Cat ii costa pe romani " CAS-ul electoral " ( asta doar in prima faza ....după ce se iasă din ținta de deficit urmează scăderea pensiilor )

" Persoanele fizice care deţin clădiri cu o altă destinaţie decât cea de locuinţă vor plăti un impozit reprezentând până la 2% din valoarea impozabilă, iar impozitul pe maşini va fi majorat semnificativ, de două ori şi jumătate în cazul autoturismelor cu motorizări de până la 1.600 centimetri cubi.

Modificările rezultă din proiectul de modificare a Codului Fiscal, elaborat de Guvern.

Documentul stabileşte că persoanele fizice, care în prezent sunt impozitate cu 0,1% din valoarea impozabilă a clădirii, vor fi obligate să achite pentru clădirile nerezidenţiale un impozit cuprins între 0,25 şi 1,5% din valoarea calculată de către un evaluator autorizat sau de 2% din valoarea impozabilă, dacă nu există un raport de evaluare.

Astfel, persoanele fizice vor fi taxate similar firmelor care deţin astfel de clădiri. Cota impozitului pe clădiri pentru care există un raport de evaluare va fi stabilită de primărie.

În acelaşi timp, proiectul modifică valorile de impozitare şi coeficienţii de ajustare pentru locuinţele persoanelor fizice, însă suma de plată va rămâne foarte apropiată de valorile actuale.

Modificări vor fi efectuate de Guvern şi la impozitul pe terenul din intravilan, unde suma de plată creşte proporţional cu rangul şi zona localităţii, ajungându-se la creşteri de la 10.353 lei/hectar la 83.000 lei/hectar.

Pentru proprietarii de maşini, impozitul va creşte de la 8 lei la 20 lei pentru fiecare 200 centimetri cubi în cazul autoturismelor cu motoare de până la 1.600 cm3 inclusiv şi de la 18 lei la 30 lei/200 cmc pentru maşinile cu o capacitate cilindrică cuprinsă între 1.601 cmc şi 2.000 cmc inclusiv.

Pentru autoturisme cu o capacitate cilindrică între 2.001 cmc şi 2.600 cmc inclusiv, impozitul va scădea însă, de la 72 lei la 60 lei/200 cmc, scăderea continuând şi pentru maşini cu motoare mai mari. Majorări de impozit vor fi efectuate şi pentru maşini de marfă, motociclete, bărci cu motor, scutere de apă.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri seară, că a primit la promulgarea legea privind diminuarea contribuţiilor de asigurări sociale şi că are semne de întrebare privind oportunitatea măsurii, spunând că este de părere că Guvernul are ca ţintă acoperirea deficitului rezultat prin micşorarea CAS prin creşterea taxei pe proprietate de 2-3 ori. " 

sursa : http://www.gazeta-de-vest.ro/noi-cadouri-de-la-guvernul-ponta-taxe-in-plus/

Read More

Proiectul Manhattan.

Pe 16 iulie, în anul 1945  în deşertul Alamogordo, New Mexico, ca urmare a Proiectului Manhattan, a avut loc primul test al unei bombe atomice, intitulat „Trinity Test", când s-au folosit şase kilograme de plutoniu, ce au declanşat o explozie echivalentă cu puterea a 20 kilotone de TNT. În urma exploziei, suportul de lansare a fost pulverizat, iar nisipul, pe o rază de 700 de metri, calcinat.
Proiectul Manhattan a fost proiectul de dezvoltare a primei arme nucleare (bomba atomică) în timpul celui de-al doilea Război Mondial de către Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Canada. Ceea ce a fost denumit oficial Districtul Ingineresc Manhattan, se referă anume la perioada 1941–1946, când proiectul s-a aflat sub controlul Corpului de Geniu al Armatei SUA, sub adminstrația Generalului Leslie R. Groves. Cercetarea științifică a fost condusă de fizicianul american J. Robert Oppenheimer.
Proiectul a avut succes în dezvoltarea și detonarea a trei arme nucleare în 1945: o detonare de test a unei bombe cu implozie cu plutoniu pe 16 iulie (testul Trinity) lângă Alamogordo, New Mexico; o bombă cu uraniu îmbogățit denumită "Little Boy" pe 6 august deasupra orașului Hiroshima, Japonia; și o a doua bombă cu plutoniu, denumită "Fat Man" pe 9 august deasupra orașului Nagasaki, Japonia.

