Se afișează postările cu eticheta documentar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta documentar. Afișați toate postările

sâmbătă, 8 februarie 2014

Putin Games , Jocurile lui Putin-Un film documentar despre presupusele ilegalități, furturi și irosire a banilor publici la pregătirea de Jocurile Olimpice de la Soci.





Puteți viziona filmul accesând linkul următor : 

http://www.europalibera.org/content/article/25192339.html

"

Filmul, care vorbește despre un Soci pre-olimpic și e o coproducție germano-austriaco-israeliană, se întitulează „Jocurile lui Putin”.

Corespondentele Europei Libere Sofia Kornienko și Claire Bigg au aflat că autoritățile ruse au încercat să-l blocheze.

Producătoarea Simone Baumann a declarat postului nostru de radio că i s-au făcut deja trei oferte generoase să vândă filmul și să nu-l difuzeze:

„N-am fost surprinsă de aceste cereri. Petrec multă vreme în Rusia și mă scoate din sărite această mentalitate că banii cumpără totul”.

Baumann și regizorul Aleksandr Gentelev, care e stabilit la Tel-Aviv, au scos și ei din sărite autoritățile ruse.

Mai mult, în cursul documentării și filmărilor care au durat doi ani, Comitetul Internațional Olimpic le-a interzis să folosească arhivele olimpice sau cuvântul „olimpic” în titlu, spunând că ceea ce fac este „motivat politic”. 

Filmul îl are în prim plan pe Valeri Morozov, un magnat rus al construcțiilor care a fugit din Rusia cu familia după ce a dat la iveală rutina mitei și intimidărilor de pe imensul șantier Soci.

Cu un buget de peste 50 de miliarde de dolari, Jocurile de la Soci vor fi cele mai costisitoare din istoria olimpică. Morozov spune că mita cerută de oficiali se ridica la jumătate din costul lucrărilor. Cine refuza, avea probleme:

„Am primit amenințări directe că o să ne spălăm și înecăm în sânge. Aluzia era simplă, și știam povestea. În Rusia nu se prea pune preț pe viață”.


Lui Morozov sumele cerute i s-au părut din cale afară și a ales în schimb să dea depoziții împotriva estorcatorilor.

În decembrie 2011, a fugit la Londra după ce autoritățile ruse au început o anchetă fiscală împotriva afacerilor sale.

Dar „Jocurile lui Putin” nu e un film doar despre asta.

Pelicula dă în vileag și pagubele cauzate mediului de construcțiile masive la Soci și împrejurimi. Una din problemele cele mai mari este răspândirea unor imense gropi de gunoi în jurul orașului, în ciuda promisiunii autorităților că pregătirile de jocurile olimpice vor produce „zero deșeuri”.

Ecologiștii, între care președintele societății pan-ruse de conservare  a naturii, Konstantin Țîbko, spun că aceste gropi pod duce la contaminarea apei din robinetele de la Soci:

„Este o situația catastrofală. Acolo nu se poate trăi. Am examinat zona și e imposibil să locuiești pe o rază de 1 – 2 kilometri în jurul acestor gropi. Cu toate acestea, acolo sunt case, istoric oamenii trăiesc acolo”.

Locuitori nemulțumiți de blocarea drumurilor, întreruperea curentului electric, livrărilor de apă, oameni strămutați pentru a face loc construcțiilor și înșelați pe parcurs apar la tot pasul în ”Jocurile lui Putin”.

Roman Rebenko și familia lui cu nouă copii au fost strămutați, iar în loc de un apartament nou au primit o cocioabă fără apă caldă și cu toaleta în curte:

„Pentru noi Jocurile Olimpice sunt un mare necaz. Locuiam înainte în casa noastră, n-aveam nevoie de nimic de la guvern și autorități. N-am cerut nimănui nimic. Viața mea și familiei mele este de fapt distrusă”.

În film apare și primarul de la Soci, Anatoli Pahomov, dar lipsesc cu desăvârșire oficiali ai administrației prezidențiale, guvernului federal sau companiei de stat Olympstroy.

Producătoarea Simone Baumann insistă că filmul nu este îndreptat împotriva Rusiei:

„Ei cred că avem de gând cine știe ce, poate că este un fel de propagandă împotriva Jocurilor Olimpice sau un film anti-rus. Dar în nici un caz acesta nu a fost scopul nostru. Nu consider filmul anti-rus. Am încercat să ascultăm toate punctele de vedere”.

„Jocurile lui Putin" a  fost difuzat prima dată la 23 noiembrie la prestigiosul Festival Internațional de Film Documentar de la Amsterdam. Vineri rulează în premieră în Rusia, la festivalul ArtDocFest.



