Și n-au învins. Și nici n-au înțeles.

Și n-au învins, cum spuneam.

Și nici n-au înțeles nimic din înfrângerea lor. Ceea ce, cinstit vorbind, e enervant, dar nu-i o veste rea – fiindcă, dovedindu-se atât de inadecvat la realitate, PSD va intra într-o vrie pe care o aștept de un sfert de secol.
O să înșir, luate chiar de la vârful partidului, câteva exemple de inadecvare aproape monumentală, aproape pură; dacă le-aș fi întâlnit în literatură, zău că le-aș fi considerat prea exagerate, prea „literare” (încă un semn că, de fapt, viața se inspiră din literatură – și nu invers, cum credem de obicei):

1. Victor Ponta. E de-a dreptul incredibilă plecarea lui în Dubai, la o zi după declarația că va petrece o vreme cu familia. Primele lui reacții după alegeri au fost neașteptat de bune, de la recunoașterea timpurie a înfrângerii până la picarea legii amnistiei & grațierii și la ridicarea imunităților. Chiar mă întrebam dacă nu cumva eșecul acesta piramidal o fi catalizat ceea ce mi se părea imposibil: maturizarea cârlanului. După cum se vede acum, rămâne imposibilă ad aeternum.

(Acum 25 de ani, cineva a avut o supărare acasă & a plecat în Iran să se liniștească. Altcineva l-a așteptat la întoarcere, pe 24 decembrie, cu o frumoasă surpriză.
Acum, cineva are o supărare acasă & a plecat în Dubai. Același altcineva îl așteaptă, pe 20 decembrie, cu o frumoasă surpriză.
Nu vă grăbiți să fiți mândri că suntem români! Nici măcar chestia asta n-am inventat-o noi. Se cheamă „corsi e ricorsi”.)

2. Liviu Dragnea. Să te prezinți la televizor & să declari că ai pierdut fiindcă diaspora a fost infiltrată de agitatori & fiindcă ai făcut o campanie exclusiv pozitivă arată nu doar cât de imbecili îi crezi pe alegători, ci și cât de imbecil ești. Dragnea, creditat ca noul Hrebenciuc al PSD, se dovedește în fond exact la fel de inteligent ca prototipul lui – a cărui stupizenie crasă am văzut-o cu toții în negocierile de taină cu Dan Șova, această Himalaya intangibilă a zevzeciei autohtone.

3. Valeriu Zgonea. Să declari arogant în Parlament că legea votului prin corespondență nu e o prioritate, la trei zile după catastrofa din diaspora, e o levitație deasupra hăului himalayan al prostiei & îl lasă momentan pe Dan Șova în postura de second best în materie.

4. Adrian Năstase. Aproape că m-am ciocnit ieri de el la Gaudeamus. A slăbit mult. În rest, același aer de Gore Pirgu mai înalt – însă un Pirgu atât de încrâncenat & ranchiunos din cauză că a fost devoalat drept infractor & trimis în închisoare, încât aerul din jurul lui era aproape vibratil de la dorința de răzbunare. În condițiile în care ai putut vedea cât de anti-PSD a fost votul & știi că PSD a pierdut iar intelectualii, să te afișezi în târg cu aerul ăsta de pașă resentimentar e încă o dovadă de lipsă de inteligență. Iar, în plus, să mai dai și declarații ultragiate fiindcă Victor Ponta nu ți-a răspuns după alegeri la SMS te pune în postura (neașteptată, admit) de challanger al lui Șova & Dragnea.

5. Ion Iliescu. Îl înțeleg: e disperat să vadă partidul pentru care a muncit atât (dinainte de Revoluție, în fond) dezintegrându-se sub ochii lui. Instinctul lui politic nu l-a înșelat: a fost singurul dintre pesediști care a presimțit catastrofa după primul tur de scrutin. În vreme ce ceilalți erau siguri de victorie, el țipa la Dragnea pentru că a adus partidul în pragul imploziei. Iar acum, după ce „lebăda neagră” a fâlfâit tragic (mă rog, de la noi se vede altfel) pe deasupra sediului PSD, Iliescu a intrat în panică, încercând să salveze ce mai e de salvat: propune insistent congrese extraordinare, semn că vrea să schimbe conducerea PSD & să restarteze jocul. Disperarea îl face să nu înțeleagă cât de mult pierde PSD ca imagine avându-l tot pe el drept factotum & vector de imagine; numai simplul detaliu că, după eliminarea lui Ponta, președintele de onoare Ion Iliescu va fi președinte interimar al PSD va trage partidul și mai jos în hău. Iliescu și-a pierdut și el capul, de fapt; e prima dată când îl văd astfel, de 25 de ani încoace. Ceea ce arată, o dată în plus, cât de disperată e situația în PSD.