Rădăcinile proiectului s-au aflat în temerile oamenilor de știință ai anilor 1930 că Germania nazistă investiga ea însăși posibilitatea producerii armelor nucleare. Născut dintr-un mic program de cercetare în 1939, Proiectul Manhattan a ajuns să angreneze peste 130 000 de oameni și să coste aproape 2 miliarde de dolari (23 miliarde, la nivelul din 2007 al dolarului, pe baza CPI). A avut ca rezultat crearea multor puncte de producție și cercetare care au operat în secret.
Cele trei centre primare de cercetare și producție ale proiectului au fost centrul de producție al plutoniului aflat la Hanford Site, centrele de îmbogățire a uraniului de la Oak Ridge, Tennessee, și laboratorul de proiectare și cercetare a armelor, cunoscut astăzi ca Laboratorul Național Los Alamos. Cercetări s-au desfășurat și în peste treizeci de alte locații din Statele Unite, Canada, și Regatul Unit. Districtul Ingineresc Manhattan a controlat producția de arme din SUA până la formarea Comisiei de Energie Atomică în ianuarie 1947.

Read More

Un prim ministru iresponsabil și ministresa de finante catastrofa -guvernul catastrofa naționala

Avem un prim ministru care si-a adus minisresa la consultări cu președintele tarii . Cei doi ministresa ( adică specialistul care trebuia sa ne convingă ca nu este o măsura electorala reducerea CAS ) ne-a demonstrat o profunda incompetenta și un prim ministru care reprezinta un pericolul național . Aceasta șleahtă pentru ca acesta nu poate fi numit guvern sunt gata sa duca tara intr-un nou derapaj economic . Dupa 2008 Romania v-a intra iar în derapaj economic . Borfașilor din politica romaneasca nu le pasa de aceasta țara le pasa doar de propriul buzunar . 

Sper ca cei spălați pe creiere de către latrine au urmărit aceasta consultare și în noiembrie vor vota responsabil ...asta dacă au pe cine .

Preşedinţia a făcut publică înregistrarea discuţiei dintre preşedintele Traian Băsescu cu premierul Victor Ponta şi ministrul Finanţelor Ioana Petrescu. Traian Băsescu a întrebat-o, luni, în consultările de la Cotroceni, pe Ioana Petrescu, ministrul de Finanţe, unde a terminat studiile, precizând că se aştepta de la aceasta la argumente gen Roubini, un economist care a terminat Harvardul, la fel ca şi ea.

vedeți întreaga înregistrare aici 

Read More

Înscenarea de la Tămădău.

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău a fost un incident petrecut la 14 iulie 1947.  Înscenarea de la Tămădău a reprezentat o conspiraţie a ministerului de Interne, controlat de PCR, cu scopul de dizolva PNŢ şi de a-i aresta pe liderii acestuia. Totodată, această diversiune a fost ulterior folosită ca pretext pentru anihilarea întregii opoziţii din ţară.                        

Între anii 1944 - 1947, Partidul Comunist Român a folosit toate metodele posibile pentru acapararea puterii, inclusiv represaliile. Împotriva opoziţiei reprezentate de PNŢ, PNL şi PSDI s-au pus la cale diversiuni, provocări, dar şi măsuri ofensive cu caracter militar care să ducă la suprimarea acestora.

                             Momentul arestării liderilor PNŢ pe aerodromul din Tămădău.

