ATENTIE ponta &penalii comp se pregateste pentru frauda electorala a secolului .Pentru nereguli la vot

                                                         PENTRU INCEPUT : 

IESI LA VOT ! NU LASA CA PENALII SA TRANSFORME TARA IN FEUDA LOR ! 

                                                                 JOS pOnta ! 

Daca intalnesti nereguli adreseazate : 

Expert Forum (EFOR)

Apreciată · 13 noiembrie ·  · 

Pentru că primim multe întrebări despre chestiuni tehnice și pentru că alegerile nu trebuie să fie un șir de necunoscute, în turul al doilea te asistăm de la distanță pentru a-ți exercita dreptul la vot.

Sună-ne la 0756.459.194 (Orange), 0720.273.334 (Vodafone), 0770.332.065 (Digi) sau pe Skype (ID votcorect) și întreabă-ne orice vrei despre legea electorală, cum raportezi nereguli sau ce trebuie să faci în ziua votului. Primim și sesizări vizavi de nereguli electorale prin formularul de pe www.expertforum.ro/votcorect/

Operatorii Expert Forum (EFOR) și Funky Citizens vor răspunde întrebărilor și sesizărilor tale atât sâmbătă, 15 noiembrie (între orele 15 și 20), cât și duminică, 16 noiembrie (între orele 6 și 22).

#votcorect #AsistentaAlegatori #HotlineElectoral#prezidentiale2014

Read More

Război și pace.

Vizionare plăcută......!





Război și pace Partea 1




Război și pace Partea 2




Război și pace Partea 3




Război și pace Partea 4

Read More

Speranța. Ce s-a câștigat când ceva s-a pierdut aproape definitiv.

Mizeriile campaniei electorale (și au fost destule, cam toate numai din partea PSD – de la pomeni electorale la amenințări cu moartea) arată ce am pierdut aproape definitiv – anume speranța într-o recâștigare a onorabilității clasei politice. În ipoteza în care va câștiga, lui Klaus Iohannis îi va fi teribil de greu să imprime celorlalte câteva sute de politicieni stilul lui reținut & decent, concretizat azi în incredibila formulă: „Decât să fiu mârlan, mai bine pierd alegerile!”. E „incredibilă” nu doar din cauza calității așa-zicând estetice a acestei formule succinte & memorabile, ci fiindcă de decenii bune nu s-a mai auzit ceva comparabil în politica noastră. Cel puțin de la Coposu încoace, stilul politicii noastre a fost unul imprecativ & buruienos, în care măsura unui politician era dată de raportul dintre cantitatea de vorbe și cea de insulte deversate pe minut. Victor Ponta e produsul ultim & de vârf al acestei tipologii.

Ca să fim corecți, nu doar politicienii au contribuit la această aproape definitivă alunecare în fosa septică a politicii & politicienilor noștri. Acele concrețiuni de jurnaliști acumulate în studiourile A3, RTV, OTV etc. au contribuit și ele din plin la asta. Când un jurnalist îi spune unui politician care-l acuză că-i mercenar „mercenar e mă-ta!”, cum a făcut ieri Mugur Ciuvică, punându-l pe dl Calimente în neașteptata postură de underdog al unei dispute buruienoase, e clar că și jurnalistica noastră e cu un picior în numita fosă. Mai salvează onoarea câteva zeci de jurnaliști admirabili, de la Vlad Mixich la Dan Tapalagă și de la Moise Guran la Luca Niculescu, care fac atmosfera încă respirabilă.

Însă nu despre această pierdere vreau să scriu aici – ci despre ceea ce, cu totul neașteptat, a adus politica ultimilor ani. Când nu mai era aproape nici o speranță pentru asta, am câștigat o extraordinară reactivitate la politic a tinerilor. După două decenii în care scena politică era tot ce putea fi mai străin de interesul lor, iată că, peste noapte parcă, politica a devenit cool. Se merge la protest cu pasiune, se discută politică pe holurile facultății cu pasiune, se postează pătimaș pe Facebook – totul în asemenea măsură, încât orice încercare sistematică de a infiltra & controla massele de protestatari a eșuat definitiv, iar guvernul n-a găsit altă modalitate mai inteligentă & eficace de a neutraliza studenții ostili înaintea alegerilor decât încercarea de a-i trimite într-o vacanță forțată. (Tot e bine – altcândva i-ar fi trimis la Canal.) Nu va reuși nici stratagema asta, îi asigur dinainte.

