Gânduri de seară.............

"După ce a trăise o viaţă plină de egoism, în care nu se gândise decât la sine, fără să-i pese de cei din jur, un om a ajuns în beznele iadului. Mult s-a căit el atunci pentru tot ce făcuse, dar degeaba: era prea târziu! Şi astfel, chinuindu-se zi şi noapte în flăcările cele nepotolite, se ruga întruna lui Dumnezeu, zicând:
- Iartă-mă Doamne, că am greşit, dar acum m-am lecuit! Nu mai sunt egoist deloc, m-am schimbat la suflet şi nu mai am pic de răutate în mine!
Şi iată că odată, în timp ce acela se rugă cu glas mare, bătându-şi pieptul cu pumnii dogoriţi de vipie, un înger al Domnului i-a stat dinainte, zicându-i:
- Bucură-te, omule, că Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea, şi vrea să-ţi dea o şansă, să vii şi tu în rai, la un loc cu cei drepţi şi plini de iubire! Dar oare te-ai schimbat cu adevărat, sau doar vorba e de tine?
- Cum să nu?! M-am  schimbat cu totul, sunt numai credinţă, pocăinţă şi iubire!
- E bine dacă-i aşa. Vezi tu firul acela care coboară acum spre tine de sus? De te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de toată osânda.
Nespus de vesel, omul prinse a se căţăra pe firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce urca, a băgat de seamă că firul se subţia văzând cu ochii, de parcă povara era prea mare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi alţi păcătoşi se atârnaseră în urmă de firul lui, încercând cu disperare să scape şi ei din flăcările iadului.
- Ce faceţi, nenorociţilor?! - strigă omul speriat şi plin de ciudă. Daţi-vă imediat jos, ca o să se rupă firul şi o să cad iarăşi, cu voi cu tot!. Jos, mă, n-auziţi?!
Şi, disperat, se puse a-i lovi cu picioarele. Dar în clipa aceea firul s-a rupt şi au căzut cu toţii în adâncul învăpăiat.
- Of, îngere, uite ce mi-au făcut nenorociţii ăştia! Spune lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să pot scăpa odată de aici!
- Nu se poate! - i-a răspuns îngerul, întristat.
- Cum aşa?! Păi doar eu n-am nici o vină că firul ăsta s-a rupt din pricina lor!
- Ba nu, om nefericit ce eşti, firul s-a rupt din pricina ta şi a pizmei tale! Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul, dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ziceai că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat, după cum se vede. Deci văzându-te  la fel de păcătos şi nepăsător de chinul fraţilor tăi întru suferinţă, firul nu te-a ţinut, iar locul cuvenit ţie, după dreptate, rămâne aici - şi pentru totdeauna!"

Posted in: adouasansa,gandurideseara,vioricacrainic