În preajma alegerilor din 19 noiembrie 1946, PNŢ a trimis un memoriu secretarului general al ONU, Trygve Lie, arătând abuzurile guvernului din România. Dintre acţiunile politice, considerate „crimă de stat”, se numărau şi insistenţele liderilor celor trei partide din opoziţie ca regele Mihai să nu recunoască alegerile şi să nu participe la deschiderea noului Parlament. Punctul culminant al loviturii împotriva PNŢ a rămas cunoscut în istorie drept „Înscenarea de la Tămădău” sau „fuga peste graniţă”. 
În dimineaţa zilei de 14 iulie 1947, la orele 6.30, un grup de fruntaşi naţional-ţărănişti este surprins de autorităţile comuniste pe câmpul de la Tămădău, localitate situată la 46 de km de capitală, în timp ce încerca să se îmbarce în două avioane I.A.R.-39, cu scopul de a fugi peste graniţă. Din grup făceau parte: Ion Mihalache, vicepreşedinte PNŢ, cu soţia, Nicolae Penescu, secretar general PNŢ, cu soţia, Nicolae Carandino, directorul ziarului „Dreptatea”, cu soţia, Ilie Lazăr, doctorul Constantin Gafenco, inginerul Gheorghe Popescu, Dumitru si Eugen Borcea.
Proiectul fugii peste graniţă fusese pus la punct încă din 6 iulie când Grigore Gafencu, prin fiul fruntaşului ţărănist Emil Haţieganu, a comunicat posibilitatea fugii în occident cu două avioane I.A.R. Destinaţia finală urma sa fie Marea Britanie, pentru a-i informa pe oficialii din statele occidentale despre ceea ce se petrecea cu adevarat în ţară.
Pentru Iuliu Maniu, faptul era „o datorie morală”, dar, considerându-se „prea batrân”, a refuzat să plece, lăsându-şi mai tinerii colegi să ducă la îndeplinire misiunea. Ei urmau sa fie ajutaţi de aviatorii Lustig Romulus şi Gheorghe Preda şi de şoferii Aurel Popa şi Petre Rusu.
A fost asigurată şi pregătirea diplomatică a acţiunii, diplomaţii din statele în care delegaţia urma să ajungă fiind informaţi despre plan. Delegaţia ar fi trebuit să se îndrepte spre Turcia, de acolo să ajungă în Elveţia, apoi în Franţa şi Marea Britanie. Literatura oficială din ţară recunoaşte astăzi că „fuga peste graniţă” a fost o cursă întinsă de poliţia secretă a lui Teohari Georgescu (unul dintre aviatori era membru al securităţii), pentru ca la adăpostul ei să se declanşeze represiunea finală împotriva opoziţiei.
Sentinţa liderilor PNŢ publicată în ziarul „Scânteia" pe 13 noiembrie 1947.
Probabil că o „defecţiune” a provocării a constituit-o neparticiparea lui Iuliu Maniu, considerat de comunişti „centrul întregii acţiuni”. Agenţii Securităţii hotărâseră să-i aresteze chiar în momentul decolării pentru a avea „justificari legale”, când PNŢ-ul va fi scos în afara legii.

Astfel i-au lăsat pe „complotişti” să-şi urmeze planul, până în momentul când, ajunşi la Tămădău, îşi urcau în avioane bagajele. Atunci au apărut mai mulţi agenţi ai Ministerului de Interne, care au tras mai multe focuri de armă în aer, somându-i pe fugari să se predea. Aceştia erau dotaţi si cu aparate de fotografiat pentru a putea prezenta poporului imaginea celor surprinşi în flagrant.
Toţi cei 14 au fost arestaţi şi duşi într-o carceră a Ministerului de Interne. Înscenarea de la Tămădău a fost etichetată drept act de trădare naţională şi transformată într-un caz politic major.
La 19 iulie 1947, Adunarea Deputaţilor a ridicat imunitatea parlamentară a demnitarilor naţional-ţărănişti, pentru a putea fi arestaţi. S-a interzis activitatea ziarului „Dreptatea”, oficiosul PNŢ, iar Iuliu Maniu, împreună cu întreaga conducere a partidului au fost arestaţi.
La 30 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri s-a decis dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc. În aceeaşi zi a fost convocată Adunarea, în cadrul căreia, pe baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat lichidarea PNŢ, cu 294 de voturi pentru şi unul împotrivă.

Înscenarea judiciară împotriva PNŢ are loc între 29 octombrie/11 noiembrie 1947, când Iuliu Maniu, pe atunci în vârstă de 75 de ani, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, transformată în temniţă grea pe viaţă şi degradare civică pe 10 ani, confiscarea averii şi plata sumei de 50.000 de lei, cheltuieli de judecată.
Maniu a murit pe 3 februarie 1953 în închisoarea comunistă de la Sighet, la vârsta de 81 de ani. Ion Mihalache a fost deţinut într-o celulă izolată până la sfârşitul vieţii, iar Ovidiu Borcea a fost asasinat. Nicolae Penescu, ministru de Interne în guvernul Rădescu, a fost eliberat în 1964 şi a putut emigra în Franţa, permisiune ce i s-a acordat ca un gest de curtoazie faţă de generalul Charles de Gaulle, preşedintele francez, care va face o vizită în 1968 în România.
Partidul Naţional Liberal a avut aceeaşi soartă ca şi aliatul său. Deşi dizolvarea lui s-a produs printr-un act de autodecizie, liderii acestui partid au umplut lagărele şi temniţele comuniste.