E drept, nici dreapta nu-și metabolizează prea bine victoria. Sunt la fel de surprinși de ea precum pesediștii. Precum Klaus Iohannis însuși, de fapt – chiar și numai amănuntul că nu are încă o listă de consilieri arată că nu și-a făcut temeinic temele pentru varianta câștigului. E încă timp pentru asta, firește; e însă numai un simptom (minor, dar sugestiv) al faptului că, acum, se improvizează din mers. Fiindcă numai o improvizație o putea transforma pe Alina Mungiu-Pippidi din fost make-up artist al „impecabilului Ponta” în consilier al celui care a stricat machiajul impecabilului. E drept, doamna Mungiu-Pippidi e convinsă că ea l-a făcut președinte pe Klaus Iohannis (așa cum, la vremea lor, îi făcuse președinți pe Emil Constantinescu & Traian Băsescu, după cum modestă mărturisește); însă n-aș vedea prea bine un președinte care și-ar construi strategiile pe materia acestor convingeri. E drept, fosta admiratoare a impecabilului a negat ferm la televiziune că ar urmări & accepta asemenea post de consilier; sper să n-o numească împotriva propriei voințe, sărăcuța.

Dincolo de improvizațiile dreptei, marele eveniment politic care se consumă sub ochii noștri e chiar acesta: demantelarea PSD. Mi se pare inevitabilă; strategii partidului încearcă tot felul de variante disperate, însă nu văd cum & ce ar mai putea salva. În locul acestei relicve neocomuniste va trebui să apară o stângă europeană reală; o văd edificabilă în jurul lui Vasile Dâncu, de pildă. E problema PSD dacă reușește s-o edifice; însă dacă n-o vor face ei acum, locul acesta în ecosistemul politic va fi ocupat de un partid de stânga nou. Competiția pentru alegerile din 2016 va prinde dreapta cu două partide cu aparență europeană & electorat fidelizat: noul PNL, care se va stabiliza undeva între 25 și 30 %, și viitorul partid al Monicăi Macovei, cu cel puțin 7 și cel mult 10 procente. (O dreaptă executivă & o dreaptă reformistă, adică.) (PMP-ul nu are viitor, cum nu are nici trecut.) Nereformat, PSD va face figura unui muribund în competiție cu un partid nou-nouț & cu unul abia ieșit din chirurgie estetică (bașca energizat de o cucerire recentă).

N-au învins; n-au înțeles; nu vor supraviețui. E indecent, știu – dar eșecul & agonia asta mă bucură cum n-ar trebui. (Radu Vancu)

Read More

Draga Santa,...:)

Draga Santa,
Anul acesta nu vreau sa-mi aduci nimic. Vreau sa vii cu un sac suficient de mare si sa-l iei pe "Fonta"... doar atat ! Poti sa-l lasi la Polul Nord ?
P.S. Poate citesc primii cei de la DNA !

sursa : Marian Preo

Read More

Am stat ; am privit ... am cugetat si vad sfidare

Da am stat si am privit psd-stii au pierdut alegerile ( asta in saptamana de dupa pierderea alegerilor ) ... Si de ce pentru ca au dus o campanie murdara  ( pe niste televiziuni care dupa ultima hotarae judecatoreasca nu mai trebuiau sa functioneze ... dar de puterea e in mana lor si minisresa de finante indeplineste doar ordinele mafiotilor ) .

Intr-o sfidare fara margini pOnta pleaca in Dubai impreuna cu Ghita ; iLiescu face confrinte de condamnare a comunismului ( impreuna cu cOnstantinescu si cu printisorii .....) .; toate partidele isi aroga victoria lui Iohannis ; Dragnea iasa si ne spune sfidator ca nu pleaca de la guvernare pentru ca cica noi cei din strada am spus ca puterea nu trebuie sa cada in mana unui singur partid .

