
..... Cele patru lumânări ardeau încetişor. Ambianţa era atât de plăcută, încât le puteai auzi vorbind: Prima a spus: Eu sunt PACEA! Oricum, nimeni nu mă mai poate păstra aprinsă. Cred că mă voi stinge. Flacăra s-a micşorat cu rapiditate şi s-a stins în întregime. A doua a spus: Eu sunt CREDINŢA! Dincolo de toate, eu nu mai sunt indispensabilă, aşa că nu mai are nici un sens să mai stau aprinsă. Când a terminat de vorbit, o adiere blândă a stins-o. Cu tristeţe, cea de-a treia lumânare a spus...