Mă-ngână cântul unei dulci evlavii-
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Răsai din umbra vremilor încoace
Ca să te văd venind - ca-n vis, aşa vii!
Coborî încet... aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c-un suspin arat-o.
Cu geana ta m-atinge pe pleope,
Să simt fiorii strângerii în braţe-
Pe veci pierduto, vecinic adorato!
