Putem lua exemplul lui Moise Guran și sa bombardam SIE cu scrisori în care cerem deconspirarea pe cale oficiala . Iata adresa la care puteți scrie , VV Ponta trebuie sa părăsească scena politica si bineînțeles DNA sa isi urmeze calea

Jurnalistul   Moise Guran ( cel pe care  ponta  a avut intenția sa îl elimine din TVR ) da un atac dur mincinosului : El scrie o scrisoare către SIE in care cere deconspirarea lui ponta . Si noi trebuie sa facem la fel nu trebuie sa lăsăm sa se treacă cu vederea aceasta fapta grava , ca și cazul Microsoft ( de care oricum DNA are grija ) , putem lua exemplul lui Moise Guran si sa bombardam SIE cu scrisori in care cerem deconspirarea pe cale oficiala . Iata adresa la care puteti scrie : 

Adrese de contact

Telefon: (+4021) 203.41.37 Fax:      (+4021) 203.41.63 E-mail: relatii_presa@sie.ro; relatii_publice@sie.ro Adresa: Şos. Bucureşti - Ploieşti, nr. 280-282, sector 1, Bucureşti Oficiul poştal 41, căsuţa poştală 59, Bucureşti

http://www.sie.ro/index.html



" de Moise Guran

 Dragă Serviciule Secret de Informaţii Externe,

 În cazul acuzaţiilor candidatului spion nu poţi să taci. Tăcerea ta este una vinovată şi, mai important, prelungeşte, peste timp, o vinovăţie pe care poate nu o mai ai. Comunicatul pe care l-ai dat azi e un alt mod de a tăcea. Nu este admisibil ca, după ce şeful statului – aşa cum o fi el, cu scopurile electorale sau de alt fel, pe care le-ar avea – acuză un serviciu românesc de informaţii că ar fi încălcat Constituţia, acesta să spună că e secret ce a făcut şi că nu comentează. 

Nu ştiu şi mă interesează mai puţin acum ce impact va avea deconspirarea unui candidat la preşedinţie în calitatea sa de fost spion, dar mă interesează şi vreau să ştiu dacă un serviciu care trăieşte de la Buget, deci din contribuţia mea de cetăţean, a încălcat o serie de legi, între care cea mai importantă este Constituţia Ţării. 

Dragă SIE nu eşti stat în stat, depinzi de noi toţi şi eşti obligat să slujeşti interesele României, dar şi legile ei. Indiferent care ar fi motivaţia strategică pentru recrutarea unui magistrat, dacă legea îţi interzice să infiltrezi Justiţia, tu ca serviciu secret trebuie să respecţi această interdicţie. Şi asta pentru ca eu, cetăţean să nu dau vina pe tine, Serviciul Secret pentru corupţia în care se zbate ţara de 25 de ani, să nu te consider vinovat de cârdăşie cu oligarhii care au distrus economia profitând de slăbiciunea Justiţiei, să nu te fac responsabil de poliţie politică, de sabotarea democraţiei, de toate cele care au încetinit drumul ţării noastre spre NATO şi spre Uniunea Europeană. 

Şi, cel mai important, nu vreau, Serviciule Secret, să mă întreb dacă nu cumva eşti creatorul monstruos al unor personalităţi pe care le-ai setat şi le-ai ajutat să ajungă în fruntea ţării, ca să le poţi controla şi prin ele să controlezi ţara pe care tu, Serviciule Secret, trebuie să o slujeşti.

 Aşa că e târziu ca să mai taci. Nu mai poţi. Trebuie să îmi spui clar mie, cetăţeanului care te plăteşte din taxele sale, fie că preşedintele în exerciţiu al ţării a luat-o razna, aşa cum susţine premierul, fie trebuie să recunoşti că ai încălcat legea şi că ai recrutat – în mod ilegal – un procuror. Sau mai mulţi. Şi, apoi, să îţi ceri rapid şi public iertare de la cetăţeni. Doar aşa o să ne convingi că eşti azi, la 25 de ani de la Revoluţie, altceva decât Securitatea din care te tragi. " 

Sursa :  http://www.biziday.ro/2014/10/14/scrisoare-catre-sie/#sthash.b5wUgZ50.dpuf

“Dezvaluirea” lui Basescu si ofensiva sa publica au creat conditii unice pentru un cutremur major politic, insititutional si electoral in Romania. E un fapt.
...
Chestiunea trebuie insa sustinuta, rostogolita, dusa pana la capat, utilizata si amplificata in toate consecintele ei politice si institutionale cu tenacitate si determinare de catre toate fortele politice si figurile publice care vad in Ponta, PSD si reteaua de influenta si coruptie transpartinica un pericol social si national. Chestia nu va avea consecinte de la sine, mecanic, automat, fara efort.
...
Din cate vad, o buna parte a celor care ca figuri publice, formatori de opinie si politicieni ar trebui sa se coalizeze imediat si urgent in jurul temei si demersului, si-au pierdut si isi pierd vremea in cele mai importante momente ale crizei fie cu tangente irelevante, fie cu lucruri total subiective, aberante si fara legatura cu tema majora a momentului si poate a intregii perioade.
...
Ma uit si nu-mi vine sa cred ca prieteni si colegi de baricada pot fi atat de orbiti, confuzi, lipsiti de intuitia importantei momentului strategic si fara initiativa si sange in vana." 

spune Paul Dragos Aligica  pe FB 


Si simpatizantii doamnei Monica Macovei ne spun intr- un clip pe You Tube : 

Read More

Gânduri de seară..........