Asta s-a câștigat atunci când ceva s-a pierdut, cum spune vorba aproape clasică. Atunci când nervul moral al politicienilor noștri s-a atrofiat aproape complet, s-a inervat nervul politic (& a priori moral) al tinerilor. Vă aduceți aminte acele discursuri îndurerate în care eram asigurați că Facebook-ul, Internetul, televiziunea, toate aceste deghizamente ale unui diavol IT, vor sfârși prin a-i anestezia & lobotomiza complet? Ei bine, iată-i făcuți vii & coezivi tocmai de aceste tehnologii & de noile media. Atât de admirabili sunt, încât PSD a pierdut deja – nici un partid nu-i va putea controla, nici o ademenire nu-i va putea amăgi, nici o injecție de cinism nu le va putea amorți nervul acesta. E unul dintre cele mai entuziasmante lucruri din ultimul deceniu – la fel de salutar ca revoluția din Justiție, din punctul meu de vedere.

Nu doar PSD, de altfel, ci orice partid va fi responsabilizat de presiunea lor constantă. Am convingerea că mișcările lor de protest vor deveni o obișnuință, cam ca în Occident. Mi se părea aproape cinic când, student fiind, îi vedeam pe studenții occidentali protestând pentru chestiuni pe care eu le găseam fleacuri; astea nu-s probleme reale, îmi spuneam, precum ale noastre, pentru așa ceva nu merită protestat. Abia târziu am înțeles că tocmai protestele lor pentru fleacuri făceau să nu se ajungă la abominațiunile de la noi. Și atunci mi-au apărut deodată admirabili. Precum studenții noștri de azi.

Sunt eu însumi tânăr, firește – dar deja cu vreo cincisprezece ani mai în vârstă decât tinerii aceștia admirabili despre care vorbesc. La vârsta lor, generația mea era mult mai bătrână & inerțială decât ei – noi eram convinși deja că aproape nimic nu mai e posibil. Ei cred, pe câte îmi pot da seama, că aproape totul e posibil. Și se prea poate, ne spunem toți azi, să aibă dreptate. Grație lor, am recâștigat Speranța. Dragă generație foarte tânără, generația încă tânără îți e recunoscătoare. (Radu Vancu)

Read More

Într-o ţară normală la cap Ponta n-ar fi avut nici 3%.

Dă-i dracului de tâmpiţi, îmi zice ieri un prieten. Dacă vor să moară cu Ponta de gât, lasă-i să vadă ce-i aia. Cum au văzut şi cu Iliescu, până le-a ieşit pe nas: 2 mineriade, de n-a mai pus nici un investitor străin piciorul în România, timp de 6 ani. Lasă-i să rămână şomeri, fără fime, fără patroni, să se fure unul pe altul până or crăpa. Care-i problema? zice amicul.

Şi într-adevăr, nu poţi să nu te gândeşti cu plăcere la suferinţele pe care le vor îndura în primul rând votanţii lui Ponta şi ai PSD-ului (pensionarii şi bugetarii).

Nu poţi să nu te gândeşti cu plăcere la explozia preţurilor, la devalorizarea pensiilor şi salariilor, la privirile lungi şi înfometate cu care se vor uita în vitrine, la Auchan sau Cora. Ca banii din portofel abia vor acoperi o pâine nenorocită.

În schimb, programatori ca prietenul meu, o vor duce întotdeauna bine. Nu numai în România, ci oriunde. Aşa că PSD-ul îi loveşte acum, cu scumpirile din această iarnă, în primul rând pe proprii săi susţinători: pe sărăntoci, pe bătrâni, pe imbecili, pe incapabilii abonaţi la ajutoare sociale.

Într-adevăr, e un gând foarte plăcut. Aproape că-ţi vine să aplauzi, când te gândeşti cum o să-şi scurme burţile de foame, cum or să se apropie de vitrine ca fantomele, şi or să se uite cu orele la o bucată de şuncă.

Comunism aţi vrut? Comunism să mâncaţi, până vă iese pe nas! (Mihai Giurgea)

Read More

Azi Romania este in strada ...televiziunile iara tac ( RUSINE ) ; IESI LA VOT !!! JOS pONTA !!!