"

joi, 6 februarie 2014

Жить товарищу Путину Tot înainte spre Rusia Все вперед для России ponta și rusii

Ca de obicei guvernul socialist în frunte cu tovarășul victor viorel ponta dau cu flit fata de cetățenii romani . Sunt arestați abuziv de securitatea rusa confrați de - ai nostrii iar pe tovarășul viorel il doare in basca . El tovarășul merge sa ia ceaiul de la samovar in Soci împreuna cu putin, tata securiștilor 

Directorul liceului cu predare în limba română "Lucian Blaga" din Tiraspol, Ion Iovcev, a fost reţinut de miliţia transnistreană. Totodată, au fost reţinuţi contabilul instituţiei şi şoferul. Toţi trei se întorceau din Căuşeni şi au fost opriţi în localitatea Parcani, fiind învinuiţi de contrabandă.
"Sunt reţinuţi toţi trei: şoferul directorul liceului şi contabila. Au fost reţinuţi cu trei ore în urmă. Telefonul şoferului este bruiat. Ei au mers ieri după salariu. Înainte de a primi salariul au dus actele necesare la Căuşeni, de unde luăm salariul. Nu i-au oprit nimeni la punctele de trecere. Astăzi i-au oprit, dar ei au spus că nu au ce declara. După postul de pacificatori au fost opriţi şi învinuiţi că aduc contrabandă, dar în afară de bani ei nu aveau nimic. Acum nu ni se permite să luăm legătura cu ei", a declarat pentru Publika TV Raisa Pădurean, director adjunct la liceul Lucian Blaga din Tiraspol. 
Totodată, Raisa Pădureanu a declarat că acţiunile autorităţilor transnistrene sunt încă o dovadă că profesorii şi elevii din regiune sunt terorizaţi. " 
citeste mai departe : aici 








ACEȘTI PENALI NE SCOT DIN EU ȘI DIN NATO ȘI NE DUC SPRE EURASIA  .VA ÎNTREB : VA VA PLĂCEA  CÂND VEȚI STA DIN NOU LA GRANIȚA CU EU CA ÎNAINTE DE 1989?

Acum 22 de ore Monica Luisa Macovei ne anunța pe FB : 

" Am primit informații că domnul Ion Iovcev, directorul liceului român Lucian Blaga din Tiraspol, a fost arestat acum circa o oră de forțele de securitate din regiunea Transnistreană. 

Se pare că domnul Iovcev și contabila liceului sunt învinuiți că aveau asupra lor valută străină, adică lei moldovenești, care, în realitate, reprezentau salariile profesorilor primite de la autoritățile din Chișinău.

În acest moment contactez telefonic autoritățile de la Chișinău și Bruxelles. " 


Intre timp prim ministrul României nu a avut nici o reacție ca de altfel nici ministerul de externe desigur e este ocupat cu alegerile pentru europarlamentare , cu modificarea legii electorale , cu listele de europarlamentari  , cu preluarea STS prin forță  ( abuzarea constituției )  ,  cu eliberarea penalilor legal  , promisiuni de mite electorale .... LISTA HAOSULUI PRODUS DE ACEST PRIM MINISTRU ȘI GRUPAREA PENALA CE A PRELUAT ROMANIA PRIN  LOVITURA DE STAT ÎN  2012 .

 " 
Directorul Liceului "Lucian Blaga" din Tiraspol, Ion Iovcev, a fost reţinut de securitatea transnsitreană sub pretextul că acesta ar face contrabandă, scrie portalul moldovenesc Unimedia.

Citiți mai mult: Directorul liceului cu predare în limba română din Tiraspol, arestat de miliția transnistreană - Internaţional > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/directorul-liceului-cu-predare-in-limba-romana-din-tiraspol-arestat-de-militia-transnistreana-1080793.html#ixzz2sXqRUAj5 
EVZ.ro 





Postare by Monica Luisa Macovei.




Urmăriți abuzurile rușilor fata de cetățenii noștri în ani trecuți dar recent  , aici este sta comunist domnilor asta doriți și voi aici ? 




sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Istoria mafiei

Dacă în lume a apărut și sa dezvoltat într-un secol la noi în Romania s-a dezvoltat în 24 de ani și ajunge sa pătrundă în toate instituțiile statului în media , in politic și privat sa fie mai putreda ca în orice țară din lume mafia romanească  a cucerit Romania .  