 Desigur a castigat Iohanis dar se pare ca ele partidele de dreapta  uitat de ce a castigat . Ei  va spun acum . Domnule Iohanis ati castigat aceste alegeri pe votul antipOnta  ( marea nulitate a istoriei Romaniei ) . De asemenea ati castigat pentru ca romanilor care lucreaza in starinatate li s-a ingradit un drept ...dreptul la vot . Dar domnule Iohannis ati castigat si pe mesajul doamnei Monica Macovei care a tinut o campanie pe bani putini dar curati  nu din pusculite de partid date direct din conturile mafiotilor , o campanie in care mesajul ei era statul de drept . Da desigur si domnul presedinte Traian Basescu a iesit si indemnat basisrtii sa iasa la vot si sa voteze contra celor mai mari penali din istorie adica a pseudo comunistilor din psd ...si desigur din pnl ( care tot mafioti sunt ) . Deci domnule Iohannis daca vreti sa aveti sprijinul popular trebuie sa va delimitati de toti penalii pnl ...aveti grija de ce consilieri va puneti in " stanga si dreapta dumneavoastra  " ; aveti grija de ce compromisuri faceti ; lasati DNA sa faca curatenie .

Acum catre " domnii " din pnl ... : 

Domnilor nu va asumati o victorie in care nu ati facut mai nimic  ...aveti grija cei iesiti in strada au iesit contra coruptiei , la voi in partid putregaiul este foarte copt si se sparge " pe fata " de 2 ani " dar trebuie spart si ala ce sta in spatele vostru . Aveti grija cu ce oameni veniti in viitorul guvern ...  Scoateti putregaiurile din parlament si senat ... Ei da s-a format un nou partid ( partidul lui tariceanu ) fals asa ceva este contrar legii aceia au fost alesi de catre naivi pe niste liste cu nume concret Cei care intra si iasa din partide conform intereselor si spagilor primite sunt ilegitimi ( aviz si unpr )

Acum catre psd-sti ... :

Cetatenii v-au dat un ordin ... : JOS  pOnta! JOS pd ! Jos cOmunistii ! Acesta a fost un ordin exprimat prin vot democratic si in strada ... Deocamdata se ocupa DNA -u de voi dar daca ne sfidati si nu tineti cont de ordinul nostru s-ar putea ca STRADA sa se ocupe de voi . Tovarase pOnta dati demisia si punete benevol la dispozitia DNA  impreuna cu dRagnea si toti cei car fura de 25 de ani aceasta tara , nu astepta sa venim noi sa te luam . DE asemenea pune inapoi in visterie cea ce ai ; ati furat .

Deocamdata doar atat dar mai vorbim cica maine vine pOnta si gHita din Duubai ( l-a durut in cot de votantii lui ; ...ei na ca va da cu chitanta in cap ia ma luati daca ma votati :

http://www.b365.ro/rares-bogdan-victor-ponta-a-cheltuit-peste-2600-de-euro-intr-o-noapte-intr-un-club-din-dubai-foto_219771.html

Read More

Surfing.