 Campania electorală se încheie cu proteste la care și-au anunțat prezența mii de cetățeni în întreaga țară, la București, Cluj, Timișoara, Sibiu, Brașov, Oradea, Iași, Baia Mare, Constanța, Ploiești, Arad, Galați, Târgoviște și Craiova. Protestele civice au fost declanșate de încălcarea dreptului la vot a românilor din diaspora. Mai jos puteți vedea locurile și ora de la care vor începe protestele, precum și fragmente de pre grupurile de mobilizare de pe Facebook.

BUCUREȘTI, Piața Universității, ora 18.00 – aici

Vă invit pe toți la o plimbare civică de la Universitate la Piața Victoriei și înapoi. Ne vom aștepta prietenii între orele 18-19 apoi pornim la drum. Cine vrea să ni se alăture la puțină mișcare e binevenit.

CLUJ, Piața Unirii, ora 18.00 – aici

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, unul, când mă gândesc la o Românie sub dominaţia completă a PSD, parcă mi se prăbuşeşte inima de disperare. Vineri, în ultima seară când mai e legal (şi moral acceptabil), îi chem pe toţi cei care simt la fel la o poveste amicală în Piaţa Unirii. Apoi, împreună cu câţiva prieteni, vom pleca la o plimbare prin cartiere ca să mai strigăm o dată ce ne doare.

CRAIOVA, Piața Mihai Viteazul, ora 18.00 – aici

Haideți să le arătăm că ne pasă de cei de peste graniță, cei care au îndurat ore întregi de frig, ore întregi de umilință. Nu știu câți dintre noi, aflați în țară, am fi stat la asemenea cozi. Ei au făcut-o, au dorit să voteze, dar nu au fost lăsați. Merită RESPECTUL nostru, merită SUSȚINEREA noastră.

ORADEA, Piața Unirii, ora 18.00 – aici

BRAȘOV, Prefectura Brașov, ora 18.00 – aici

Ieșim din nou în stradă pentru a ne cere drepturile. Nu putem permite ca libertatea noastră să fie îngrădită de autorități și reprezentanți ai partidelor politice. Suntem solidari cu diaspora și ne dorim ca fiecare român să își poată exercita dreptul la vot.

SIBIU, Piața Mare, ora 18 – aici

Acest protest nu are vreo legătură cu nici un partid politic din România. Este făcut la inițiativa unui grup de tineri sibieni, care luptă pentru un viitor mai bun și o Românie mai prosperă.

TIMIȘOARA, Piața Operei, ora 18.00 – aici

Vino din nou pentru a sta unit și solidar cu Românii din diaspora și din țară pentru dreptul de a vot într-o țară cu un guvern corupt si fraudulos!

IAȘI, Palatul Culturii, ora 18.00 – aici

Trebuie să fim cu toții solidari cu Românii din Diaspora cărora le-a fost ÎNCĂLCAT dreptul la VOT!
NU PUTEM ACCEPTA ASTA!

BAIA MARE, Platoul București, ora 17,30 – aici

CONSTANȚA, Parc Primărie, ora 16.00 – aici

Indiferent de cine va ieși la putere, vrem să le arătăm acestora că România nu mai doarme și că dacă lucrurile vor continua ca și până acum, vom ieși din nou în stradă! Vrem să le arătăm că ne-am săturat și am prins glas la nivel național! Că poporul român are VOCE!

PLOIEȘTI, Primărie, ora 18.00 – aici

ARAD, Piața Avram Iancu, ora 20.00 – aici

TÂRGU-MUREȘ, Ceasul floral, ora 18.00 – aici

GALAȚI, Vip Parc, ora 18.00 – aici

Vrem să trăim într-o Românie în care statul de drept să fie respectat, în care Justiția să rămână independentă, iar românii din diaspora să nu mai fie batjocoriți. Vrem un stat aflat în slujba cetățenilor săi, care să le asigure românilor din diaspora toate condițiile pentru ca aceștia să voteze civilizat: vot prin corespondență, mai multe secții și timp prelungit de votare.

TÂRGOVIȘTE, Parcul Chindia, ora 15.00 – aici

Eveniment național – aici și aici

Ieşi la vot pentru mine, pentru tine, pentru copiii tăi. Ieşi la vot pentru a da o lecţie clasei politice care te ignoră. Ieşi la vot pentru cei care au murit în ’89 tocmai ca tu să ai azi libertatea de a alege. Ieşi la vot pentru a arăta că vrei o schimbare, nu doar promisiuni deşarte. Ieşi la vot! Nu alege să nu alegi!

