Se afișează postările cu eticheta Lukoil. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Lukoil. Afișați toate postările

duminică, 12 octombrie 2014

Premier pierdut mândrie de român la pompa Lukoil.



Cine înşală un stat cu 230 de milioane de euro nu dă doi bani pe instituţiile de control ale acestuia şi pe politicienii care-l conduc, manifestând, în general, puţin respect faţă de respectivul stat, văzut ca numai bun de tras pe sfoară.
Premierul-patriot al unui asemenea stat ar trebui să fie mulţumit când fiscul şi procuratura îl înhaţă, în sfârşit, pe cel mai mare evazionist cunoscut, punându-i sechestru asigurător pe conturi şi produse. Dar nu şi prim-ministrul Victor Ponta.

Mândria sa de român, de care face atâta caz, s-a pleoştit, de cum şi-au încordat muşchii Lukoil şi ambasadorul rus. Jenat că justiţia autohtonă a provocat neplăceri celei de-a doua companii petroliere ruseşti ca mărime şi îngrijorat că aceasta - după ce şi-a oprit o după amiază producţia, drept ameninţare – i-ar putea trimite vreo 3000 de angajaţi la Palatul Victoria, dl Ponta a făcut câteva lucruri, care îl descalifică şi ca premier, şi ca posibil preşedinte, arătând că reprezintă un risc naţional în orice funcţie publică.

1. A cedat presiunilor unei companii suspecte de evaziune fiscală şi spălare de bani, luând poziţie publică în favoarea acesteia şi, implicit, împotriva statului român. S-a întâmplat să fie Lukoil, care, fără a notifica partea română şi a anunţa concedieri, a decis închiderea rafinăriei din Ploieşti, vineri după-amiază, cu scopul străveziu de a testa rezistenţa autorităţilor române, capacitatea lor de  ţine garda sus.

2. S-a amestecat, încălcând Constituţia, în actul de justiţie, atacându-i pe procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi sugerându-le de cine şi de ce să ţină cont în anchetă („Să avem grijă că e vorba de 3.500 oameni şi de nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante şi sper doar în înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează de a găsi soluţia legală. Totuşi, aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina, aici să indisponibilizezi conducte...bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România”). Ridicarea parţială a sechestrului, dispusă, ieri, de judecători nu poate fi interpretată separat de pledoaria pro Lukoil a premierului, imaginea justiţiei fiind, astfel, prejudiciată.

3. A creat un precedent dăunător, orice mare evazionist simţindu-se, de-acum, îndreptăţit să procedeze la fel, adică să practice perfidul joc de-a închiderea porţilor, pentru ca guvernul să determine justiţia să fie mai blândă. Şi de ce n-ar face-o?! Poate nici n-a ascuns atâţia bani (112 milioane de euro din evaziune fiscală şi 118 din spălare de bani), câţi se prezumă că ar fi dosit compania rusească. Premierul nu a intervenit niciodată pentru cei mici, de unde se deduce că are standarde înalte.

Câte nu s-ar fi putut construi din uriaşa fraudă fiscală: spitale, şcoli, cămine de bătrâni, şosele, reţele de apă! Nu cred însă că lui Victor Ponta îi pasă de recuperarea banilor (deşi unii baroni ar fi interesaţi, gândindu-se la cât s-ar putea fura): prezidenţiabilul nu vrea să fie deranjat în campanie cu probleme politice şi sociale delicate. Vrea linişte pentru a merge, neabătut, spre Cotroceni. Aşa că se dezbracă de mândria lui de român, în faţa rafinăriei Lukoil, sperând că n-o să-l vadă nimeni după paravanul de muncitori ameninţaţi cu şomajul, pe care, chipurile, i-ar fi salvat. (Rodica Ciobanu)

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More