 „Cel mai important lucru pe lume nu este să ai ci să dai. Căci cea mai grozavă formă de luptă nu este pentru a avea ci pentru a da."
(Leopoldina Bălănuță)

Read More

Victor Ponta, Ion Iliescu şi indecenţa publică.

Trecutul şi prezentul PSD sunt legate prin firul roşu al indecenţei publice. Dacă Victor Ponta nu este doar un destoinic prim- ministru, ci şi un ofiţer acoperit al SIE în intervalul în care această activitate îl califica drept incompatibil constituţional, Ion Iliescu, retras în postura tacitiană de memorialist şi de părinte al PSD, îşi desăvârşeşte cariera de scriitor, cu un impresionant volum memorialistic. În aceste două instantanee, deconspirarea lui Victor Ponta şi apoteoza intelectuală a lui Ion Iliescu, este surprins întreg potenţialul de cameleonism şi de turpitudine al Frontului Salvării Naţionale şi al urmaşilor săi. Indecenţa este una asumată şi vizibilă. A o ignora este un semn de orbire vinovată.

Daca Victor Ponta este un tehnician al puterii, atent la manevrele care îi pot asigura controlul absolut, Ion Iliescu, cel care îşi descrie destinul ca pe cel al unui om de stânga, este tentat de subtilitatea teoriei politice. Ca atâţia dintre comuniştii pe care i-a admirat, în anii săi de formare, Ion Iliescu este pasionat de capacitatea ideilor de a modela destine. Nu este întâmplătoare această atracţie, de vreme de ideile şi ideologia au fost pilonii edificiului criminal pe care Ion Iliescu a refuzat, constant, să îl denunţe. Ultimul său deghizament, cel de apologet al stângii şi al umanismului, este punctul culminant al acestui travesti care are ca unic scop ocultarea adevăratei sale naturi. Stânga lui Ion Iliescu este acea stângă totalitară şi sanguinară care s-a dedicat, printre altele, lichidării programatice a social – democraţiei central şi est- europene. Comunismul a avut un singur inamic, combătut fără ezitare şi fără scrupule: demnitatea umană.

În clipa în care, în aula BCU, vocile publice elogiază cariera de umanist a lui Ion Iliescu, spectrele mineriadelor trebuie convocate, spre a reaminti celor care profesează amnezia că Ion Iliescu este instigatorul acelei uri care a însângerat Bucureştiul şi a readus barbaria. În momentele de celebrare a staturii sale enciclopedice, amintirea stagnării brejneviste care a costat România aproape un deceniu se cere evocată, ca o alternativă la acest festivism greţos şi impudic. Ion Iliescu este cel care, în mod deliberat şi a programatic, a pus temeliile României feseniste- o Românie în care complicitatea cu comunismul este o regulă de viaţă cotidiană, iar cleptocraţia prosperă, în decor populist.

Aleegerile care se anunţă sunt ocazia de a ne opune acestui val ce pare să măture totul în calea sa. Victor Ponta şi Ion Iliescu nu trebuie să triumfe. Decenţa, demnitatea, onoarea, adevărul nu pot să mai fie, încă o dată, maculate. Un baraj împotriva FSN şi a memoriei sale otrăvite- acesta este sensul votului prezidenţial din noiembrie.(Ioan Stanomir)