Read More

Recesiunea care n-a mai fost… by Moise Guran

Inca o minciuna de-a lui ponta demontata de Moise Guran 

 " Doar aşa, pentru ştiinţa dumneavoastră o să vă spun cum se face o corecţie statistică, astfel încât noi, România, să nu fi fost niciodată în recesiune tehnică. Rostul acestor date de la statistică este acela de a arăta guvernantului şi mediului economic că ţara merge într-o direcţie bună sau într-o direcţie proastă. Pentru a putea compara, de exemplu, primul trimestru economic, în care suntem după sărbători, poate a fost zăpadă şi constructorii n-au lucrat sau poate am fost mai veseli şi mai cu chef de muncă… nu ştiu, poate pentru că Naţionala a bătut Ungaria la fotbal, cu un trimestru doi în care poate a fost soare şi frumos, dar poate au fost mai puţine sărbători şi mai multe zile de muncă, statisticienii fac un model de ponderare căruia îi spun PIB ajustat. 

În acest model, ei pun informaţii considerate relevante şi, pe care, mai târziu, îl pot corecta, invocând că s-a schimbat sezonalitatea. E aproape banal. Povestea cu recesiunea tehnică a fost aşa – iniţial, s-a anunţat o creştere ecoonomică pe primul trimestru din 2014, după care, la anunţarea unei scăderi uriaşe în trimestrul doi, s-a corectat pe mecanismul pe care vi l-am descris şi creşterea din trimestrul I. S-a corectat la scădere, dar o scădere de 0,1%. Fiind, însă, două trimestre consecutive de scădere, a rezultat recesiune tehnică, care, în esenţă ar fi trebuit să fie un semnal pentru guvern. 
N-a fost, şi chiar dacă pe trimestrul III, Statistica oficială va anunţa în ultima zi de campanie electorală o creştere trimestrială a economiei, ieşirea din recesiune presupune două trimestre consecutive de creştere, la fel cum recesiunea presupune două consecutive de scădere. În mod cert, statistica nu poate corecta scăderea din trimestrul doi la creştere, că ar fi prea gogonată,

 România a înregistrat în această vară cea mai mare cădere economică din Europa, dar poate întoarce pe plus acel -0,1% din primul trimestru. Eu nu o să vă spun acum că asta ar fi o măgărie statistică. Astfel de corecţii se fac în mod frecvent, dar ceea ce mă surprinde este puterea lor într-o campanie electorală în care candidaţii au fugit ca dracu’ de tămâie de discuţiile şi dezbaterile despre economie. În 2012 am mai asistat la o astfel de reaşezare, şi atunci economia a căzut, dar statistica oficială a ţinut neapărat să ne arate o scădere a numărului de şomeri.

 Şi atunci aveam alegeri. De data asta, statistica este doar o artificie din show-ul electoral, căci, tot în ultima zi de campanie, o eventuală corectare care să ne spună că n-am fost niciodată în recesiune tehnică va veni la pachet cu inaugurarea unei autostrăzi scoase ca din mânecă, de la Sibiu la Deva. Ca să nu mai vorbim de cifre seci pe la televizor, ca să vadă şi electoratul cum creşte economia. V-am mai spus şi nu-mi place să mă repet, dar cineva tot reuşeşte să ne jignească inteligenţa. Poate de lunea viitoare intrăm în normalitate, căci chestiunile astea economice le simţim direct, iar show-urile electorale nu ţin de foame. -  " 

sursa : http://www.biziday.ro/2014/11/13/recesiunea-care-n-a-fost/#sthash.iVyb4MrY.dpuf

Romania a reintrat in recesiune tehnica, cu cea mai mare scadere din UE. Premierul: Mergeam cu 130 km/h, acum cu 100 km/h. Basescu: Si lui Ponta ii duduie economia, in cap! pe www.incont.ro

Read More

Cel mai important aliat al lui Johannis.

Dezamăgiții turului întâi?

