
"O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!Aşa desigur sunt făpturile cereşti,Pe care le vedeam, copil, întraripate,Cu câte-un crin în mână şi pletele pe spate.Când te cuprind de mijloc îmi pare că e vis,Că mi-a picat un înger de sus, din paradis.Cu mare sfiiciune pe-obrazul tău pun gura,Gustându-i ameţit aroma şi căldura.De mă pecetluieşte buza-ţi trandafirie,Mă simt înviorat ca de-o eucaristie.
Mă-ntreb de-i cu putinţă ca tu să mă iubeşti!
O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!Mângâie-mă...