Presa internațională nu mai prididește cu laudele la adresa noastră după alegerea lui Iohannis. Astăzi lumea ne cunoaște: român zice, viteaz zice. Acum sigur nu mai confundă nimeni Bucureștiul cu Budapesta. „Financial Times” consideră că România a produs „cel mai bun eveniment politic al anului în Europa” alegând un minoritar etnic în timp ce în jur confruntările etnice ajung la separatisme sângeroase. Ziarul zice că românii s-au dovedit maturi. Adevărat. Disperarea te maturizează rapid. În ce-l privește, președintele ales a debutat în noua sa calitate cu o carte autobiografică („Pas cu pas”) lansată la Târgul Gaudeamus cu un succes enorm: a dat autografe timp de peste trei ore. Iohannis s-a dovedit cartea câștigătoare și la Târg unde a declarat că „n-are ambiții literare sau doctrinare” ci doar a vrut să-și prezinte evoluția și valorile: „cultura ne salvează”. Ar trebui să se grăbească. Dl. Iohannis a fost invitat de regele Mihai la Palatul Elisabeta unde a fost întâmpinat de principesa Margareta și prințul Duda (până mai ieri pesediști) la un prânz privat. Presa a relatat că regele Mihai și președintele ales au discutat în română și germană. Cum amândoi sunt cam taciturni, dialogul trebuie să fi fost memorabil. Regele și-a serbat în aceeași zi aniversarea și onomastica (la mulți ani!) apoi a oferit un dineu consacrat celor 25 de ani de la căderea comunismului – o cădere căreia Emil Constantinescu i-a dedicat o conferință internațională cu invitați de seamă. Cum lui Emil comunismul i-a căzut drept în curtea lui Iliescu, nu l-a invitat și pe dl. Băsescu – deși acesta e președintele care a condamnat oficial comunismul și a deschis arhivele securității. Mă rog, nici Ponta nu l-ar fi invitat. Pesediștii au înhățat și anticomunismul, și Piața Universității, și monarhia și se pregăteau să înșface și Marea Unire. În Parlament, după două zile de frenezie democratică, PSD a cedat nervos. Senatorul de Neamț (poftim, tocmai neamțul!) Leonard Cadar a deplâns ridicarea imunității colegilor urmăriți penal considerând-o un sacrificiu pentru a satisface setea de sânge a „urmașilor vampirilor” din presă: „ieri am sacrificat un miel, azi am sacrificat doi elefanți”. Asta-i soarta animalelor. Arta cere sacrificii. Dl. Băsescu a replicat solicitării dlui Iohannis de a rechema ambasadorii din țările unde românii n-au putut vota explicând că aceștia au cerut din timp și repetat mărirea numărului secțiilor de votare dar guvernul n-a răspuns – stimulând valul nemulțumirilor din țară pe creasta căruia Iohannis a făcut surfing până la Cotroceni. În fine, tot răul spre bine: votul negativ împotriva răului a devenit vot pozitiv. Vorba neamțului, lucrurile cele bune sunt trei: turul doi. (Tia Şerbănescu)

Read More

Herr Iohannis, atenție la lichele!

LICHEÁ, lichele, s. f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc. leke „nerușinare”

E o colcăială infernală! Au ieșit din toate cotloanele atrași de mirosul noilor oportunități: funcții, bani, influență. Precum șobolanii care părăsesc primii corabia, abandonează epava în derivă a lui Victor Ponta și încearcă să prindă un loc pe punte sau măcar la cală pe barca împinsă de vânturi prielnice a noului puternic al zilei…
Au o capacitate extraordinară de adaptare, dată de genele combinate de șarpe, pisică și cameleon. Au coloana vertebrală extrem de flexibilă, precum a unui șarpe. Cad întotdeauna în picioare și par să aibă nouă vieți, precum o pisică. Au limba lungă, pătrunzătoare și lipicioasă și își adaptează culoarea la condițiile de mediu, precum un cameleon.

Îi știți. Ocupă scena publică de 25 de ani! De fapt, au ocupat-o întotdeauna. Sar dintr-o barcă într-alta cu o abilitate demnă de un cangur! Iată câte calități ale regnului animal pot fi întruchipate într-o singură vietate cocoțată samavolnic în vârful lanțului trofic: LICHEAUA.
Câteodată mor, dispar în mod natural, dar alții le iau locul. Mai puternici, mai rapaci, mai adaptați. Sunt legionarii care, după 1947, au devenit cei mai habotnici comuniști, dintre ei alegându-se cei mai zeloși torționari. Sunt comuniștii devotați care, după 1989, au devenit cei mai zgomotoși disidenți. Sunt fostele cadre de nădejde ale tovarășului Ion Iliescu strecurate după 1996 între cei „15.000 de specialiști” ai lui Emil Constantinescu. Și tot așa… Acum, migrează iar. Vin spre Klaus Iohannis ca moliile spre lumina felinarului.