Read More

DIN PATIMILE LUI PARŞIVEL & Tiberiu Vanca

DIN PATIMILE LUI PARŞIVEL
Firul destăinuirilor făcute de către senatorul de Satu Mare, Valer Marian, tinde să se dezlege. Pentru cei care nu cunosc conflictul alesului sătmărean cu Primul Ministru, fireşte al României, Victor Viorel Ponta, dezmierdat Parşivel de către unul căruia i se spunea Căcărău, firul evenimentelor se impune a fi rezumat în partea, doar, care priveşte evenimentele derulate în acest miez de noapte. Valer Marian a săpat, puţin, la tenebrele din viaţa preşedintelui său de partid şi a aflat o seamă de grozăvii, petrecute în viaţa acestuia,pe care le-a pus în pagină într-o scrisoare deschisă dată publicităţii. Între acestea se număra şi împrejurarea că între anii 1997 la 2001 glumeţul din fruntea guvernului ar fi fost ofiţer acoperit al unuia din serviciile secrete. Scrisoarea deschisă odată ajunsă la public a fost citită şi de Preşedintele României, nimeni altul decât cel a cărui existenţă a devenit de ani buni unica justificare de a face politică a unor bande, ce-şi zic partide. Partidul Social Democrat; Partidul Liberal, Partidul Conservator şi UNPR-ul cele ce au dat pe ţeavă numai şi numai ura pe care pigmeii din fruntea acestor grupări o nutreau faţă de şeful statului, nimeni altul decât politicianul Traian Băsescu. Ura năpraznică de a face politică a acestor infame grupări conduse, în ordine de Victor Viorel Ponta; Crin Laurenţiu Antonescu, Dan Voiculescu şi un general în rezervă specializat pe evidenţa izmenelor, i-a pus în situaţia să uite de nevoile României şi să imprime aşa ziselor partide o unică raţiune de a face politică, eliminarea din funcţie a şefului statului şi au marşat doar pe nevoia de a-l înlătura din fruntea statului pe Preşedintele ales al Ţării, în rest i-a cam durut în cot de nevoile ţării. În acest sens l-au suspendat din funcţie, odată prin 2007, iar a doua oară în vara anului 2012. Numai că din dorinţa de a nu pierde şi la a doua încercare după cât de ruşinos au pierdut în 2007, cea de a doua lovitură a fost condimentată cu încălcări de lege atât de grosolane încât evenimentele au îmbrăcat conturul unei lovituri de stat. Ghinionul lor a constat în faptul că pretinsul lor duşman, Traian Băsescu şi-a propus să fie un „preşedinte jucător”. În această calitate a verificat una din cele şaptesprezece mizerii pe care Valer Marian le-a pus pe seama lui Victor Viorel Ponta. Şi cum s-a dovedit şi de data aceasta a fi un bun luptător Traian Băsescu l-a dat în gât pe Parşivel.
În emisiunea de la Realitatea TV, din 13 octombrie 2014 preşedintele ţării şi-a onorat promisiunea făcută în 5 august 2014 că până la data fixată pentru prezentarea populaţiei la urne va da în vileag pe unul din candidaţii înscrişi în campania electorală care duce o viaţă ascunsă, în sensul că în C/V-ul dat publicităţii nu a consemnat un act de viaţă care l-ar dezavantaja, şi anume faptul că a avut calitate de ofiţer acoperit, respectiv persoană plătită de un serviciu secret pentru a culege date compromiţătoare despre cineva, sau despre ceva, un fel de spion ascuns printre persoanele ce nu sunt cunoscute a face parte din respectivele servicii. Un bărbat, corect şi peste toate integru Preşedintele României a spus că-i oferă posibilitatea celui în cauză să se deconspire pentru a nu fi obligat de la înălţimea funcţiei sale să facă acest lucru, pentru că nu are dreptul să ascundă celor care l-au ales că cineva care vrea să acceadă la cea mai înaltă funcţie în stat are în C/V evenimente pe care vrea să le ascundă. Cum persoana respectivă a tăcut „ca …. în păpuşoi”, iar după cantitatea de banere şi afişajul ce se consumă în spaţiile publice acum când mai sunt doar câteva zile până când românii se vor prezenta la urne se vede dator să-şi onoreze promisiunea întrucât risipa ce se operează cu campania electorală a acestuia nu este numai foarte costisitoare cât de a dreptul extravagantă şi bănuieşte că acolo s-au alocat fonduri publice. Aşa le-a fost dat românilor ce urmăreau la trei posturi de televiziune declaraţiile şefului statului, la ora la care destăinuirile se apropiau de miezul nopţii, să afle că primul ministru în funcţie, persoană ce s-a înscris în cursa electorală pentru preşidenţie, a fost plătit din bani publici din 1997 la 2001 pentru servicii de ofiţer acoperit. Pentru demonstraţia de faţă nu contează mizeriile existenţiale pe care era dator să le culeagă, ce este important însă pare a fi împrejurarea că în răstimpul 1997-2001 Victor Viorel Ponta a durat o existenţă dublă. Pe de o parte a exercitat o funcţie publică de procuror iar în clandestinitate a fost plătit şi pentru acte de spionaj. Foarte gravă la acest mod de viaţă este încălcarea gravă de lege pe care a comis-o. În constituţia României subzistă prevederea că magistraţilor, respectiv, judecătorilor şi procurorilor le este interzis să exercite şi alte munci plătite în paralel cu calitatea din magistratură. Cu alte cuvinte s-a aflat într-un extrem de grav conflict de interese. Pentru un astfel de delict, un primar ales îşi pierde, funcţia, este deferit justiţiei , şi complementar ani la rând după executarea pedepsei este lipsit de dreptul de a ocupa funcţii publice, ori subiectul nostru şi-a ascuns trecutul de teama unor astfel de măsuri, iar la data când este descoperit îl regăsim înscris pe listele electorale nu pentru o funcţie publică oarecare cât pentru ocuparea celei mai înalte demnităţi în stat. Ne amintim de un eveniment abuziv ce s-a derulat sub prim ministeriatul lui Adrian Năstase. Adrian Ţârău fiul prefectului de Bihor este descoperit că a comis acte de contrabandă cu carburanţi. A fost anchetat şi arestat de către procurorul „Lele…?” S-a iscat un mare scandal, infractorul a trebuit să fie eliberat, procurorul a fost demis din magistratură, şi cercetat penal. De cercetarea acestuia s-a ocupat un tânăr procuror bucureştean, pe nume Panait ….? Când represiunea la care era supus procurorul orădean era în toi, procurorul Panait moare. Versiunea oficială a fost că s-a sinucis prin aruncarea de la etaj. O altă versiune a fost că „Panait a fost sinucis!” . Un martor, mătuşa tânărului procuror Panait a depus mărturie că înainte de a muri, Panait ar fi declarat „Ponta m-a omorât!”
Întrebarea pe care o punem astăzi când am aflat că Victor Viorel Ponta a fost ofiţer acoperit ne îndeamnă să reflectăm la depoziţia „celui care ar fi fost sinucis”. Oare împuternicirile exercitate de V.V.P. în partea ascunsă de viaţă n-au avut oare legătură cu moartea, neelucidată, încă, a tânărului procuror? Şi asta pentru că cu puţină vreme înainte de eveniment Ponta l-a vizitat pe cel ce avea să moară.
Punem în discuţie şi elucidarea aspectului de mai sus, având în vedere şi restul gunoaielor cu care Victor Viorel Ponta şi-a încărcat existenţa. Dintre acestea amintim furtul de valori spirituale, respectiv plagiatul, faptă antisocială deplin constatată de autorităţile universitare care au cercetat cazul, şi a fost spălat prin acte volitive abuzive de miniştrii de la învăţământ: Pop Liviu şi Andronescu Ecaterina. De la nivelul celei din urmă trebuia să-i fie anulat titlul doctoral dobândit prin furt, obligaţie ce-i revenea din calitatea de ministru titular la învăţământ după ce constatarea plagiatului a rămas definitivă, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o.
Nu putem încheia aceste rânduri fără a-i aduce mulţumiri senatorului Valer Marian pentru propunerea făcută prin scrisoarea deschisă dată publicităţii, acum când această extrem de gravă abatere de la normele de civism se vădeşte a fi adevărată şi deplin dovedită prin probele avansate de şeful statului.
14 octombrie 2014 –
Tiberiu Vanca