Începând cu secolul trecut fenomenul mafiei a evoluat de la pistolarii proveniți din satele sărace ale Siciliei la specialiști avansați ai domeniului financiar. Mafia a devenit acum un brand si este asociata cu orice forma organizata infracționala.Mafia este un cuvânt vechi dar atat de folosit si in zilele noastre. Acest film documentar ne prezintă o istorie a mafiei facand o paralela intre mafia care își exercita prezenta in Statelor Unite si cea din Italia începând cu anii ’20 ai secolului trecut. Veți afla povestile unor oameni cheie ai acestui fenomen cum ar fi mafioti de renume: Toto Riina, John Gotti, Lucky Luciano, Tommaso Buscetta, Bernardo Provenzano iar de cealaltă parte, dușmanii declarati ai mafiei: Giovanni Falcone, Paolo Borsellino, generalul Dalla Chiesa etc. Mafia a cuprins toate paturile sociale, de la țărani fără nici un fel carte pana la înalți politicieni, intelectuali, polițiști sau procurori.Fenomenul mafiot si-a atins apogeul intre anii ’50-90 dar nu a putut fi eradicat nici în zilele noastre si nu va putea fi niciodată oprit.El exista și în ziua de astăzi în Italia și în alte tari influențând multe alte organizații criminale.


Episodul 1: Mafia, care Mafie?
În anii 1950 economia Americii a fost în plină expansiune după război. Mafia, organizație a crimei organizate, a avut activități ilegale în domeniul sindicatelor, a jocurilor de noroc, prostituției, industriei de construcții și distribuția apei. FBI a negat existența lor, preferând să-și concentreze atenția pe „pericolul roșu” al comunismului. Dar, o reuniune în noiembrie 1957 la care au participat zeci de oameni de afaceri italieni a trezit suspiciunea de poliția locală, care a dat involuntar peste conducerea întregii mafii americane, adunată pentru a discuta despre traficul cu heroină din Sicilia, întâlnire care a demonstrat că Mafia nu mai putea fi negată.



Episodul 2: Globalizarea Mafiei

În anii 1960 contrabanda cu heroină a adus mulți bani Mafiei din America. Organizată de Carmine Galante, capul familiei Bonanno şi banda lui de sicilieni, heroina era introdusă în ambalajele produselor alimentare care aprovizionau pizzeriile. Însă Galante a acționat fără a ține cont de Comisie și și-a însușit o parte prea mare din profituri, ca urmare a fost eliminat.





Episodul 3: Marea Trădare

Între 1979 și 1984, mafia siciliană a introdus în SUA prin contrabandă heroină în valoare de aproape două miliarde de dolari. Mafioții s-au îmbogățit, dar violența a escaladat. Pierzându-și fiii în confruntarea cu rivalii din familia Corleone din Sicilia, nașul Tommaso Buscetta a renunțat la omerta. Mărturia lui a permis autorităților să identifice și să condamne capii comerțului cu heroină. Între 1986 și 1987, două mari procese au avut loc la Palermo și New York, procese în care au fost condamnați câteva sute de mafioți, ceea ce a rupt colaborarea dintre mafiile siciliene și cele americane.




Episodul 4: Nasii
Episodul prezintă lumea mafioților, de la Charles „Lucky” Luciano la „Teflon Don” John Gotti. Mafia s-a transformat dintr-un grup de bande într-o organizație criminală multinațională. Prin intarea în afacerile cu heroină din anii ’60 s-a declanșat o spirală a violenței.


sâmbătă, 26 octombrie 2013

Cum să pornești o REVOLUȚIE Gene Sharp ( video sub ro )

fara politicieni corupti si impotriva dictaturii penalilor


„Aceasta este o poveste despre puterea oamenilor de a schimba lumea, despre revoluţiile moderne şi despre omul din spatele lor.“
„Trebuie să îngrijesc orhideele fără să mă aştept la vreun miracol din partea lor. Dacă nu ai grijă de o fiinţă, fie că e vorba de o floare sau de orice altceva, ea nu va supravieţui“
- spune Gene Sharp în timp ce îşi udă, cu atenţie, plantele.

Cum să pornești o REVOLUȚIE Gene Sharp


Aceasta pare a fi filosofia de viaţă a unui bătrânel de 84 de ani care, atunci când nu cultivă orhidee, îşi dedică timpul învăţând oamenii să răstoarne dictaturi prin metode nonviolente. Gene Sharp este personajul în jurul căruia regizorul scoţian Ruaridh Arrow (un jurnalist care a relatat, în februarie 2011, din mijlocul Pieţei Tahrir) îşi construieşte documentarul intitulat How to Start a Revolution (Cum să porneşti o revoluţie).


Este un film care şi-ar fi găsit cu uşurinţă locul pe lista de anul acesta a festivalului One World Romania, alături de Tahrir: cel bun, cel rău, politicianul sau Fragmente dintr-o revoluţie, mai ales că mesajul său este unul extrem de actual.