Mi s-a atribuit, prin inferență abuzivă, un comportament de alegător năzuros: de vreme ce am pierdut-o pe Monica Macovei după primul tur, înseamnă că acum, dezamăgit, la cel de al doilea poate nu mai am de gând să votez. Nu cumva tăcerea mea vrea să spună că, supărat pe Istorie, am de gând să stau duminică acasă? Pentru că, altminteri, de ce nu afirm răspicat că mă voi duce la urne pe 16 noiembrie pentru Klaus Johannis?
Dar de unde rezultă că, în fața situației create după prima rundă, nu mai putem să ne repoziționăm pe tabla de joc?
N-am crezut nici o clipă, desigur, că votând pentru Monica Macovei, ne vom muta în scurtă vreme cu toții în basmul democrației. Știam că aleg „un drum ocolit” la capătul căruia era firesc să-l întâlnesc pe Klaus Johannis. Nu înțeleg nici acum cu ce am păcătuit electoral făcând acest ocoliș. Optând atunci pentru Monica Macovei, am vrut să spun un lucru simplu: există în prezentul nostru ceva care poate coagula, devenind rampă pentru o alcătuire durabilă în viitor. Speranța nostră are un temei, născut din înseși exasperările noastre. Am sperat, susținând un candidat mai pe gustul meu, că scorul pe care-l va obține (cu cota de fraudare a votului cu tot) îi va permite să facă un partid care, în 2016, ar urma să intre în Parlament. Mi-am zis că trebuia căutat un nou început. Și că, iată, îl aveam. Am socotit că e bine să-i mulțumim, prin votul nostru, cuiva fără de care – continui să cred – normalitatea ar fi dispărut de pe harta opțiunilor noastre.

Votul nostru pentru Klaus Johannis
Așadar, îi asigur pe hermeneuții contrariați ai tăcerii mele că acum voi vota cu Klaus Johannis în cea mai bună dintre lumile care ne-au rămas. Și mai presus de toate voi vota cu Klaus Johannis, ca să „le-arătăm noi lor”:

1. că nu suntem ca tipii ăia din Matrix, drogați și agățați orizontal de tavan;

2. că Dumnezeu nu coboară în ograda lui Ponta și nu se lasă târât în alegerile din România, pentru că așa au decis slujitorii Lui autohtoni;

3. că România nu e moșia PSD-ului, iar sensul vieții noastre nu este să  umplem seifurile unor infractori din dijmele pe care le plătim anual.

Știu, l-am auzit pe Klaus Johannis spunând că n-ar vrea să câștige prin vot negativ, ci prin ceea ce reprezintă el. Cred însă în continuare că cel mai important aliat al lui Johannis în această campanie rămâne Ponta însuși. La capătul câtorva decenii de experimente sociale – comunismul a fost un uriaș laborator în care s-a pus în practică reducerea la absurd a ființei umane –, s-a reușit selecționarea unui personaj care, născut din „omul nou”, a făcut un pas mai departe. Victor Ponta este „supraomul nou”, care a reușit, prin rafinarea Răului, să depășească specia înaintașului său. Nici măcar nu e meritul lui că a obținut excelența în  negativ. Era programat să se nască. Ponta este un decoct, rezultatul fierberii îndelungate, în alambicurile comunismului autohton, a tuturor ierburilor otrăvite ale Istoriei noastre. Spectacolul simplei lui apariții, fie și în absența sonorului, îl catapultează pe orice om cu scaun la cap direct în brațele lui Klaus Johannis. Vrând-nevrând, Johannis a devenit refugiul nostru în fața primejdiei, fuga noastră democratică în munți.

Se știe că indivizii genetic anesteziați, care, când pun degetul pe plita încinsă, nu simt fulgerul arsurii, sunt handicapați în fața vieții. Instinctul lor de conservare este serios amenințat. Câți oameni din România, în clipa de față, mai posedă limpezimea privirii și spiritul de alertă care să le semnaleze pericolul? Câți au simțurile intacte pentru a simți „arsura Ponta”, focul care se apropie și care le va arde mâna? Vom afla asta în curând. Și de asta depinde ce se va întâmpla de luni încolo.

“Partea a doua și răzbunarea”

Și?, mă veți întreba. Și ce se va întâmpla, dacă majoritatea (calculată cu cota de fraudare a votului cu tot) nu va simți duminică fulgerul „arsurii Ponta”?

Când eram adolescent, rula pe bulevardul Elisabeta („6 Martie” se numea atunci) partea a doua a filmului Contele de Montecristo. Deși în comunism nu prea exista reclamă comercială, un angajat al cinematografului stătea pe trotuar și striga: „Contele de Montecristo! Partea a doua și Răzbunarea!”