Sunt peste tot. În politică, în administrație, în presă, în „servicii”. Toți se grăbesc, mai cu fereală sau mai pe față, să-și depună omagiile și să-și ofere serviciile la noua „Înaltă Poartă”…

Atenție la lichele, Herr Iohannis! Parazitează tot, sug de sevă orice bună intenție, golesc de sânge orice organism sănătos apoi se târăsc mai departe, ca lipitorile, spre noua țintă. Desigur, în orice regim, asemenea „oameni” pot fi și au fost folosiți. Un om inteligent iartă, dar nu uită…
Atenție însă! Organismul odată infectat, molima e foarte greu – dacă nu imposibil – de extirpat. (Adrian Halpert)

Read More

Gânduri de seară.............

E vorba de toamnă şi-abia mai încape
De-aramă şi scâncet lumina sub pleoape.
Nu ştiu dacă frunza la mine sub gene
S-a stins de adio sau vru să mă cheme.
Aşa cum se cerne sfârşitul de vară
Spre cer urcă frunze tribut să mă ceară.
Încet trece ziua şi iarba mă doare,
Încet vine noaptea mirosind a ninsoare.



Şi nu ştiu dacă toamna
La mine în rană
E prima durere
Sau ultima vamă.

Când frunzele toate cazându-mi pe umăr
Îmi seamănă trist şi încep să le număr.
Întâia povară e frunza căzută
Din multele veri, o fiinţă pierdută.
Din tot ce a fost, cel mai tainic mă doare
Copilul din frunza foşnind sub picioare.
Rămân crizanteme, redute deşarte,
Târzii funerarii pentru frunzele moarte.

Read More

Urmări.

În urma istoricei sale înfrângeri, care a adus trofeul învinșilor pentru a treia oară consecutiv în vitrina PSD, premierul Ponta a ieșit și a declarat: „Iohannis este președinte legitim”. Ei, nu mai spune! De când stabilește Ponta legitimitățile și ilegitimitățile în țara asta? S-a învățat prost: pe dl. Băsescu l-a declarat ilegitim cu de la sine putere, acum a catadicsit să-l declare pe Iohannis legitim – nu se știe pe ce criterii căci Iohannis era legitim și dacă învingea cu 0,2%. Asta-i democrația. După ce i-a acordat legitimația lui Iohannis, Ponta a răspuns și celor din propriul partid care au început să-i ceară socoteală: Robert Negoiță a propus ca PSD „să facă pasul înapoi și să iasă de la guvernare”. Adevărul e că PSD face pași înapoi fiind la guvernare așa că Ponta a refuzat ”cât timp am sprijinul coaliției sunt hotărât să-mi duc mandatul până la capăt”. Vae victis!
Nici nu și-au șters bine lacrimile și învinșii au început vânătoarea de capete primul vizat fiind al lui Dragnea – cerere refuzată de Ponta. Prost, bun e singurul cap pe care-l are. După care Ponta a recunoscut: „sunt trist, familia suferă și mai mult”. Aluzie, probabil, la Daciana despre care premierul mărturisise un secret de familie bine păstrat: „a fost europarlamentară înainte de a fi fiica lui Ilie Sârbu”. Precoce fată! Pesemne că văzând-o în PE, Ilie Sârbu a remarcat-o și s-a decis s-o conceapă. La timp, altfel risca să ajungă socru înainte de a fi tată. Politica produce adesea salturi neobișnuite în biografii.

Câștigător detașat (și calm) al alegerilor, Iohannis a cerut Parlamentului „să pice legea amnistiei, să încuviințeze toate cererile justiției” (în privința aleșilor penali), să urgenteze legea votului electronic și „ a poftit guvernul să prezinte bugetul pe 2015”. La toate acestea Ponta a răspuns spășit: da, vom pica, da, vom încuviința, da, vom urgenta, da, vom prezenta. Ei, vezi că se poate? Când n-are încotro, Ponta știe să se prefacă și în om de dialog și în orice e nevoie. Lângă el, Tăriceanu, lingându-i rănile lui Ponta, a revenit la obsesiile sale: „Iohannis va continua regimul Băsescu”. Păi, dacă apără independența justiției, statul de drept, lupta anticorupție, libertatea de exprimare și parteneriatele cu SUA, UE și NATO, e foarte bine. Doar n-o să continue regimul Iliescu-Năstase care a ctitorit marea corupție și furtul organizat – și pe care Ponta amenința să-l continue în mod și mai brutal. Noroc că i s-a dat peste mână la timp.(Tia Șerbănescu)

Read More

Victoria lui Iohannis trebuie să ducă la o reformă profundă, nu la o revoluţie de o noapte.

