Cum stai în ramă şi te uiţiAtât de trist la mine,Mă-ntreabă ochii tăi miraţi:— "Mă mai cunoşti, străine?"— "Urâtule, nu te cunosc!Prea palid eşti la faţăŞi prea bolnavi ard ochii tăi, —Privirea lor mă-ngheaţă...Că te ştiam copil nebun,Crescut în vânt şi soare, —Obrazul rumen, ochii viiŞi gura zâmbitoare.Natura toată se-nchina,Ascultătoare ţie:Aveai palat un crâng întregŞi-o luncă-mpărăţie!De-acolo, într-o zi, te-au dusÎntre străini, departe,Să uzi cu lacrimi de copilO urâcioasă carte.Dar anii...
Lasa un mesaj vocal