Read More

Premier pierdut mândrie de român la pompa Lukoil.

Cine înşală un stat cu 230 de milioane de euro nu dă doi bani pe instituţiile de control ale acestuia şi pe politicienii care-l conduc, manifestând, în general, puţin respect faţă de respectivul stat, văzut ca numai bun de tras pe sfoară.
Premierul-patriot al unui asemenea stat ar trebui să fie mulţumit când fiscul şi procuratura îl înhaţă, în sfârşit, pe cel mai mare evazionist cunoscut, punându-i sechestru asigurător pe conturi şi produse. Dar nu şi prim-ministrul Victor Ponta.

Mândria sa de român, de care face atâta caz, s-a pleoştit, de cum şi-au încordat muşchii Lukoil şi ambasadorul rus. Jenat că justiţia autohtonă a provocat neplăceri celei de-a doua companii petroliere ruseşti ca mărime şi îngrijorat că aceasta - după ce şi-a oprit o după amiază producţia, drept ameninţare – i-ar putea trimite vreo 3000 de angajaţi la Palatul Victoria, dl Ponta a făcut câteva lucruri, care îl descalifică şi ca premier, şi ca posibil preşedinte, arătând că reprezintă un risc naţional în orice funcţie publică.

1. A cedat presiunilor unei companii suspecte de evaziune fiscală şi spălare de bani, luând poziţie publică în favoarea acesteia şi, implicit, împotriva statului român. S-a întâmplat să fie Lukoil, care, fără a notifica partea română şi a anunţa concedieri, a decis închiderea rafinăriei din Ploieşti, vineri după-amiază, cu scopul străveziu de a testa rezistenţa autorităţilor române, capacitatea lor de  ţine garda sus.

2. S-a amestecat, încălcând Constituţia, în actul de justiţie, atacându-i pe procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi sugerându-le de cine şi de ce să ţină cont în anchetă („Să avem grijă că e vorba de 3.500 oameni şi de nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante şi sper doar în înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează de a găsi soluţia legală. Totuşi, aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina, aici să indisponibilizezi conducte...bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România”). Ridicarea parţială a sechestrului, dispusă, ieri, de judecători nu poate fi interpretată separat de pledoaria pro Lukoil a premierului, imaginea justiţiei fiind, astfel, prejudiciată.

3. A creat un precedent dăunător, orice mare evazionist simţindu-se, de-acum, îndreptăţit să procedeze la fel, adică să practice perfidul joc de-a închiderea porţilor, pentru ca guvernul să determine justiţia să fie mai blândă. Şi de ce n-ar face-o?! Poate nici n-a ascuns atâţia bani (112 milioane de euro din evaziune fiscală şi 118 din spălare de bani), câţi se prezumă că ar fi dosit compania rusească. Premierul nu a intervenit niciodată pentru cei mici, de unde se deduce că are standarde înalte.

Câte nu s-ar fi putut construi din uriaşa fraudă fiscală: spitale, şcoli, cămine de bătrâni, şosele, reţele de apă! Nu cred însă că lui Victor Ponta îi pasă de recuperarea banilor (deşi unii baroni ar fi interesaţi, gândindu-se la cât s-ar putea fura): prezidenţiabilul nu vrea să fie deranjat în campanie cu probleme politice şi sociale delicate. Vrea linişte pentru a merge, neabătut, spre Cotroceni. Aşa că se dezbracă de mândria lui de român, în faţa rafinăriei Lukoil, sperând că n-o să-l vadă nimeni după paravanul de muncitori ameninţaţi cu şomajul, pe care, chipurile, i-ar fi salvat. (Rodica Ciobanu)

Read More

6 vine Monica ... Tot ce trebuie sa știți despre Monica Macovei !

Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Marian Preda, Andrei Gheorghe, Vladimir Tismăneanu, Stere Gulea, Cristian Ghinea, Dan Amariei, T. O. Bobe, Pavel Șușară, Mihaela Mihai, Maria Răducanu, Andreea Bibiri, Devis Grebu, Alex Ștefănescu, Florin Tudose sunt doar câțiva dintre cei care au anunțat că o votează pe Monica Macovei pentru funcția de președinte al României.

Desigur și eu voi vota Monica Macovei ! 

Aveți în sfârșit ocazia sa nu mai votați raul cel mai mic deci votați Monica Macovei ! 

Monica Macovei (n. 4 februarie 1959, București) este o juristă și politiciană română, care a îndeplinit funcția de ministru al justiției între 2004 și 2007. Din 2009 deține funcția de europarlamentar din partea României, fiind realeasă în 2014. În august 2014 și-a anunțat candidatura pentru președinția României la alegerile din 2014. A fost asociată cu organizația pentru apărarea drepturilor omului APADOR-CH până în 2004, inițial drept consultant pro bono, iar apoi ca vice-președinte și președinte.

Absolventă a Facultății de Drept a Universității din București, Macovei a intrat în 1983 în procuratură. La începutul anilor '90, a refuzat să le facă dosare persoanelor arestate ilegal de mineri, punându-le în libertate și raportându-și în schimb colegii care reținuseră abuziv protestatari din Piața Universității. În 1997 și-a dat demisia din Parchet, motivând incompatibilitatea de vedereri cu procurorul general.^[2]

Între timp făcuse un master la Universitatea Central Europeană din Budapesta (1992-1993). Din 1995, Macovei a lucrat ca expert pe justiție pentru Consiliul Europei în Europa de Est, participând la misiuni în Federația Rusă, Ucraina, Lituania, Albania, Moldova, Cehia, Georgia, Macedonia, Serbia, Bosnia și Herțegovina.

În perioada 29 decembrie 2004–5 aprilie 2007 a fost ministru al justiției în Guvernul Tăriceanu. În această calitate, Monica Macovei a inițiat reforme în justiție (cerute de UE) care au dus la ridicarea unora din stegulețele roșii de către Comisia Europeană, fapt ce a contribuit la acceptarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.^[3][4]

În 2009 Macovei s-a alăturat Partidului Democrat Liberal, candidând la alegerile pentru Parlamentul European. În 2012 a elaborat 35 de rapoarte adoptate în plen, fiind cel mai activ raportor dintre cei peste 750 de europarlamentari.^[5]

Monica Luisa Macovei (nume de fată Gherghescu) s-a născut în București. Tatăl ei, Vasile Gherghescu, era originar din Giurgiu, fiind de profesie jurist. Mama ei, Silvia Gherghescu, este originară din Transilvania, dintr-o familie română unită din Sângeorz, Bistrița-Năsăud.^[1] Silvia Gherghescu a fost profesoară de biologie laLiceul Caragiale din București și autoare de manuale școlare.

După cum își amintea mama ei, „Când era copilă, avea o sensibilitate poate exagerată”. Când a venit vremea să-și aleagă specializarea pe care să o urmeze în facultate, ar fi vrut să se îndrepte spre domeniul umanist, însă mama ei s-a opus, dorind să o vadă medic. În cele din urmă, sfătuindu-se și cu tatăl său, care era jurist, a decis să dea examenul de admitere pentru Facultatea de Drept.^[6]

Monica Macovei a studiat la Facultatea de Drept a Universității București (1978-1982), pe care a absolvit-o cu diplomă de merit. Macovei a absolvit facultatea cu nota zece, fiind a patra pe țară din promoția ei.^[1][6][7]

În paralel, a desfășurat activități de expert și consultant pe teme juridice: profesor asociat la Școala Superioară de Jurnalistică (1994-2002); expert/consultant pentruConsiliul Europei (1996-2004); expert/consultant pentru Federația Internațională Helsinki, OSI, Centrul European pentru Drepturile Romilor, UNDP și alte organizații internaționale (1997-2002). Între anii 1996-2004 a activat în calitate de consultant pentru Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki. După o perioadă în care a avut funcția de vicepreședinte al acesteia, între anii 2001-2004 Monica Macovei a fost președintele asociației.

In 1999, Monica Macovei a obținut o decizie pilot în justiție, când, reprezentându-le în calitatea de avocat pe Yvonne Oroveanu Niculescu și Constantina „Dina” Oroveanu, nepoatele politicianului și prim-ministrului interbelic Constantin Argetoianu, a obținut neînceperea urmăririi penale a fostului deținut politic. Procurorul Carp a admis că detenția lui Constantin Argetoianu între 1950 și 1955 la Închisoarea Sighet fusese un abuz.^[8] Macovei a declarat că „[d]upă aproape 45 de ani de la moartea sa, pe baza plângerii nepoatelor sale, Yvonne Oroveanu Niculescu și Constantina Oroveanu, Secția Parchetelor Militare a finalizat dosarul, adoptînd o soluție de nevinovăție care aduce reabilitarea legală și morală. Este prima soluție de acest fel din România și deschide drumul aflării adevărului, facînd parte din mult așteptatul proces al comunismului”.^[8]