Noica are undeva o splendidă analiză a cuvântului răzbunare. „Vremea se răzbună” înseamnă: „Vremea se face din nou bună”. Când în lumea oamenilor, și nu a naturii, te răzbuni cu-adevărat, înseamnă că faci în așa fel încât lucrurile să reintre pe făgașul lor bun. Nu depinde de tine ca vremea să se facă bună. Dar depinde de tine ca lumea în care trăiești să devină bună. S-o răs-buni. De luni încolo, chiar dacă „vom pierde”, nu va începe „partea a doua și disperarea”, nici „partea a doua și resemnarea”, ci, așa cum striga pionierul meu în ale marketingului în comunism, va începe „partea a doua și răzbunarea”. Vom încerca să răs-bunăm lucrurile și toate câte ni se întâmplă. Le vom face bune.

Ne vom bate, așadar, în continuare să scoatem țara din „fundătura Ponta” și s-o repunem în matca bună a lui „să nu furi”, „să nu ucizi”, „să nu minți”. În valurile mișcătoare ale istoriei, procentele nu sunt niciodată bătute în cuie. Dacă nu acum, atunci în curând va veni momentul în care peste 50% dintre noi vor simți în podul palmei fulgerul arsurii și al umilinței ce însoțește pomenile electorale, aruncate peste țară o dată la patru ani de către politicienii noștri metamorfozați în animale de pradă. (Gabriel Liiceanu)

Read More

A doua dezbatere: Iohannis relaxat, Ponta apoplectic, liberalism și peronism

Rar l-am văzut pe plagiator mai enervat. L-a scos din minți zâmbetul lui Klaus Iohannis. Dar cred că lucrul care l-a exasperat a fost salva cu care a început dezbaterea, momentul în care profesorul de liceu Klaus Iohannis i-a atras atenția micului Ceaușescu, cum inspirat l-a numit Monica Macovei, că este un șnapan, un hoț, un potlogar, că a copiat. Din acea clipă, șarlatanul Ponta și-a pierdut controlul de sine. A scos pe gură tot felul de minuni, între care aceasta: “Nu poți ridica nimic durabil fără mâna stângă și mâna dreaptă”.
Deci înfierbântatul stângist, lider al partidului păstorit încă de președintele de onoare bolșevic numit Ion Iliescu, admiratorul lui Mao și al lui Che Guevara, își abjură crezul socialist, propunând un amalgam ideologic sui generis propriu populismului de tip peronist. Într-adevăr, colonelul Juan Domingo Peron a fost cel care a spus: “Am două mâini, una stângă si una dreaptă, o folosesc pe fiecare atunci când este nevoie”.

La polul opus nervozității lui Ponta (chestiunea plagiatului îl va teroriza și îl va vulnerabiliza toată viața), Klaus Iohannis a fost calm, ponderat, echilibrat. A răspuns întrebărilor fără urmă de patimă. A apărat cu demnitate valorile liberale, statul de drept, transparența instituțională. Când a fost nevoie, l-a numit pe Ponta mincinos. L-a sfidat pe tema asumării unei respingeri categorice a legii amnistiei si grațierii. I-a citit o listă a marilor penali pesediști. Ponta nu s-a mai putut stăpâni și i-a spus că el, Ponta, nu-l consideră pe Iohannis liderul “adevăratului” PNL. Că acest lider ar fi trepădușul său personal, presupusul viitor premier Trădiceanu.

Deci Ponta visează la un absolutism uselist în care el, supremul, să decidă cine este și cine nu este lider al altui partid. Vrea să satelizeze, să paraziteze și să canibalizeze opoziția, asemeni comuniștilor. Îl folosește pe Tăriceanu așa cum comuniștii lui Dej și ai Anei Pauker l-au folosit pe Gheorghe Tătărescu. Manechinul devenit marionetă. (Vladimir Tismăneanu)

Read More

Iohannis nu a câștigat, dar Ponta a pierdut.

