Se afișează postările cu eticheta TiberiuVanca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta TiberiuVanca. Afișați toate postările

duminică, 12 ianuarie 2014

Gânduri de seară...........


"Comuniştii trebuie văzuţi ca o structură a speciei umane foarte puţin sfielnică. Nu au căutat să ascundă apucăturile criminale care i-au adus în prim planul social, cât le-au dat pe faţă fără prejudecăţi. Au procedat astfel pentru că era unicul mijloc prin care puteau să-şi menţină autoritatea.

Preceptele morale existente la data instalării puterii comuniste erau de natură creştină şi se rezumau la câteva cunoscute alegaţii, cum sunt „iubeşte-ţi aproapele!” sau „ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!” precepte idilice şi fundamental respinse de către doctrina comunistă, tributară adagiului „stăpâneşte şi dezbină”. Pentru a-şi promova politica, pentru a-şi menţine puterea, aveau nevoie de acces nelimitat la conştiinţa fiecărui individ. Pentru a realiza această nevoie macabră a sistemului, puterea comunistă a procedat la cumpărarea conştiinţelor individuale, prin mecanismul „primirii în partid”, cum spuneau ei operaţiei reale de „racolare în partid”.
Odată adus în această stare de dependenţă faţă de puterea comunistă, individul era ţinut la ceea ce se numea „disciplina de partid”, prin care se înţelegea că trebuie să execute orbeşte „sarcinile de partid”, iar în această structură de îndatoriri intra obligaţia de a „participa la viaţa de partid”. Odată asumată această ultimă ţintă a capcanei comuniste, individul aderent îşi încarcera pentru totdeauna, conştiinţa, devenind un fel de robot în mâna manipulatorului roşu, nimeni altul decât activistul de partid.

Fără amplasarea în fruntea colectivităţilor a celor mai mari delatori, implementarea comunismului nu ar fi avut succes. Odată aşezat în fruntea olectivităţii, delatorul este în situaţia de a avea acces la totalitatea atitudinilor ce se comit de către aparatul subordonat, pe care are datoria să le reprime, iar
când este cazul, să informeze „organele” – înţelegem prin acestea ierarhia de partid şi instituţiile specializate pe represiune, respectiv securitatea. Iată pentru ce, în marea majoritate a cazurilor, delatorul, promovat devine şi informator al securităţii. Menţinerea delatorului în funcţia dobândită se jurizează de calitatea informaţiilor culese şi transmise Dacă informaţiile vor fi anodine, cariera i se va clătina, dacă sunt, să zicem, bogate în conţinut, delatorul – director, preşedinte, şef de… – va fi aşezat la mare cinste, va fi invitat în prezidii, alături de cei „mai buni tovarăşi”, va fi cooptat în comitete şi comisii."
(fragment din "Anotimpurile Agorei" de Tiberiu Vanca)

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More