În ziua de 25 decembrie 2004, Macovei era la Breaza, cu părinții și cu fiul ei. Se întorsese pentru vacanță din Bosnia. Conform propriei mărturii, a fost sunată insistent toată dimineața de un număr necunoscut și când a răspuns într-un final, a fost uimită că vorbea cu președintele proaspăt ales, Traian Băsescu. Acesta i-a cerut să accepte portofoliul justiției în guvernul Tăriceanu, care avea să fie anunțat a doua zi.^[6]

Macovei s-a consultat cu două persoane, cu Manuela Ștefănescu, de la Apador-CH, care a sfătuit-o să nu părăsească societatea civilă, și cu Alina Mungiu-Pippidi, care a îndemnat-o pe un ton imperativ să accepte. În aceeași zi, Macovei a condus până la București, unde s-a întâlnit cu Băsescu.^[6][7] Pe 26 decembrie 2004, Călin Popescu Tăriceanu a anunțat componența guvernului.^[9]

Pe 29 decembrie noul cabinet a depus jurământul. Traian Băsescu i-a mulțumit personal în alocuțiunea sa: „O mențiune specială fac pentru ministrul Justiției. Îi mulțumesc doamnei Monica Macovei că a acceptat să fie membră a Guvernului României, dânsa fiind un om neangajat politic. Am dorit ca prin desemnarea ei în funcția de Ministru al Justiției să dăm Justiției un semnal de neangajare politică. Eu cred că Justiția trebuie să înțeleagă că, începând de astăzi, nu mai este o anexă a politicienilor, ci este în slujba legii.”^[10]

După ceremonie, în aceeași zi „ni s-a spus plecați fiecare la minister și preluați ministerul. Nu-i cunoșteam pe colegii de cabinet. Concret cum faci să preiei un minister, am întrebat eu. Și mi s-a spus: «Du-te și preia». Aveam și serviciul secret SIPA. Și întreb: păi și un serviciu secret cum se preia? Concret. Așa că m-am suit tot în mașina asta, împreună cu Renate Weber care fusese numită consilieră la Cotroceni, și l-am sunat pe Cristian Diaconescu, care era ministrul Justiției. [...] am intrat în birou, unde mă aștepta Diaconescu, cu care am stat de vorbă jumătate de oră. Mi-a dat un sfat: «să nu semnezi fără să te uiți înainte».”^[6]

Ministerul condus de Macovei a inițiat proiecte de lege incluse în strategia națională de luptă împotriva corupției declanșată de Guvernul Tăriceanu; legile privind reforma justiției (legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, legea privind organizarea judecătorească și legea privind statutul magistraților), care au fost adoptate în urma procedurii de asumare a răspunderii guvernamentale, Legea nr. 90 din 15 aprilie 2005 (în virtutea căreia orice fost ministru poate fi anchetat pe baza dreptului comun, fără avizul parlamentului) și proiectul de lege privind înființarea Agenției Naționale de Integritate, al cărei scop este controlarea averilordemnitarilor.

În prima conferință de presă în calitatea de ministru (din ianuarie 2005), Monica Macovei a declarat că analizează competența și activitatea Direcției Generale de Protecție si Anticorupție, fostul Serviciu Independent pentru Protecție și Anticorupție, urmând ca în funcție de concluzii, să ia o decizie privitoare la existența serviciului. A făcut de asemenea referire la Raportul de țară din anul 2004 al Comisiei Europene, care se întreba „care este rostul și menirea unui serviciu de informații în cadrul Ministerului Justiției”.^[11] În martie 2005, l-a demis pe generalul Dan Gheorghe, adjunctul șefului DGPA și un protejat al lui Ion Iliescu.^[12]

La 13 februarie 2007 Senatul României a adoptat împotriva ministrului Monica Macovei o moțiune simplă de neîncredere cu denumirea de „Minciuna - adevărul justiției Macovei“. Moțiunea a fost anunțată de Partidul Conservator, condus de omul de afaceri Dan Voiculescu, la 3 ianuarie 2007, trei zile după intrarea României în Uniunea Europeană. Moțiunea a fost inițiată parlamentar la 30 ianuarie 2007 de Partidul Conservator și a fost susținută de PSD, votată la 13 februarie 2007 și adoptată cu 81 voturi pentru și 46 voturi împotrivă. Moțiunea a cuprins acuzații între care și lipsa unei strategii de reformă a sistemului judiciar, deși o strategie fusese adoptată de guvern în martie 2005 și publicată în Monitorul Oficial.

După adoptarea moțiunii împotriva sa, Monica Macovei a refuzat totuși să demisioneze din postul de ministru, afirmând că moțiunea de cenzură ar fi urmărit de fapt, oprirea luptei împotriva corupției, în condițiile în care șapte parlamentari fuseseră inculpați în 2006 sub acuzația de corupție și fraude. Unii dintre ei au votat moțiunea împotriva Monicăi Macovei, ignorând conflictul de interese în care se aflau. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a refuzat și el să o demită pe Monica Macovei și a declarat: „Nu există o obligație ca ministrul care este sancționat cu o astfel de moțiune să demisioneze“.^[13]

Cu toate aceste susțineri, interne și externe, Monica Macovei a fost înlocuită din funcția de ministru al justiției la 5 aprilie 2007, odată cu restructurarea guvernului Tăriceanu prin ieșirea Partidului Democrat de la guvernare. Cu ocazia bilanțului, ea a prezentat printre realizări îndepărtarea stegulețelor roșii existente în anul 2004 la capitolul justiție și anticorupție din tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, demararea lucrărilor pentru codul de procedură penală și codul de procedură civilă, a căror formă finală era aproape definitivată, informatizarea instanțelor parchetelor și a sistemului penitenciar din România, majorarea retribuției pentru magistrați, precum și independența magistraților în relația cu ministerul justiției.

