouă, Marna Nouă şi Gelu, prefigurând, aşa cum va observa cititorul o întrecere sportivă moţească. 19 august se deschide cu momentul sacral al tulnicelor, urmat de intonarea imnului naţional, şi, în ordine, de „Cântecul Iancului” şi un parastas de pomenire a „Crăişorului Munţilor, Avram Iancu”. Din luările de cuvânt, reţinem alocuţiunea senatorului de Satu_Mare Valer Marian: „Dragi Moţi; Am venit astăzi aici să vă transmit respectul şi preţuirea mea. Strămoşii dumneavoastră s-au aşezat pe aceste meleaguri cu aproape 90 de ani în urmă. Aţi rezistat intemperiilor, aţi supravieţuit vicisitudinilor istoriei, şi v-aţi aşezat aici păstrându-vă limba, credinţa , portul şi datinile străbune…”. Mircea Govor, vicepreşedinte  al Consiliului Judeţean Satu-Mare : „.. actuala stare a drumului către Ianculeşti … se datorează conducerii Primăriei Carei din cauza voturilor de la locale.”(Gazeta de Nord-Vest)

                        Identificăm aşadar din surse sătmărene că: manifestările de la Ianculeşti s-au dorit confiscate,  precum şi împrejurarea că votul, pe conştiinţă, al ianculeştenilor le-a atras mânia sancţionatoare a administrţiei  locale careiene,  precum şi împrejurarea că moţii de câmpie  n-au ostenit şi pe cale de consecinţă continuă să propună în zonă mesajul ce s-a avut în vedere cu 91 de ani în urmă, atunci când s-a socotit utilă trimiterea lor în zonă cu mesajul de a apăra şi reconstitui spiritul românesc puternic deformat prin curăţire etnică de ocupantul de peste veacuri.

                        26 august 2012

                                                                                                          Tiberiu Vanca

Read More

Cu si fara Iubire ......by Elena Mandru

Fara Iubire pamantu-i despartit de cer,
E-o nava-n deriva-ntunecimii
Si oamenii au sufletul de fier,
O mare de necunoscute-n lumea inaltimii.

Fara Iubire santem putreziciune,
Legume descompuse in arsura soarelui,
Cu sufletele-mbracate-n goliciune,
Cenusa fi-vor in bataia vantului.

De ai Iubire simti viata-n tine,
Pulseaza vena plina de caldul sange
Si simti c-alergi ca trenul de pe sine,
Iar greutatea ce te-apasa o poti invinge.

De esti Iubire,vei da si celorlalti,
Nu tii doar pentru tine sa fii plin,
In nevazutul lumii sa fim imbratisati
Si cerul se va lumina,va fi senin.

Fara Iubire nu ti-e foame si nici sete,
Esti moartea carnii lancezite,
De ai Iubire,flamand canta-vei in sonete,
Triluri de preaslavire a vietii traite !

  de Elena Mandru 
 01.12.2012

Read More

Era Ticalosilor

Fata de ceea ce a fost pana acum, Era Ticalosilor de-abia e in stadiul de intiere. Nu stiu cum a inceput totul. Posibil cu prostirea oamenilor cu emisiuni de divertisment de proasta calitate sau lipsa unei educatii formative si aparitia in loc a educatiei destructive a copilului. Nu a inceput acum.

Era Ticalosilor a fost realitatea imediata si in Antichitate, si in Evul Mediu, asa cum este si acum. A fost o permanenta a istoriei, dar s-a manifestat in enclave, nu plenar, global. Cand ticalosii se manifesta global si au succes, este un semn de decadenta. Azi, ticalosii au succes pe scara larga.

Acum, avand in vedere globalizarea galopanta, se manifesta global. Ticalosii sunt

Read More

Vararanul si calendarul ...JUSTITIA si barbarii ...By Koles Attila

Va m-ai  amintiti  acum citeva luni varanul anunta calendarul pucistilor care printr-un BLITZKRIEG care a pus pe ginduri atit Europa cit si intreaga lume da atunci vOiculescu alias varanul alias Felix {  fost turnator la securitate dar mai nou se spune ca ca afost ofiter activ in fosta Securitate comunista  ) , da domnilor anunta public o LOVITURA DE STAT pe ecranele proprii , regizata de el si citiva banditi care in decurs de 23 de ani au strins averi colosale ( ei se cred inavomibili ) si dusa la capat de citeva papusi aflate azi in guvern si in parlament .
Asa ca sa nu uitam desi nu ne place iata cu cita ignoranta anunta acest ANIMAL HIDOS iata ce spunea SECURISTUL :

Da atunci PUCISTII au atacat si cucerit parlamentul , iar mai apoi au format si vestitul GUVERN DE 7 luni care desi exista nu  a demonstrat doar incompetenta , si iata ca acum VARANUL  nu isi mai face vazuta prezenta pe STICLA INTUNECATA A NATIUNII ( antena 3 alias LATRINA 3 ) ci dimpotriva se ascunde zice , cica e bolnav desi ales fiind trebuia sa depuna JURAMINTUL IN SENAT , dar nu acum nu este oportun pentru el MOTANELUL NEBUN  se ascunde inca JUSTITIA e puternica deci trebuie desfintata , asa ca sa nu il aresteze pe el si pe citiva MARI PENALI  care timp de 23 de ani au furat de la noi . Azi in spatele usilor inchise vor sa desfinteze CSM pentru ca dosarele care sint pe rol  ii pun pe cei citiva  MILIARDRI DE CARTON in pozitia umila de ARESTATI . Se pregateste un NOU BLITZKREIG va fi fulger si va dori sa desfinteze JUSTITIA . Prieteni noi trebuie sa actionam nu mai avem voie sa stam sa ne uitam , noi trebuie sa intimpinam fulgerul si sa lovim inapoi , un prim pas :

SEMNATI SI DATI MAI DEPARTE CATRE TOTI PRIETENII :

Pentru un C.S.M. puternic, pentru o Justiţie independentă, pentru viitorul ţării

PS . Nu uitati sa intrati pe evenimentul : Voiculescu judecare in regim de urgenta .