Read More

Mausoleul Qin Shihuangdis.

Pe 11 iulie 1974, în munții Lishan din suburbia orașului Xi'an din China, câțiva săteni au făcut o descoperire absolut neașteptată. Este considerată a opta minune a lumii. Sătenii au găsit niște cioburi de ceramică, iar ulterior, cercetătorii au reușit să reconstituie armata de teracotă a împăratului Qinshihuangdi, considerat primul împărat al dinastiei Qin. El a realizat pentru prima dată în istoria Chinei unificarea ţării, a adoptat o serie de măsuri menite să promoveze dezvoltarea societăţii, economiei şi culturii, a impus o monedă unică şi a realizat o uniformizare a limbii scrise şi unităţilor de măsură : lungime, greutate şi volum.

 

 Tot el a construit și Marele Zid Chinezesc, pentru apărarea de invaziile triburilor nomade dinspre nord.

Mausoleul Qin Shihuangdis este un mormânt regal din istoria veche a Chinei care datează din anii 210 î.Hr. din timpul domniei împăratului Qín Shǐhuángdì. Este unul dintre cele mai mari morminte din lume, devenind renumit prin soldații din ceramică (teracotă). La construcția mormântului se presupune că ar fi lucrat 700.000 de oameni.

Aşezarea soldaților de Teracota Mausoleul se află la 30 km de Xi'an în China Centrală la șoseaua Linma. La 1300 m de mausoleu curge râul Sha, care are lungimea de 80 de km fiind un afluent al Wèi He. Așezarea urbană cea mai apropiată fiind orășelul Lintong, la 5 km sud-vest.

Construcția are formă de patrulater cu lungimea unei laturi a zidului  de 2.000 m și lățimea de 900 de m. Zidul interior are lungimea de 1200 m și lățimea de 550 m. În spațiul dintre ziduri este un grajd de cai, o groapă cu armuri, coifuri din piatră de calcar.

În cadrul mausoleului sunt case pentru magistați și soldații de gardă. În alte gropi s-au descoperit animale și artiști. Quadratul interior pe o suprafață de 3.025 m² este dominat de mormântul împăratului în forma unei piramide, cu demnitari din bronz. La circa 300 m spre est se află o îngrăditură în care se află două gropi, una conține cai din lut iar în cealaltă harnașamente. La 300 m mai departe spre est, este o groapă ce are o suprafață de 14.260 m². Aici se află "soldații de teracotă", sunt 600 de soldați din lut în mărime naturală și 40 de care cu cai din lut sau bronz. Groapa următoare cu suprafața de 6.000 m² conține 1.200 figuri din ceramică cu 89 de care. Suprafața totală a mausolelui este de 56 km².

Deoarece soldații confecționați din ceramică arsă au fost timp îndelungat îngropați, prin contact cu aerul, la dezgropare și-au pierdut coloritul. Pe la mijlocul anului 2004 experți din Bavaria reușesc în colaborare cu cei chinezi să realizeze un procedeu de a proteja coloritul figurilor de ceramică.

Datorită valorii istorice deosebite, mausoleul Qin Shihuangdi şi armata sa din teracotă au fost incluse de UNESCO în anul 1987 în patrimoniul cultural universal.

Read More

Contraste..

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.



Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...(Virgil Carianopol)

Read More

Gânduri de seară............

Şi vine vremea câteodată
Când din oglinda unei ploi
Mireasa inimii uitată
Îţi face semne înapoi.
Şi-atunci cobori în vechea gară
Cu gândul că vei revedea
Acelaşi tren de-odinioară
Din care ai plecat cândva.

Etern pasager, mai vine un tren.
Adio, mai trece un tren
Iubirea mereu aleargă spre noi
Cu-o floare şi-o gară în doi.