Monica Macovei a declarat: „Cred că nu mai sunt în guvern pentru că am refuzat să avizez legi cu destinație și pentru că am insistat puțin cam mult pe legislația anticorupție”, referindu-se la înverșunarea mai multor partide pentru a o înlătura de la conducerea ministerului justiției.^[14]

Consilier special[modificare | modificare sursă]

După ce a părăsit ministerul de justiție, Macovei a fost consilier special al guvernului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (FYROM) pe probleme de combatere a corupției și expert al Comisiei Europene în domeniul pregătirii personalului de specialitate din țările candidate UE.^[15]

La 12 noiembrie 2008, Macovei a primit premiul „Femeia Europei 2008” din partea Asociației Internaționale pentru Promovarea Femeilor în Europa (AIPFE). Premiul stabilit de un juriu de reprezentanți ai societății civile, jurnaliști și europarlamentari i-a fost înmânat de către președintele Parlamentului European (PE), Hans-Gert Pöttering.^[15]

Europarlamentar[modificare | modificare sursă]

Poster din 2009.

În 2009, Macovei a candidat din partea PD-L la alegerile pentru Parlamentul European în România, 2009. A fost al doilea nume de pe listă, după Theodor Stolojan.

În februarie 2013, Monica Macovei și-a lansat candidatura la președinția Partidului Democrat-Liberal (PDL). Grupul său de susținători a fost numit "reformiștii", după moțiunea sa de reformare a partidului.

Candidat la prezidențiale[modificare | modificare sursă]

La 5 august 2014, Macovei și-a anunțat candidatura ca independentă pentru alegerile prezidențiale din România,^[16][17] iar la 2 septembrie și-a anunțat demisia din PDL.^[18][19]

Împreună cu Macovei au filmat videoclipuri de promovare jurnalistul Andrei Gheorghe, profesorul universitar și fost președinte al Fundației Mișcarea Populară Marian Preda, politologul și expertul Cristian Ghinea, actrița Andreea Bibiri, omul de litere Pavel Șușară și cântăreața Maria Răducanu.^[20] Politologul Vladimir Tismăneanu a transmis un mesaj filmat.^[20]

Imagine publică[modificare | modificare sursă]

Moțiunea de neîncredere[modificare | modificare sursă]

Comisarul european (UE) pentru justiție și afaceri interne din 2007, Franco Frattini, și-a exprimat sprijinul pentru Monica Macovei, declarând că "Rolul jucat de ministrul Macovei este crucial în consolidarea reformei".^[21] Susanne Kastner (SPD), vicepreședinte al Bundestagului, a avertizat că demiterea ministrului justiției ar putea activa la nivelul UE una dintre "clauzele de salvgardare" ale României, prevăzute în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.^[22]

Considerată de Financial Times (2006) "un erou care a transformat România din una dintre cele mai corupte parți ale Europei în unul dintre cei mai credibili candidați pentru aderarea la UE”; apreciată de Die Welt (2006) că "pentru România, aderarea la Uniunea Europeană aproape că nu ar fi fost posibilă fără Monica Macovei" și "prin urmare 22 de milioane de români au de ce să îi mulțumească"; caracterizată de Sonntagszeitung (2012) "nici un politician nu este atât de detestat de clicile corupte, de puciștii la costum și de către Securitate ca Monica Macovei. D-na Macovei reprezintă cealaltă Românie, o Românie decentă"; iar recent descrisă de Le Monde (2013) drept "cerberul drepturilor omului" și "icoana cercurilor militante".

Vederi politice și luări de poziție[modificare | modificare sursă]

Despre Adrian Năstase

În iunie 2012, după tentativa de sinucidere a fostului premier Adrian Năstase, Macovei și-a exprimat în mod public dubii în legătură cu diagnosticul pus acestuia de medicul Șerban Brădișteanu, având în vedere că și Brădișteanu, fost senator PSD, a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție, la fel ca Năstase.^[28] Macovei a arătat într-un interviu publicat de ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung inadvertențele care o fac să creadă că a fost vorba despre o înscenare: nimeni nu a auzit vreun pocnet de armă, deși revolverele „Smith & Wesson” fără amortizor, de tipul celui folosit de Năstase, produc la detonare un zgomot de 140 până la 170 dedecibeli, sunet care ar fi trebuit să fie auzit pe o rază de doi kilometri; un glonț pătruns în zona gâtului ar fi cauzat o sângerare puternică, ce nu ar fi putut fi oprită cu un fular; pacientului nu i-a fost administrată perfuzie de sânge nici în drum spre spital, nici la spital; o intervenție chirurgicală a avut loc doar a doua zi, cu caracterul de intervenție cosmetică. Aceste indicii impun concluzia că totul ar fi fost „o telenovelă”.^[29]

Activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Monica Macovei a publicat zeci de materiale juridice, precum și articole în ziare și reviste. Printre acestea sunt:

A Changing Continent? Opportunities and Challenges for European Union Expansion , discurs Universitatea Stanford, Institutul pentru Studii Internaționale Freeman Spogli. Power Prosperity – New Dynamics, New Dilemmas, Noiembrie 2007;

Human Rights and Corruption, Law School, Stanford, discurs, Noiembrie 2007.

