
În sânul de maică stăteai şi râdeai,
O ce colivie frumoasă aveai!
Şi deodată, plângând într-o seară,
Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară.
Ca şi cum ai fi fost dat afară din rai.
Copil doar o clipă, stingher şi mirat,
La şcoală te-au dus într-un vechi internat.
Şi cum visele stând între ziduri
Începuseră să capete riduri,
Ai spart geamul şi-n zări fără nume ai plecat.
Ce te zbaţi tu frăţioare
Gândul e departe tare
Şi pe colivia mică
Şade colivia mare
Nu e chip de evadare.
Abia ai trecut...