Va mai pleca un tren şi iată
Un vis pe care-l credem stins
Ne luminează viaţa toată
De mâna vremii neatins.
Şi ne grăbim atunci spre vara
Uitată pe un vechi peron
Şi alergăm să prindem scara
Sclipind la ultimul vagon.(Dan Verona)

Read More

Institutul Cultural Român- un epitaf.

În urmă cu doi ani, un cuib de reacţionari periculoşi era lichidat de puterea poporului. Dreptatea până la capăt, promisă de USL, se înfăptuia, în cele din urmă, iar uneltirile anti- naţionale de la Institutul Cultural Român erau denunţate, în fine. O ordonanţă de urgenţă modifica întreg cadrul juridic ce guverna statutul ICR şi reducea misiunea acestuia la opera de promovare păşunistă şi ternă a valorilor naţionale. Senatul, organul înţelepţilor, îşi asuma misiunea de a veghea ca România să îşi recapete demnitatea întinată de echipa condusă de Horia-Roman Patapievici. Ura distilată în studiourile Antenei 3 devenea energia ce alimenta un proiect politic de desfigurare instituţională.
Recitit astăzi, preambulul Ordonanţei de Urgenţă are toate calităţile retorice ale unui act normativ ceauşist. Nimic nu mai putea fi la fel din clipa în care logica de funcţionare a ICR era schimbată, radical. Mişcarea papioanelor, sesizarea la Curtea Constituţională, elanul disperat şi donchişotesc al solidarizărilor, toate au fost în zadar. Un angrenaj implacabil se pusese în mişcare. O dată cu el, un alt viitor se croia pentru ICR. Un viitor care a oscilat între barocul imposturii din era Marga şi tăcerea de granit din mandatul lui Lilian Zamfiroiu.

Ce se mai poate spune, după aceşti doi ani în care o instituţie a fost destructurată, degradată şi supusă unui tratament barbar? Ce se mai poate spune după aceşti doi ani în care statul român s-a încăpăţânat să lichideze un patrimoniu de cunoaştere administrativ? Lecţia acestor ani este lipsită de echivoc.Orice operă de construcţie intelectuală edificată sub semnul statului este destinată ruinei. Orice efort de clădire, tenace şi nobil, nu mai are valoare în clipele în care fanatismul devine religia civilă a întregii naţiuni. Orice speranţă de continuitate este vană, o deşertăciune care nu ne mai poate consola naivităţile incurabile. Schimbarea la faţă a ICR, tranziţia sa de la un organism proteic la o lespede funerară, este simbolică. USL a învins, în cele din urmă. Iar triumful său este triumful urii care se revarsă, clocotitoare.

După frenezia de comunicate suprarealiste ce a definit epoca Marga, ( o epocă în care epurările au fost conduse cu o metodă implacabilă evocând disciplina anilor comunişti), ICR este, astăzi, un organism inert şi castrat, ce îndeplineşte, docil, rolul pe care i l-a încredinţat Ordonanţa, acela de anexă a Ministerului de Externe, oficiu destinat să ofere clientelei politice un debuşeu aseptic. Ipocrizia patriotică a celor care au denunţat ICR sub mandatul Patapievici este triumfătoare. Politizarea ICR nu mai este un mit televizat, ci o realitate palpabilă. Atribuirea de funcţii se realizează după algoritmul aplicabil oricărui minister. Institutul Cultural Român a încetat să mai existe. Locul său a fost luat de un corp mumificat, dominat de MAE.

Vara lui 2012 a fost, pentru atâţia dintre noi, o vară a încercărilor, luptei şi deznădejdii. A fost vara în care am înţeles că edificiul domniei legii poate fi asaltat, politic, de o majoritate parlamentară tenace şi ireponsabilă. A fost vara în care am fost martorii unui timp al urii. Mutilarea ICR nu este un detaliu în istoria recentă a României, ci semnul dramatic al acestei involuţii democratice. Evocarea acelor zile este alternativa la complicitate şi dezonoare. A nu uita este unica redută pe care o mai putem apăra. (autor : Ioan Stanomir)

Read More

La mulți ani DOAMNELOR!