Fondator al unei organizaţii nonprofit (Albert Einstein Institution) care se ocupă cu studiul şi promovarea rezistenţei nonviolente în rezolvarea conflictelor, Gene Sharp a fost influenţat de filosofia lui Ghandi, dar şi de scrierile lui Aristotel sau Machiavelli despre putere. Cu toate că nu l-a întâlnit niciodată pe Einstein, al cărui admirator a fost dintotdeauna, i-a scris la un moment dat acestuia.

From Dictatorship to Democracy  porneşte de la principiul fundamental potrivit căruia orice structură de putere se bazează pe obedienţa supuşilor. Odată ce obedienţa dispare, adică poporul refuză să se supună regulilor regimului, acesta din urmă îşi pierde puterea.

Cum spunea Machiavelli:

„Prinţul care-şi face din supuşi un duşman nu poate fi niciodată în siguranţă; şi, pe măsură ce cruzimea sa sporeşte, puterea îi slăbeşte“.
Lecţiile pe care le oferă autorul merg de la modalităţi de planificare a strategiei pentru răsturnarea dictaturilor şi sfidarea autorităţilor până la reţete care răspund la violenţă prin mijloace nonviolente şi cooptarea pilonilor puterii de partea manifestanţilor.

În anexă, există o listă de 198 de elemente alternative la recursul la forţă din partea autorităţilor: adoptarea de simboluri care să certifice apartenenţa la acelaşi grup (vezi revoluţiile colorate, revoluţia trandafirilor etc.); cântece cu mesaj politic; concerte rock, grafitti; semnarea de petiţii, scrisori deschise; boicoturi, greve spontane; refuzul de a plăti taxe etc.

http://vocearomanieiliberethenextgeneration.blogspot.ro/2013/09/hipsteri-si-anarhisti.html
http://vocearomanieiliberethenextgeneration.blogspot.ro/2013/09/hipsteri-si-anarhisti.html

http://vocearomanieiliberethenextgeneration.blogspot.ro/2013/10/salvarea-statului-de-drept-si.html
http://vocearomanieiliberethenextgeneration.blogspot.ro/2013/10/salvarea-statului-de-drept-si.html


joi, 26 septembrie 2013

Béla Viktor János Bartók decedat 26 septembrie 1945

Béla Viktor János Bartók (n. 25 martie 1881, Nagyszentmiklós, azi: Sânnicolau Mare, d. 26 septembrie 1945, New York) a fost un compozitor și pianist maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai muzicii moderne.

Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg (azi: Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă "Columbia University" și ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.

În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul sinfonic "Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.
Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca "Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului.

În 1924, Societatea Compozitorilor Români organizează un concert dedicat aproape în intregime operelor lui Bela Bartok, ocazie cu care Enescu cântă, acompaniat la pian de Bartok însuși, Sonata a II-a pentru vioară și pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar revine la București ca pianist solist in propria Rapsodie pentru pian si orchestră - lucrare de debut - dar stârneste interes și prin alte două opus-uri pianistice ale sale, expresionistul „Allegro barbaro” și „Dansurile românești”, oferite ca supliment în același concert.

"Allegro barbaro" pentru pian (1911)
"Dansuri populare românești" pentru pian (1915, prelucrate mai târziu pentru orchestră)
Opera "Castelul lui Barbă Albastră" (1911)
"Prințul cioplit din lemn", piesă de balet (1914-1916)
"Mandarinul Miraculos", balet (1919)
6 Cvartete pentru instrumente de coarde (1908, 1915-1917, 1927, 1928, 1934 și 1939)
Trei concerte pentru pian și orchestră (1926, 1931 și 1945)
Muzică pentru instrumente de coarde, percuție și celestă (1937)
Concert pentru orchestră (1943)
Concert pentru vioară și orchestră (1943) - executat în primă audiție de Yehudi Menuhin
Muzică pentru două piane și instrumente de percuție (1937)
Concert pentru violă și orchestră (1945), definitivat de Tibor Serly.


vineri, 13 septembrie 2013

Aurel Vlaicu decedat 13 septembrie 1913

La 13 septembrie se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Aurel Vlaicu. 



Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882Binținți, lângă Orăștiejudețul Hunedoara - d. 13 septembrie 1913Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.