Nu cred în revoluţii. Sunt apanajul stângii. Sunt manifestări violente, câteva zile de entuziasm, urmate de represiune şi dezamăgire. De aceea sper ca miraculoasa victorie a lui Klaus Iohannis să nu însemne un entuziasm de o săptămână, urmat de o discretă confiscare a puterii de către acei eterni politicieni care conduc România din 1990 sau de epigonii lor, clone mai amorale şi mai brutale ale vechilor activişti PCR.
Ceea ce trebuie să urmeze victoriei lui Klaus Iohannis este o reformă. Profundă şi aşezată. Nemţeşte, dacă îmi permiteţi să folosesc un şablon al acestor zile. Va trebui să avem răbdare şi să nu cerem schimbare peste noapte. Dimpotrivă, va trebui să discutăm fiecare pas, să ascultăm cu calm opinii contradictorii, să cântărim mult înainte de a lua o decizie. Şi, spre deosebire de revoluţiile în fruntea cărora se aşează cine ştie ce personalitate carismatică, pe care ulterior o alungă cu pietre proprii admiratori dezamăgiţi, reforma trebuie să fie munca unei echipe.
Vorbind de echipă, aş spune că aici am primele aşteptări de la Klaus Iohannis. În primul rând, cred că trebuie să-i spună preşedintelui Traian Băsescu că-i mulţumeşte pentru tot ceea ce a făcut – şi a făcut enorm pentru România – şi atât. Repet, cred că Traian Băsescu a făcut enorm pentru această ţară, dar acum este nevoie de altceva. Fără îndoială, experienţa şi sfatul unui fost şef de sfat pot fi fantastic de utile, dar sper că este exclus ca Traian Băsescu să joace vreun rol într-un viitorul Executiv oblăduit, mai devreme sau mai târziu, de Iohannis.

În al doilea rând, după ce în timpul campaniei electorale am înţeles dorinţa candidatului ACL de a evita tulburările în propriul partid, acum cred că este timpul să facă ordine. Mai sunt circa 30 de zile până va pleca la Palatul Cotroceni, ar fi extraordinar dacă până atunci le-ar cere să părăsească partidul tuturor celor cu condamnări penale definitive. Cazul cel mai trist este al domnului Chiuariu, condamnat pentru fapte de corupţie, care este senator, membru al Comisiei Juridice. Nu este acceptabil ca PNL să trimită în comisia care avizează solicitările DNA un astfel de personaj. Dacă el nu vrea să plece, să fie dat afară.
Întâmplător, domnul Ponta, pregătindu-şi propria victorie, i-a oferit lui Klaus Iohannis o perioadă relativ lungă, de peste o lună, pentru a pregăti o echipă, pentru a pune lucrurile la punct în PNL şi pentru a prelua fără grabă dosarele Administraţiei Prezidenţiale. Timpul este de partea viitorului preşedinte al României. Să nu se grăbească. Are cel puţin cinci ani pentru a reforma ţara.

PS: Există totuşi o urgenţă, asupra căreia îmi permit să insist: elaborarea unei legi a votului prin corespondenţă. Trebuie pusă presiune asupra Guvernului pentru a finaliza un astfel de proiect şi, dacă acesta trage de timp, să se traducă legislaţia dintr-o altă ţară, să se adapteze situaţiei din România şi să se pună pe masa Parlamentului o iniţiativă a opoziţiei. (George Mioc)

Read More

Nu furati ... NU va batjocoriti profesorii ....Testamentul generației de sacrificiu către copiii speranței. FABULOS! Distribuiți MASIV!

Nu furati ... NU va batjocoriti profesorii ....Testamentul generației de sacrificiu către copiii speranței. FABULOS! Distribuiți MASIV!

Asculta cu atentie versurile!!!
Poate va sacrificati si voi 7 minute din viata..macar si ascultati aceste versuri...... -

Postare de Radio Crazy.

Read More

Rolul prostiei în istorie.

