Ceaiul abureşte trist pe masă,
Un tacâm. şerveţelul îl apăsă,
N-am nevoie nici de două linguri,
Doamne, de cina oamenilor singuri.
Gust şi eu în clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fără de pereche,
Sună telefonu-n casa goală:
"Doamnă, mă iertaţi, dar e greşeală".
Vă propun un tratament urgent,
Şi s-aveţi încredere, vă rog,
Când nu e un alt medicament
Luaţi singurătatea ca pe-un drog.
Cât de dragă-mi eşti, singurătate,
Tu-mi eşti cea mai dragă dintre toate,
Lacrimă în ochiul dintre...
Lasa un mesaj vocal