Confruntarea televizată dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta a avut, în sfârșit, loc. După ce în primul tur al alegerilor prezidențiale, președintele PSD a reușit să evite orice dezbatere cu adversarii săi, de această data s-a întâlnit față în față cu candidatul ACL în unul dintre studiourile Realitatea TV. Nici unul dintre cei doi politicieni nu a ieșit din rolul pe care l-au jucat până acum, amândoi comportându-se cât se poate de previzibil. Dacă Iohannis a mizat pe reținere și seriozitate, Ponta s-a axat pe verbiaj și mitocănie.

Trebuie spus de la bun început că Iohannis a ratat șansa de puncta decisiv în poarta apărată de liderul PSD. Deși a avut câteva momente bune, primarul din Sibiu a irosit o mulțime de ocazii în care putea să scoată în evidență ipocrizia, nepotismul și lipsa de pregătire a lui Ponta. De prea multe ori l-a lăsat pe șeful PSD să vorbească vrute și nevrute fără a-l corecta după cum merita: sistematic, ferm, fără milă. Totodată, el a renunțat cu prea multă ușurință la minutele de vorbire care îi reveneau în cadrul dezbaterii. Principalul său obiectiv s-a dovedit a fi însă să reziste unui lung șir de atacuri mizerabile marca Victor Ponta. Se poate spune că manevra i-a reușit, dar cu costuri care puteau fi ușor evitate. Impresia generală pe care a lăsat-o a fost aceea de politician mai degrabă nepregătit pentru o dezbatere cu adversar care nu are nici un Dumnezeu.

În schimb, Victor Ponta și-a săpat singur groapa, deși pornea ca favorit al înfruntării. Un veteran al teleguvernării, premierul socialist s-a comportat ca un pesedist olimpian care nu are nici un motiv să își respecte partenerul de competiție. Extrem de agresiv și deosebit de nepoliticos, alternând o mină indignată și un zâmbet de șmecheraș de cartier, Ponta a încercat în permanență să își zăpăcească adversarul și să îl umilească, făcând apel la cele mai găunoase lozinci și cele mai josnice aluzii. Maximul de ticăloșie și l-a atins în momentul în care a dus disputa electorală cu Johannis într-o confruntare între români și nemții cu pretenții de mari moșieri. Lupta de clasă a comuniștilor s-a întâlnit astfel cu vadimismul, vechiul nou aliat al PSD.

După cum ne-a obișnuit deja în dubla sa calitate de președinte al PSD și prim-ministru al României, Victor Ponta nu și-a asumat în nici un fel declarațiile și acțiunile subalternilor săi. Ponta nu a auzit că românii din afara țării n-au putut vota în primul tur al alegerilor prezidențiale. El nu știa că au fost întorși din drum, ținuți la intrarea în reprezentanțele României și goniți cu poliția după ce chiar reprezentanții lor legali au făcut apel la forțele de ordine ale unor state străine pentru a-și pune la respect proprii cetățeni. Un asemenea comportament rușinos nu a mai fost întâlnit de pe vremea Republicii Socialiste România, când tovarășii de la București erau terorizați că românii din Exil puteau să îl pună într-o lumină proastă pe Geniul Carpaților, Nicolae Ceaușescu.

Politicianul socialist s-a prefăcut că nu știe că însăși Gabriela Firea, purtătorul său de cuvânt, l-a acuzat pe Klaus Iohannis că ar fi vânzător de copii și traficant de organe sau că l-a atacat pentru că nu are copii. Președintele PSD a negat până și faptul universal cunoscut că a pus la îndoială caracterul de bun român al lui Iohannis prin aluzii repetate la etnia sa germană și apartenența la creștinismul luteran. Singurul lucru pe care l-a recunoscut – din pură prostie – a fost folosirea Poștei Române pentru a speria pensionarii că pensiile vor fi tăiate dacă Iohannis va ajunge președinte al României.

In rest, Victor Ponta a apelat la un adevărat număr de magie: statistică a la PSD, frunzăreală de hârtii, relativism moral (toate partidele au corupți, nu doar PSD), inversiune morală (PNL a trădat USL), falsă indignare față de pretinse jigniri aduse familiei sale (biata fată bogată Daciana Sârbu), miștocăreală ieftină și invocarea obsedantă a președintelui Băsescu. Imaginea sa proastă a fost întărită și mai mult de ultima intervenție a primarului din Sibiu.