Cariera politică a lui Victor Ponta este un caz de manual în ceea ce priveşte rolul prostiei în istorie. Am spus acest lucru încă din iulie 2012, pe vremea când plagiatorul şi partizanii săi îşi savurau ceea ce li se părea a fi un inexorabil triumf asupra statului de drept. Iată-l acum învins de propra-i aroganță, impertinență şi egomanie. Ascensiunea acestui Arturo Ui a putut fi oprită întrucât cetăţenii acestei ţări au înţeles cu cine au de-a face. Nu au ascultat ditirambii penibili rostiţi de diverşii sicofanţi. Au înţeles că Ponta este un inamic al democraţiei, al valorilor pe care se întemeiază comunitatea euro-atlantica. Crezând că fraiereşte pe toată lumea, Ponta s-a fraierit în primul rând pe el însuşi. A sosit momentul ca acest atlet al minciunii să plece din fruntea guvernului României. A sosit momentul ca Ponta să stea pe margine, acolo unde îi este locul. A sosit momentul ca ACL să îşi afirme dreptul de a forma guvernul. Victor Ponta şi celilalți membri ai grupului infracţional organizat trebuie să plece. Teodor Melescanu trebuie demis de urgenţă. A sosit momentul ca PSD să înţeleagă că alegerile din noiembrie 2014 simbolizează finalul epocii turpitudinii, adică al erei Iliescu.

Iată mai jos articolul apărut aici, pe “Contributors”, pe 30 iulie 2014:

“Fiecare pasăre pe limba ei piere. În cazul clicii la care mă refer aici, pe limba prostiei. A unei neghiobii îngâmfate, guralive, ţanţoşe, plină de emfază, tupeu şi dispreţ, asemeni pasului de defilare al lui Mazăre. Dacă nu intrau în jocul lui Dan Voiculescu, Victor Ponta şi Crin Antonescu ar fi putut savura victoria din locale şi s-ar fi putut pregăti în linişte pentru alegerile parlamentare. Presiunile au fost însă enorme, nerăbdarea puerilă la fel, ambiţiile erau dezlănţuite, era şi este în joc soarta unor dosare cât se poate de grele. Trebuiau protejaţi Dan Voiculescu, Relu Fenechiu şi alţii ca ei…

Trebuia sugrumată justiţia independenta, trebuia emasculata Curtea Constituţională, trebuiau paralizate DNA şi ANI. Costurile pentru România au fost imense. La ora când scriu aceste rânduri, ciferle oferite de BEC demonsteraza ca refendumul pus la cale de pucişti a capotat. În continuare, cu iresponsabila jovialitate, Victor Ponta clamează victoria, primele sale comentarii, evident sub şoc, sugerează că omul halucinează. Se va calma şi va accepta evidentele. Va recunoaşte că trebuie să coabiteze cu Traian Băsescu, ca maghiarii sunt cetăţeni cu drepturi depline ai României, ca UE nu este la cheremul USL.

Dacă are un strop de onoare, El Crin va trebui să se retragă din viaţa politică. Dar ne putem aştepta la un congres extraordinar al PNL la care diverşii sicofanţi să-l implore să nu demisioneze, evident pentru “binele României”. Deocamdată, Dan Mihalache, unul dintre fruntaşii antonescieni, recurge la insulte când este întrebat ce va face El Crin. Oricum, este limpede că din acest moment planul loviturii de stat a eşuat lamentabil. Începe un nou capitol în istoria agitatei democraţii romaneşti post-comuniste. Un capitol promiţător.Cifrele probează ca cel puţin jumătate din romani spun NU statului de nedrept şi îngenuncherii justiţiei.

Piedica principală în calea puciştilor o reprezenta Traian Băsescu. De-aci şi personalizarea isterică a campaniei useliste şi a variilor antene, “cotidiene” etc. A fost pusă în funcţiune o propagandă de-a dreptul monstruoasa, nicio minciună nu a fost socotită prea absurdă pentru a nu fi difuzată ca adevăr revelat. Traian Băsescu este un om cu pasiuni, cu emoţii, cu scăderi, cu slăbiciuni, dar cu o trăsătură pe care nu i-o pot nega nici cei mai îndârjiţi adversari: o tenacitate extraordinară. Un om politic veritabil, cu viziune şi cu valori, nu o marionetă. Pentru Băsescu, independenţa justiţiei este lucru non-negociabil. La fel şi siguranţa naţională. Cine a crezut este vorba doar de declaraţii retorice, să se gândească la soarta unor Adrian Năstase şi Sorin Ovidiu Vantu. Suicidar pentru ei, puciştii n-au luat în calcul că România face parte din UE, că există mecanisme internaţionale de sactionare a calcării în picioare a statului de drept. Au denigrat presa internaţională, au apăsat pe pedală unui primejdios anti-europenism, au recurs la cele mai compromise arme ale propagandei comuniste pentru a-şi calomnia criticii. N-au înţeles că trăim în 2012, că România nu mai poate fi întoarsă înapoi, la starea de prostraţie şi disperare a unor timpuri apuse.