Margareta Pâslaru (n. 9 iulie 1943, București) este o cântăreață, compozitoare și textieră română de muzică ușoară-pop, folclor, actriță de teatru și film, realizatoare TV și Radio. A scris cartea „Eu și Timpul”.

"Rădăcinile au rămas aici, sufletul e tot aici, numai trupul a plecat. Acolo, peste Ocean, am păstrat în suflet atât de vii imaginile țării, încât nu m-au părăsit niciodată. Emoţia pe care mi-o dă întâlnirea cu publicul meu, cu toţi cei care nu m-au uitat, cu prietenii de odinioară, îmi reîmprospătează sufletul. De fiecare dată mă întorc în America cu un surplus de energie, cu o dorinţă suplimentară de a găsi noi mijloace pentru a-i putea ajuta mai mult pe cei aflaţi în dificultate."





Ioana Angela Similea, cunoscută publicului sub numele Angela Similea (n. 9 iulie 1946, 1 Decembrie, Ilfov, România) este o cântăreață româncă de muzică ușoară, cu stil interpretativ propriu, de mare succes în anii '70 - '80 ai secolului al XX-lea

"Eu am avut şansa să urmăresc cu mare atenţie cariera Mariei Tănase, care a fost un geniu al muzicii româneşti, a fost un model de dăruire scenică şi de eleganță, apoi pe Margareta Pâslaru, care cânta cu mulţi ani înainte ca eu să mă lansez, şi care m-a impresionat cu seriozitatea cu care aborda scena. Am ascultat cu mare drag toată generaţia de dinainte, dar cel care m-a fascinat cel mai tare a fost Gică Petrescu. Îl ascultam la difuzor, copil fiind, şi mi-l imaginăm, auzindu-i glasul, ca pe un adevărat Făt-Frumos. Eu cred că anii ‘50 şi până prin ‘75, aproape de ‘80, au reprezentat cei mai buni ani ai acestui gen muzical. În toată lumea, atunci s-au scris cele mai frumoase piese. Acum, s-a trecut la desfiinţarea melodiei, trăim o involuţie a melodiei şi a armoniei, tocmai pentru că se ajunsese la un preaplin. Dar aceasta este pauza de care era nevoie pentru ca melodia să renască."



Mirabela Dauer, născută Mirabela Scorțaru, (n. 9 iulie 1947, București) este o cântăreață română de muzică ușoară. Mirabela Dauer este considerată de unii critici muzicali ca fiind cea mai bună voce feminină a muzicii pop românești din ultimii 30 de ani. Alături de Corina Chiriac și Angela Similea, Mirabela Dauer a fost una din cele mai frecvente și iubite prezențe pe scena muzicală și de divertisment TV din anii'70-'80.

"Da, sunt de vreo 40 de ani în breaslă. Eu nu fac parte din lumea asta, de aia am şi rezistat. Eu am lumea mea, prietenii mei, iar trei sferturi dintre ei nu au nici o legătură cu această lume. Eu sunt în lumea asta atâta timp cât sunt la televizor, cât timp dau interviuri, cât timp am o legătură directă cu jurnaliştii şi cu publicul. În rest, când am terminat concertul sau emisiunea de televiziune, nu mai am nici o legătură cu ceea ce se cheamă „showbiz”, mai ales cu ce se întâmpla acum! Nu am nimic comun cu asta.
.......
În fiecare cântec de-al meu e şi o picătură din mine, din esenţele suferinţelor sau momentelor mele de fericire. Poate că dacă nu aş fi avut o viaţă atât de bogată în trăiri şi sentimente, nu aş fi putut să cânt aşa..."

Read More

La mulți ani Dorin Anastasiu!

"Nu ştiu dacă sunt un om fericit. Sunt un om împăcat cu sine, pentru moment. N-am trecut degeaba prin viaţă, dar ar mai fi loc de mai bune sau mai multe. Azi nu se mai poartă modestia. Trebuie să fii foarte obraznic. Poate că este şi vina mea. Dacă aş fi abordat altă manieră."............