Degeaba a încercat Ponta să salveze aparențele invocând încă o dată figura magică a președintelui Băsescu, care ocupă un rol special în demonologia pesedistă. Poporul PSD a putut auzi cu propriile sale urechi că Victor Ponta a votat cel puțin o dată contra lui Ion Iliescu (în realitate, Ponta a votat de cel puțin două ori contra lui Iliescu – 1990, 1996)și că în 2009, în plin jihad contra lui Băsescu, i-a dat votul lui Crin Antonescu, deși era purtătorul de cuvânt al candidatului social-democrat, Mircea Geoană.

La sfârșitul dezbaterii, Ponta a mai bifat o ticăloșie: s-a arătat dispus să mai rămână alături de jurnaliștii Realitatea TV pentru a continua „discuțiile”, deși întâlnirea luase sfârșit. Și ar mai fi rămas bine mersi, vorbind la nesfârșit cu angajații trustului, dacă nu ar fi fost scos de acolo de echipa de strategi a PSD, îngrijorată că omul ei arată nației cât de dornic este să își tragă pe sfoară contracandidatul.

Tragem linie

Dezbaterea a fost mult mai puțin dezechilibrată decât pare la prima vedere. Ponta a dus de la început până la sfârșit un discurs mincinos piperat cu mitocănie, în vreme ce Iohannis a încercat să țină discuția în limite rezonabile, dar a ezitat să puncteze decisiv. Da, președintele PNL putea fi mult mai bine pregătit și, da, a improvizat nepermis și, da, este inferior lui Băsescu. Dat fiind că de performanța sa televizată depindeau șansele de a ține departe PSD de președinția României, se poate spune că a riscat enorm prin participarea la dezbatere. Colegul Liviu Crăciun are dreptate când spune că Iohannis a fost prea încrezător în sine și nu a reușit să arate clar dacă a fost doar un neamț politicos sau pur și simplu un fraier tras pe sfoară de un șmecheraș uns cu toate alifiile. Totuși, dincolo de toate petardele președintelui PSD, rămâne esențialul.

Dacă primarul orașului Sibiu nu a câștigat dezbaterea, este clar că Victor Ponta a pierdut-o fără drept de apel. Candidatul PSD a ieșit din confruntarea televizată cu Iohannis ca un om mic: mitocan, mincinos, trădător și trișor. Pretins „bun român” și „creștin-ortodox”, Victor Ponta a dovedit că este doar socialist gargaragiu, gata oricând să practice atacuri de cea mai joasă speță. Grație comportamentului său ireverențios, adversarii dominației PSD au fost întăriți în credința lor că Ponta este un ticălos care trebuie oprit cu orice preț, în vreme ce indecișii și dezgustații au putut să vadă diferențele de caracter dintre cei doi candidați. Nu mai e atât de clar că între cei doi nu există nici o diferență.

Oricum am interpreta-o, performanța lui Klaus Iohannis din dezbaterea „moderată” de Rareș Bogdan este secundară – duminică, pe 16 noiembrie, se va vota pro sau contra Victor Ponta și partidului său. După agresivitatea de care a dat dovadă candidatul socialist și echipa sa de campanie, rezultatul cel mai probabil nu va fi unul pe placul PSD. (autor - Vlad M.)

Read More

Phoenix-In umbra marelui URSS

Stau singur şi mă-ntreb
De ce-am plecat de-acasă
Să fie blestemul
De veacuri ce ne-apasă

Căci n-am greşit cu nimic
Dar cât am pătimit! 
Hulit am fost fără rost
De cei ce i-am iubit! 

 

Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Şi zorile s-au dus 
Ce rece bate vântul! 

Am aşteptat înfrigurat
Să mă întorc 'napoi
M-aţi judecat, condamnat, 
Dar cine sunteţi voi? 

Căci timpul nostru s-a scurs
În umbra marelui URSS
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare 
Astăzi doare sărutul pe obraz! 

Dar daţi-mi viaţa 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitâd de tot şi de doi ani de pribegie
Dintr-o mie dulce-a mai rămas

Căzut-au frunzele 
Le-a risipit furtuna
Unde-s speranţele? 
N-a mai rămas nici una

Un gand subit, nerostit
Mă-ncremeneşte-n loc
Ce-am aşteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat! 

Daţi-mi viaţa n-apoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitâd de tot şi de voi
Prieteni de beţie
Dintr-o mie, câţi ați mai rămas? 

Şi timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui URSS
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzï doare sărutul pe obraz!

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Read More