      A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăștie, care din 1919încoace a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu”, luându-și bacalaureatul laSibiu în 1902.
Și-a continuat studiile inginerești la Universitatea din Budapesta și laLudwig-Maximilians-Universität München[necesită citare], în Germania, obținându-și diploma de inginer în 1907. După aceea a lucrat ca inginer la uzinele Opel în Rüsselsheim. În 1908 se întoarce la Binținți unde construiește un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se mută în București și începe construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviației mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construiește un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câștigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la AspernAustria. Concursul a reunit între 23 și 30 iunie 1912 42 piloți din 7 țări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care si Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan și românul Vlaicu. În cel mai cunoscut ziar vienez, Neue Freie Presse, se găseau următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu:
„Minunate și curoajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit..”
      La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbușit în apropiere deCâmpina, se pare din cauza unui atac de cord.[2]
    În anul următor prietenii săi Magnani și Silișteanu finalizează construcția avionului Vlaicu III, și cu ajutorul pilotului Petre Macaveiefectueaza câteva zboruri scurte. Autoritățile vremii interzic continuarea încercărilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupației germane, avionul este expediat la Berlin. A fost văzut ultima dată în anul 1940.

miercuri, 11 septembrie 2013

Fuduli și " goi "

Dacă mai credeţi că ne trebuie locuri de muncă cu orice preţ, vizionaţi acest film. Priviti si dezastrul ecologic  dar priviți și modul în care sunt priviți acei oameni  Nu mai fiţi fuduli şi spuneţi că noi suntem în România şi nu în Peru. Nu mai fiţi fuduli şi spuneţi că voi sunteţi mai presus, de afară din occident sunteţi priviţi ca ţara cu locuri de muncă plătite cu cele mai mici salarii din Europa.

Nu voi mai alege nici un politician care ne spune abureli. Justiţia să îşi facă treaba să aducă înapoi la stat cea ce a furat. După acea de la momentul 0 să pornim cu o societate în care este respectat fiecare om. Care politicieni? Acea care crează locuri de muncă decente plătite decent, dezvoltate normal nu prin furturi spăgi şi profit doar pentru ei. De minciuni sunt sătul!





Este o dilemă da. Vrem locuri de muncă cu orice preț. Locuri de muncă plătite cu 3 - 400 de euro asta pentru un miner pentru că  " roboţii " plătiți în multinaționale primesc 200 de euro și gata fiți mulțumiți primiți salariu de subzistenţă. Deocamdată va mai puteți plăti din ele facturile care vă vin la sfârșit de lună, creditele care le-ați luat ca sa vă faceți o viaţă mai comodă. Dar asta deocamdată pentru că preţurile cresc în fiecare zi. Da veţi spune de ce nu ai riscat şi ţi-ai deschis o afacere pentru ca să ai un salariu mai mare. Păi simplu, nu o să se poată deschide 22 de milioane de afaceri. Nu fiecare om poate avea o afacere. Mai sunt şi oameni care trebuie să muncească, doar ca aceştia trebuie respectaţi şi plătiţi cu salarii decente. Nu înseamnă comunism a trăi decent. Dar nu înseamnă nici capitalism folosindu-te de muncă celui care îţi crează bunăstare şi să îţi baţi joc de ei.

Am ieşit în stradă în 1989 contra unui sistem totalitar, am ieşit pentru a avea un sistem în care valorile sunt respectate şi fiecare om să fie respectat la adevărata valoare, subliniez fiecare om. Nu cred în utopii în care toţi suntem egali, dar aştept o echilibrare în care fiecare om are o viaţă decentă.

Ce am primit politicieni afacerişti şi multinaţionale care profita în aceeaşi măsură de noi ?  Ne aruncă salarii de subzistenţă, asistenta medicală pe care am plătito ani de-a rândul cu vârf şi îndesat şi primesc asistenta medicală de subzistenţă şi dispreţ (ferească Dumnezeu să ajungi la un spital în România). Ai trecut de 45 de ani nu te-ai ştiut strecura eşti condamnat ... mai nou politicienii mai fac o discriminare și fac legi în care susțin tinerii sub 35 de ani ei da si intre timp se închid fabrici , creste șomajul în rândul tuturor . Desigur atunci când se va face selecție cei peste 45 de ani sunt trecuți pe "linie moarta " . Da pai aceștia sunt mulțumiți cu salariu de subzistenta . 

Va urma...



miercuri, 4 septembrie 2013

Documentare .... pagina principala

Documentare aici :                                  

Videoclipurile, filmele şi fişierele media (avi, mov, flv, mpg, mpeg, dvix, mp3, mp4, torrent, ipod, psp) nu sunt încărcate sau găzduite de Vocea României Libere TNG . Acest blog conţine numai linkuri către alte site-uri de pe internet şi nu este responsabil pentru acurateţe, copyright, legalitate, decenţă sau alte aspecte din conţinutul linkurilor de la alte site-uri.
De asemenea, echipa Vocea României Libere TNG nu realizeaza traducerea filmelor sau serialelor.
Pentru aspecte privind partea legală, rugăm contactaţi deţinătorii/site-ul gazdă al fişierelor media.

