"Coboară seara pe câmpie...
Pe drum pustiu, un car cu boi
Se leagănă încet, departe...
Cresc nori de pulbere-napoi.
În car, îngână cărăușul
Un cântec vechi și trist nespus,
Ca o poveste-ntunecată
A veacurilor ce-au apus...,
Și, cum se pierde-n umbra serii,
Mă-ntreb pe gânduri adâncit :
„Va răsări cândva și steaua
Acestui neam nenorocit ?...”(Ştefan O. Iosif)