Read More

Care e legătura RTV - Sergiu Nicolaescu - Vasile Rotaru?

Ziua Veche: Cazul presupusului fiu al lui Sergiu Nicolaescu, Vasile Rotaru, care a cerut împiedicarea incinerării şi recunoaşterea paternităţii a intrat în atenţia procurorilor după ce s-a dovedit că datele sale de identitate sunt false.

Parchetul Capitalei a decis efectuarea unei anchete în cazulfalsului fiu al lui Sergiu Nicolaescu şi va verifica solicitările trimise de această persoan, transmite Realitatea TV.

Există o foarte mare şi spinoasă problemă pe care azi o are o anumită televiziune. Noi îi spunem RTV. Ea îşi spune, spre ruşinea ţării respective, pe care o ştim cu toţii, România TV. Unii îi spun Răitaru TV.

Read More

Unde e BUGETUL pOnta ?

UNDE E BUGETUL pOnta ? 

Adresez aceasta intrebare lui p0nta(da.....!!!eu nu folosesc titluri si onoruri  ba mai mult am inlocuit litera "O" cu cifra "0"(adica zero intelegeti da?),pentru faptul ca din punctul meu de vedere esti o nulitate,o entitate nociva,incolora dar nu inodora(simtul meu olfactiv detecteaza un miros de ghena).Ai furat o diploma ,ai bagat Romania intr-o GAURA ADANCA SI NEAGRA,minti cu un tupeu de borfas.In consecinta te mai intreb o data:

PONTA CE FACI CU BUGETUL ? 

 Tu impreuna cu gasca ta de borfasi de cea mai joasa speta,a-ti prostit 2.5 milioane de votanti,carora desi le promiteati miere,le-ati dat fiere.Restul votantilor, cca 2 milioane au fost obtinute prin frauda (apropo.....ce se mai aude de procesul "tovarasului" Dragnea?),ati reusit si prin blatul facut pe sest cu SENZATIONALUL PPDD,sa va mai procurati inca 1 milion de voturi.Matematic a iesit ecuatia insa acum va prezentati in fata reprezenatantilor FMI cu un buget care e strict secret!!!!!!!!!p0nta daca ai senzatia ca poti subestima inteligenta noastra te anunt ca incalci legea in mod sistematic , si vin din nou si te intreb:

Cat timp dureaza aceasta dezbatere publica pentru a prezenta tu Fondului Monetar International BUGETUL?Ne persiflezi ,ne subestimezi,ne ignori in conditiile in care tu impreuna cu gasca de borfasi (acum realizez eu de ce Sturzu de la HI Q,a fost cooptat) SUNTETI SUBORDONATI NOUA,cetatenilor acestei tari parjolite machiavelic, platitori de taxe si impozite?

 Esti un caz patologic DOTTORE.........Tare sunt curios cum ce justificari vei oferi reprezentantilor FMI,si cum ii vei convinge tu cu acest SECRET BUGET.Nu demult spuneai ca membrii FMI "au falimentat tari" iti amintesti sau vei invoca vreo amnezie temporara?Iti raspund eu ce vei face Dottore:ii vei urma sfatul "specialistului Georgescu",vei mari taxele,inflatia va fi de ordin astronomic.Nu am sa fiu deloc mirat cand voi auzi ca ai reusit sa prostesti aceasta insitutie FMI,insa ceea ce multi nu stiu este faptul ca VEI IMPRUMUTA BANI DE LA ACESTIA FARA ACORDUL NOSTRU.De ce era nevoie de acordul nostru?PENTRU CA ROMANII VOR ACHITA SI DE DATA ASTA "NOTA DE PLATA" CU DOBANDA AFERENTA.Cash-ul va fi impartit "frateaste"(ca intre locatarii de la Jilava sau Rahova)cu infractorii !

Ponta unde este bugetul ?

SENZATIONAL!!!!!!!Chemati-va prietenii,vecinii,rudele PENTRU CA NICI NU STITI CE PIERDETI!!!!!!!
 BUGETUL SE AFLA IN POSESIA "ELODIEI"!!!!

 Am ghicit nu DOTTORE?

Acum revenind ,intreb pe aceasta cale societatea civila si va invit aici in incinta sediului VOCEA ROMANIEI LIBERE sa va exprimati DESCHIS,LIBER PARERILE SI SA IL INTREBATI PRIN COMENTARII.IN ACEST FEL GASCA DE BORFASI VA REALIZA CA AU DE-A FACE CU O MULTIME DE ROMANI,UNITI SI SOLIDARI CARE NUMAI ACCEPTA MINCIUNA SI MANIPULAREA.

          Sa strigam in cor :   PONTA DEMISIA!!!!!!!!!    

(este un link catre o petitie care va rog sa o semnati)
                                              

Read More