
Uneori, sînt sătul eu însumi de subtonul de ieremiadă al multora dintre articolele pe care le public. Am, e drept, destule motive să fiu prost dispus, să fiu din ce în ce mai sceptic cînd încerc să imaginez soluţii salvatoare. Mi-aş dori să pot invoca exemple tonice, conjuncturi fericite, reuşite încurajatoare. Dar fie că ele sînt puţine şi fragile, fie că privirea mea e împăienjenită de neîncredere, nu le prea găsesc. De curînd, am avut, totuşi, ocazia să particip la un eveniment care lasă loc...