The bid of fighting corruption in Europe. The Romanian experience, discurs, Universitatea Robert Schumann Strasbourg, Project Securint, Octombrie 2007;

On bending and breaking – The role of the legal system in fighting political corruption, discurs, Institutul Renner, Vienna, Octombrie 2007

Challenges and Opportunities of EU Enlargement, discurs, Hertie School of Governance, Berlin, Septembrie 2007;

The Fifth Enlargement. Lessons Learned, discurs, Comisia Europeană, Brussels, Mai 2007;

Turning the tide. Romanian Anticorruption Bid, Universitatea Harvard, John F. Kennedy School of Government; discurs, Aprilie 2007;

Justice Sector in Anti-Corruption Efforts and Fighting Judicial Corruption-Approaches and Strategies, discurs, World Bank, New Directions in Justice Reform, Washington, Aprilie 2007;

The secret policeman’s fall, Transparency and Silence, Open Society Institute, New York, 2006; publicat și în The Guardian web newspaper, Octombrie 2006.

Jurisprudența internațională cu privire la accesul la informații, libertatea de exprimare și dreptul la viață privată ; Agenția de Monitorizare a Presei, 2004.

Hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului – Culegere selectivă, vol III, 2003; vol II, 2001; vol. I, 2000; Polirom; (editor).

Monitoring the EU Accession Process: Judicial Capacity, Central European University Press; 2003.

The right to liberty and security of the person – A guide to the implementation of Article 5 of the European Convention of Human Rights, Consiliul Europei, 2002.

Freedom of expression – A guide to the implementation of Article 10 of the European Convention of Human Rights, Consiliul Europei, 2001.

Monitoring the EU Accession Process: Judicial Independence, Central European University Press; 2001.

Monitoring the EU Accession Process: Minority Protection, Central European University Press; 2001.

Police Impunity in Romania: Military Jurisdiction over Misconduct Cases, Policing and Society, vol. 10, no. 1, Harwood Academic Publishers, USA, 2000.

Access to Legal Aid for Indigent Criminal Defendants in Romania, Parker School Journal of East European Law, Columbia University, 1998/Vol.5 Nos.1-2.

The Procuracy and its Problems - Romania, East European Constitutional Review, vol.8, no.1/2, New York University, School of Law & Central European University, 1999.

Protection of Human Rights by the Judiciary in Romania, Judicial Protection of Human Rights: Myth or Reality; Praeger Publishers, Motive pentru eliminarea articolului 200 din codul penal român, TIP ART, București, 1999.

Legal Culture in Romania, East European Constitutional Review, vol. 7, no. 1, New York University School of Law & Central European University, 1998.

Romania - Analysis of Media Law and Practice, International Federation of Journalists & Article XIX, Londra, 1997.

Violența împotriva femeilor, Gen și Societate, Alternative, București, 1997.

The Accountability of Law Enforcing Agencies, Impunity: The Need for an International response, Parlamentul European, 1996.

Libertatea de exprimare – hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, Top Print & Paper, Bucharest, 1996.

Drepturile Individuale în Noul/Vechiul Cod Penal, Revista Română de Drepturile Omului, nr. 10, 1996.

Neconstituționalitatea unor dispoziții din legea poliției, Revista Română de Drepturile Omului, nr. 5, 1995.

Romanian Law and Practice on Corruption, în Democracy and Corruption, COLPI, Budapest, 1995.

Drepturile Individuale în România, Centrul pentru Studii Politice și Analiză Comparativă, București, 1994.

Ofensa împotriva autorității într-o societate democratică, Revista Română de Drepturile Omului, nr. 4, 1994

Apartenență la organizații[modificare | modificare sursă]

Monica Macovei face parte din următoarele organizații:

• Platforma pentru Memorie și Conștiință Europeană, membru Board of Trustees (din 2012);
• Consiliul European pentru Relații Externe, membru (din 2012);
• Societatea Academică Română, membru în Senat (din 2011);
• Academia Europeană Yuste, Spania, membru (din 2008);
• Universitatea Central Europeană, membru Board of Trustees (din 2007);
• Grupul pentru Dialog Social, România, membru (din 2007);
• Transparency International România, membru fondator (din 1999);
• Eisenhower Exchange Fellowships, SUA, fellow(din 1997);
• Baroul București (din 1997);
• Salzburg Seminar, Austria, fellow (din 1994);
• Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH), membru (din 1997);
• Eisenhower Exchange Fellowships, USA, fellow (din 1997);
• Transparency International-România, membru fondator (din 1999);
• European Series, British Council, fellow (din 1999);
• 
  

Read More