Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De când mă simt tot mai bogat de tine.
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.
Şi uite n-are cine să ne-ajute
Abia-şi mai ţine lumea ale sale.
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.
Şi te iubesc cu milă şi cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie.
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru o veşnicie.
Prin gări descreierate accidente
Marfare triste vin în miezul verii.
Iar eu sunt plin...
Lasa un mesaj vocal