Dorin Anastasiu s-a născut la Craiova, pe 6 iulie 1943. Eleganţa de mai târziu a evoluţiei scenice se datorează în bună parte faptului că între 1954-1957 a urmat cursurile Şcolii de coregrafie, la Bucureşti. Tot în Capitală absolvă cursurile Liceului “Ion Neculce” şi, în 1967, ale Facultăţii de Instalaţii din cadrul Institului de Construcţii. La Școala populară de artă urmează atât cursurile clasei de teatru, cât şi cele de muzică uşoară. În 1966 obţine premiul I la Festivalul naţional studenţesc, în 1967 debutează la radio, iar în anul următor la TV.



"N-am intrat la liceu pentru că n-aveam dosarul bun. Taică-miu a fost ofiţer în armata regală şi nu era fiu de muncitor sau de ţăran. Aşa că am urmat cursuri la seral. Înainte de facultate am lucrat trei ani ca muncitor necalificat la un atelier. Am luat-o de la zero. De la spălat motoare până la pilit diferite piese. Lucrurile astea m-au marcat. Apoi am lucrat în cadrul Institutului de Proiectări Căi Ferate, ca tehnician. Copiii care au crescut după Revoluţie au primit un alt fel de educaţie. Gândesc mai normal, mai sănătos. Noi suntem din alte timpuri. Deja suntem consideraţi dinozauri ".............



Dorin Anastasiu înregistrează peste o sută de creaţii ale celor mai cunoscuţi compozitori ai noştri. După un premiu ÎI la festivalul internaţional de la Soci (URSS), în 1968, cu o piesă de George Grigoriu, în 1969 câştigă premiul I de interpretare la Mamaia, cu două piese de Alexandru Mandy, drept care este desemnat să reprezinte România la ediţia din anul următor a «Cerbului de aur». A fost nelipsit mult timp pe scena festivalului de la Mamaia. A cântat cu succes la mari manifestări muzicale în Polinia sau Mongolia, a întreprins turnee în zeci de ţări: URSS, Germania, Tunisia, Austria, Camerun, Polonia, Congo, Bulgaria, Spania, Israel. A colaborat cu Teatrul de revistă «C. Tănase» şi a fost rând pe rând angajat la Teatrul «Ion Vasilescu», Estrada Armatei, Teatrul «Al. Davila» din Piteşti (cu care a obţinut premiul I de interpretare la Festivalul naţional al teatrelor de revistă de la Constanţa). A jucat în câteva filme artistice de lung metraj şi dublează frecvent vocea unor personaje în filmele de desene animate. A fost redactor, profesor şi prezentator la emisiuni de succes de la TVR şi Antena 1.

"Toată viaţa m-am gândit să încerc alte meserii. Să fiu poate şofer de taxi! Chiar am făcut pe şoferul de taxi pe vremea lui Ceauşescu. Când n-aveam de mâncare, plecam noaptea cu Trabantul. Îmi trăgeam o şapcă peste ochi, ca să nu mă recunoască lumea... Dacă mă prindea Miliţia, era nenorocire. Era caz penal, pentru că erau câştiguri ilicite. Ei nu ştiau că noi supravieţuim în felul acesta. Mă mai împrumutam de la frate-miu, că avea bani mai mulţi. Dădea meditaţii, făcea pe taximetristul şi el sau pe ghidul la ONT şi întotdeauna avea bani mai mulţi "..................

 



Dorin Anastasiu a făcut şi actorie, şi balet. Primul rol pe care l-a primit a fost în "Pe malul stâng al Dunării albastre", film în care au mai jucat Gina Patrichi şi Gheorghe Dinica. A contribuit la realizarea coloanei sonore a filmului "Mama", o coproducţie francezo-romano-rusa făcută după "Capra cu trei iezi", după care au urmat cele două Chirite. "Eu şi Cornel Constantiniu eram cuconoșeii Brustur şi Cociurla, care le făceau curte Aristiței şi Calipsiței. Actoria a rămas un dor neîmplinit.



Dorin Anastasiu e singurul interpret care a înregistrat un album întreg cu piesele lui Julio Iglesias. Fără a fi un fan înfocat al artistului, ideea i-a aparţinut directoarei de atunci a Casei de Discuri Electrecord, Daniela Caraman Fotea. Aceasta l-a convins pe Dorin că stilul ibericului i se potriveşte de minune. "Bună seara, Iglesias" avea să fie cel mai vândut album din 1986 şi avea să îşi găsească ecouri în presa spaniolă.

Read More