Public mai jos fragmente dintr-un text despre rolul prostiei în istorie, apărut pe “Contributors” cu luni în urmă, în noiembrie 2011, înainte ca această ofensivă anti-democratică să se fi transformat în lovitura de stat.

Cei care prevesteau o inevitabilă guvernare Ponta-Antonescu au subestimat un factor care joacă un rol esenţial în istorie: lipsa inteligenţei politice. Ori a inteligenţei pur şi simplu. Prostia, oricât de abil ar fi mascată, prin măşti atent plăsmuite şi prin vorbe meşteşugite, tot prostie rămâne. Îl putem acuza pe Vadim Tudor de multe lucruri, de la xenofobie delirantă la orgoliu supradimensionat, dar nu de stupiditate. A jucat politic încă de pe vremea lui Ceauşescu, a continuat să o facă în ultimele două decenii, vulgar, odios, detestabil, dar, repet, nu stupid.

Acum câteva luni, cuplul uslaş Ponta-Antonescu părea că are vântul (şi pe Sorin Ovidiu Vântu nu mai puţin) în pupa. Unde se află Vântu acum? În ce direcţie bate vântul politicii romaneşti la acest ceas? Să-l tratezi pe Ion Iliescu drept o cantitate neglijabilă în PSD este o probă de gravă, fatală, infantilă miopie. Înseamnă că n-ai înţeles în ce confrerie ai intrat şi atunci îţi meriţi soarta. În asemenea “societăţi” trădările sunt pedepsite nemilos. A citit Victor Ponta vreo istorie a mafiei? Să uiţi că ai fost inventat de Adrian Năstase, să te joci cu caizii, este o eroare de dimensiuni galactice dacă vrei să contezi în acel partid. Cât îl priveşte pe atletul grobianismului steril, Crin Antonescu, el este un factor derivat, un efect secundar, un epifenomen. Efemer, volatil şi guraliv, fără greutate în trecut, fără idei în prezent şi fără vocaţie în viitor, marcat de fatuitate şi vacuitate, este cel mai perisabil personaj dintre cei care s-au zbătut să intre în prim planul politicii româneşti a ultimelor două decenii. Crin Antonescu, groparul PNL, este un Emil Constantinescu din care s-a extras rădăcina pătrată.

Legile politicului sunt diferite  de cele ale jocului lego. Victor Ponta poate fi un mare navigator pe maşini de curse, însă pe poligonul politicii romaneşti de azi îmi pare un mare pierzător. Fie şi numai pentru că nu a putut rosti măcar o frază convingătoare în ultimii doi ani, de când este pseudo-liderul acestei formaţiuni. Chiar şi nişte bloggeri stângişti sunt mai interesanţi decât Ponta în cele mai puţin nefericite momente ale sale. Nu e de stânga, nu e dreapta, nu este de nicăieri. Este “omul fără însusiri” ajuns pe trambulina puterii de unde încearcă disperat să sară, în sus, în jos, la dreapta sau la stânga, doar-doar l-o lua în seama cineva. Tupeul lui Ponta nu este nici măcar unul arogant, doar năbădăios, asemeni nazurilor unui adolescent acneic. Rămâne să notăm că toate aceste lupte intestine din PSD sunt lipsite de orice semnificaţie valorică şi ideatică. Toţi protagoniştii sunt de fapt creaţiile lui Iliescu, veteranul păpuşar bolşevic şi regizorul unui spectacol cu multe umbre şi prea puţine personaje reale. Politica uslașă se derulează sub semnul vendetelor mediocrităţii.”(Vladimir Tismăneanu)

Read More