Apăsând pe titlurile de deasupra imaginilor veți putea vedea serialele . 


Documentare aici :                                  

========================================

Viața lui Nicolae Titulescu. documentar





========================================

Traian Vuia





========================================

Familia Romanov – ultima dinastie imperială a Rusiei 










========================================

Bucuresti strict secret - Carlos Sacalul














========================================

 Tamara Buciuceanu-Botez











========================================

Bătălia de la Stalingrad










========================================

Ilarion Ciobanu















========================================

Open Pit 
















========================================

Aurel Vlaicu 











========================================

Va urma ........

========================================
========================================

Bătălia de la Stalingrad...(4.08.1942-2.02.1943).

1942 a început bătălia de la Stalingrad, cea mai mare bătălie a celui de-al doilea război mondial, la care au luat parte şi unităţi ale armatei române, încheiată cu capitularea armatelor coaliţiei hitleriste; cea mai mare parte a trupelor române participante a căzut în prizonierat (4.09.1942-2.02.1943).










 Iata si un film artistic " Stalingrad " .Pentru realizarea filmului "Stalingrad" s-au folosit:
30 de actori, 25.000 figuranţi, 100 cascadori, 22 camioane de mare tonaj, 45 camioane, 20 camionete, 29 maşini de transport, 50 automobile, 10 sânii cu motor, 25 blindate ceheşti, 18 blindate finlandeze, 6 avioane, un tren, muniţie de artilerie, 200.000 de costume. Producţia a costat 20 milioane mărci germane la nivelul anului 1993.
Acest film este a doua încercare germană de portretizare filmică a bătăliei de la Stalingrad, prima fiind în anul 1959 şi s-a numit "Hunde, wollt ihr ewig leben" (Engleză: Stalingrad: Dogs, Do You Want to Live Forever? /Battle Inferno)

La sfârşitul anului 1942, armatele lui Hitler avansează adânc în teritoriul sovietic. Obiectivul principal era oraşul Stalingrad. Având în fata rezistenta sovieticilor şi o iarnă teribilă pentru care nu a fost pregătită, armata a VI-a a suferit pierderi grele.
În timp ce Hitler îşi clamează la radio victoria, soldaţii săi înţeleg că Stalingradul va deveni pentru ei un infern de sânge şi oţel.
Filmul relatează Bătălia de la Stalingrad văzută din perspectiva germană şi urmăreşte parcursul de front al locotenentului Hâns von Witzland şi al oamenilor săi.



Participarea României în cadrul Bătăliei de la Stalingrad, U.R.S.S. (1942 - 1943)

Bătălia de la Stalingrad a fost un punct de cotitură, una dintre cele mai importante ale celui de-Al Doilea Război Mondial, şi este considerată cea mai sângeroasă şi mai mare bătălie din istoria omenirii. Bătălia a fost marcată de brutalitate şi de lipsă de grija pentru populaţia civilă, manifestate de ambele părţi angrenate în conflict.

Bătălia include campania de bombardamente a oraşului Stalingrad (azi redenumit Volgograd) din sudul U.R.S.S., atacul terestru german asupra oraşului, luptele din interiorul oraşului însuşi şi contraofensiva sovietică care, în cele din urmă, a încercuit şi distrus forţele germane şi ale celorlalţi aliaţi din cadrul Axei din oraş şi din perifieriile acestuia. Numărul total al pierderilor este estimat la aproximativ 3 milioane. Lipsa datelor exacte este datorată refuzului guvernului sovietic de atunci de a calcula pierderile din cauza temerilor ca sacrificiile ar fi parut prea mari şi ar fi demobilizat eforturile de război. Forţele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de răsărit şi nu şi-au mai revenit niciodată de pe urma acestei înfrîngeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat începutul eliberării patriei, luptă care a dus în cele din urmă la victoria din 1945 asupra Germaniei Naziste.

Simultan cu acţiunile din Crimeea, comandamentul german a dezvoltat ofensiva în spaţiul dintre Doneţ şi Don spre Stalingrad şi Caucaz. Obiectivul lui Hitler era să ajungă pe Volga ca să oprească aprovizionările ruseşti pe fluviu şi să cucerească regiunea petrolieră din Caucaz.

