ce nu-i al meu,
o clipă m-am privit
şi nu sunt eu!
Cu toată fiinţa mea,
te regăsesc,
oricât aş vrea să uit,
să mai iubesc!
Atâta dor,
nu vrea să-ncapă
în lumina stelelor,
nu îl cuprinde,
toată apa mărilor,
n-a fost
şi nici nu va mai fi,
atâta dor,
iubirea mea!
Atâta dor,
va frânge
alba nesfârşire a clipelor
şi veşnicia timpului
va aşeza,
senin pe fruntea ta
iubirea mea!