La începutul lunii august 1942, Grupul de Armate "A" a trecut Donul pe la Rostov şi a început înaintarea spre Caucaz. Grupul de Armate "B" a început atacul spre Stalingrad. Noul plan ducea la o lungire considerabilă a frontului la aripa lui de sud. În consecinţă, mareşalul Ion Antonescu este solicitat şi pune la dispoziţia comandamentului suprem german două armate române: Armata 3 Româna (general Petre Dumitrescu) cu 11 divizii, grupate în patru corpuri de armată şi Armata 4 Româna (generalul Constantinescu Claps) cu patru divizii, grupate în 2 corpuri de armată. Ambele armate sunt puse sub ordinele Grupului de Armate "B" şi, pînă la 15 octombrie 1942 au ajuns pe front. Armata a 3-a a preluat, de la trupe italiene şi germane, un sector de front în lungime de 110 km pe braţul de nord al Cotului Donului, la vest de Stalingrad. Armata a 4-a a fost dispusă întru-un sector excesiv de larg pentru forţele de care dispunea (peste 200 km), la sud de Stalingrad, în Stepa Kalmuca, într-un teren uscat, nisipos şi sarac, dispozitiv sprijinit pe o linie de lacuri de stepă.  

O mare dificultate pentru dispozitivul Armatei 3 Române era prezenţa pe malul de sud al Donului a trei capete de pod ruseşti, din care cel de la Deviatkin era foarte mare şi foarte periculos. De la intrarea în dispozitiv, generalul Petre Dumitrescu a cerut aprobarea de a elimina aceste capete de pod, punîndu-se la dispoziţie aviaţie, tancuri şi artilerie grea necesare. Comandamentul german nu a aprobat aceasta operaţie şi nici un atac cu forţe mai mari de un batalion. Din ordinele aceluiasi comandament, Armata a 3-a Romana şi-a plasat toate forţele în linia întîi, rămînînd fără nici o rezervă, pe un front care era de doua ori mai lung decît puteau acoperi, normal, trupele române. Primise, în schimb promisiunea că i se vor asigura rezerve germane. Din capul locului cele două armate române au fost puse într-o stare de inferioritate faţă de un inamic înzestrat cu puternice şi moderne mijloace de luptă. Ele erau lipsite de armament antitanc pe măsura tancurilor ruseşti. Cel care exista era la nivelul Primului Război Mondial, iar infanteria nu dispunea decît de sticle cu benzină şi şomoioage de paie, mijloace improvizate cu efecte minime.

Armamentul antitanc al trupelor române era de tip vechi, calibre 37-47 mm, cu muniţie care nu strapungea blindajul tancurilor sovietice. Artileria grea era foarte puţina iar cererile la germani nu au fost onorate. În sectorul Armatei 4 fîşiile diviziilor erau mari (25-40 km), în rezervă existau doar cateva escadroane de cavalerie la nivelul diviziei, iar la regimente doar cate 4-5 oameni. Corpul 6 armata dispunea doar de 4 tunuri antitanc de 88 mm. La 19 noiembrie, cand începea ofensiva sovietică, Armata 3 avea 152.492 de militari iar Armata 4 doar 75.580.

Inamicul avea în faţă trupe considerabile. Faţă de cele trei armate româno-germane ruşii aveau 11 armate cu un total de 80-86 divizii de trăgători, 19 brigăzi de infanterie, 51 brigăzi blindate, 7 divizii de cavalerie şi 4 flote aeriene.   

În ziua de 19 noiembrie, ruşii au trecut la ofensivă de mari proporţii la vest şi sud de Stalingrad. În sectorul Armatei a 3-a Română, ofensiva rusa a început din doua capete de pod, la centrul şi în flancul drept al armatei, cu forţe mult superioare în tancuri şi cavalerie. Frontul a fost rupt pe doua direcţii între care au fost încercuite trei divizii române (grupul Lascar, diviziile 5, 6 si 15 infanterie). Pînă în seara de 19 noiembrie, pe lîngă cele trei divizii încercuite, diviziile 9 şi 14 fuseseră distruse, iar divizia 1 cavalerie intrase în sectorul Armatei 6 Germane. Pînă la 25 noiembrie Grupul Lascar, deşi a încercat sa se salveze nu a putut fi ajutat nici pe calea aerului, nici prin atacuri terestre şi a fost lichidat.

Începînd cu 20 noiembrie, inamicul a dezlănţuit o ofensivă puternică şi în sectorul Armatei a 4-a Română, la sud de Stalingrad. Ruşii au reuşit să rupă frontul între diviziile 1 şi 20 infanterie, au împins-o pe aceasta din urma spre nord şi au prins-o în încercuire alături de Armata a 6-a Germană, au distrus divizia 2 infanterie şi au aruncat de pe poziţie toate trupele armatei. La 22 noiembrie, cele două ofensive sovietice au închis cleştele încercuind Armata a 6-a Germană.

Corpul 1 armata română (diviziile 7,9,11 infanterie) cu o redusa capacitate operativă, la 19/20 decembrie a fost trimis sa limiteze efectele ofensive sovietice de la 16 decembrie in sectorul A 8 italiene, dar la 21 decembrie 1942 majoritatea fortelor lui au fost încercuite. De asemenea Corpul 7 armată a fost puternic lovit la începutul lunii decembrie 1942.

Operaţiunea de despresurare a Armatei 6 germane din zilele de 12-22 decembrie 1942 n-a reuşit. La ea a fost angajat şi Corpul 6 armată română.

La 26 decembrie 1942 s-a declanşat o nouă contralovitură sovietică ceea ce a însemnat eşuarea tuturor tentativelor de restabilire a situaţiei.

Înfrîngerea din Cotul Donului a generat încordarea relaţiilor româno-germane şi acuzaţii la adresa militarilor români care nu au vrut să lupte şi s-au facut vinovaţi de situaţia tragică ce s-a creat pentru Armata a 6-a Germană.

În realitate românii au luptat ca la Mărăşeşti, au suportat bombardamentele de artilerie de o duritate extremă, au primit atacul unei mari mase de tancuri, care au trecut peste ei, românii neavînd armamentul necesar pentru a riposta. Mareşalul Manstein aducea grave acuzaţii românilor. În scrisoarea de raspuns a maresalului Ion Antonescu către maresalul Manstein, la scrisoarea memoriu, care aducea grave acuzaţii românilor, şeful armatei române face dovada clasica de ceea ce înseamnă mîndria şi demnitatea unui comandant dăruit, obligat să suporte invinuiri nedrepte, ce atingeau onoarea unei armate loiale, sacrificată din vina comandamentului german. Maresalul roman "trimisese repetate avertismente OKW-ului asupra comportării trupelor sovietice..., ceruse întărirea frontului defensiv prin armament şi muniţie, dovedise ineficienţa rezistenţei liniare, slabe peste tot, statice, fără rezerve şi fără posibilitatea de intervenţie a comandamentului. Nu se luase nici o măsură". Maresalul Manstein este obligat să recunoască partea de vina a comandamentului german şi "serviciile aduse cauzei comune de către România".

Apoi, generalul von Hauffe, în raportul întocmit asupra operaţiilor din sectorul Armatei a 3-a Române aprecia "ca de la 19 la 27 noiembrie, trupele române, s-au luptat cu vitejie şi au consimţit sacrificii eroice", iar generalul Hans Doerr, fost şef al detaşamentului de legatură cu Armata 4 Română în timpul acestei bătălii scria: "Prăbuşirea frontului român în Cotul Donului şi în Stepa Kalmuca este vina conducerii supreme germane, care în nemărginita ei îngîmfare dădea aliaţilor misiuni la care nu puteau face faţă".

Bilanţul pierderilor la Stalingrad este grav: din cele 14 divizii române participante, patru divizii de infanterie şi o divizie de cavalerie au fost încercuite, patru divizii de infanterie şi divizia blindată au suferit pierderi grele, iar patru divizii au rămas în aceeaşi formă combativă. Armatele 3 si 4 române, care avusesera la 19 noiembrie 1942 un efectiv de 228.072 oameni, mai aveau la 7 ianuarie 1943 doar 73.062 de militari valizi. Factorii dezastrului de la Stalingrad pot fi considerati: presiunea germană privind angajarea forţelor "oricum şi oriunde", folosirea abuzivă a trupelor române şi desparţirea trupelor de comandamentele organice; folosirea artileriei grele, a aviatiei etc. doar în folosul trupelor şi sectoarelor germane, fără a ţine cont de nevoile sectoarelor româneşti; atribuirea de misiuni trupelor române care le depăşeau capacitatea tactică şi operativă; comportamentul inadecvat faţă de militarii români şi nerespectarea regulilor elementare ale unui război de coaliţie.

După bătălia Stalingradului, Armata 3 Română a mai ramas pe front cu doar patru divizii de infanterie de la aripa ei stîngă. Armata 4 Română a fost retrasă pe un aliniament mai înapoi, după ce pierduse Corpul 6 Armată şi a fost întărita cu Corpul de Cavalerie (Diviziile 5 si 8 Cavalerie). Ea a luat parte la operaţiile Grupului de Armate Hoth, între 12 si 23 decembrie, în scopul salvarii trupelor încercuite la Stalingrad. Dar respectivul grup, epuizat de grelele pierderi suferite, dupa trei zile a fost puternic atacat şi după alte trei zile de lupte indarjite, a fost desfiinţat. Armata 4 Română şi-a pierdut astfel, orice valoare operativă.

Pe frontul Armatei 3 Română şi a Armatei 8 Italiene, la 16 decembrie 1942, ruşii au reluat ofensiva în Cotul Donului, înaintând vertiginos spre vest. Armata 3 Română a fost scoasă definitiv din luptă.














Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More