Electoratul de dreapta, alegeri grele.

Voi vota iarăși, pentru a nu știu câta oară, cu sufletul îndoit. Politicienii care reprezintă segmentul meu electoral au făcut din nou într-un fel în care să mă demotiveze și să mă încurce.
S-au terminat și alegerile europarlamentare din România. Aproape imediat cum au început. E clar deja că partidelor le e indiferent câți și ce fel de parlamentari trimit la Bruxelles. Pentru cele de pe dreapta, cel puțin, miza e poziționarea pentru negocierile de unificare de după 25 mai. În strania logică a politicii românești, rostul tuturor sciziunilor și atacurilor fratricide din ultimul an e marea împăcare. Nu ni se mai cere să votăm pentru ce votăm, ci pentru ce urmează să votăm. Aportul de democrație originală al României în Europa continuă voios.
Iar cel mai voios, pentru încă vreo două săptămâni bănuiesc, e președintele Băsescu. Opțiunea lui, veche, dar mereu reînnoită, pentru Elena Udrea ne-a intrigat din nou pe cei care așteptam ceva mai mult de la domnia sa. Și de la finalul domniei sale. Această ieșire din scenă, cu miza pe câștigătorul imposibil, e o încununare nefericită a fantasticelor lupte pe care președintele le-a dus în ultimii zece ani, împotriva oricăror obstacole.
Primul președinte de dreapta postdecembrist a fost răpus de un sistem ticăloșit, al doilea, de o femeie loială. Noi, votanții de dreapta, suntem răpuși sistematic de lipsa președinților noștri de înțelegere a ceea ce ne-am dori să reprezinte în numele nostru. Dar, cum e foarte posibil ca președinții să știe mai bine ca mine ce-și doresc votanții de dreapta din România, o să vorbesc doar în numele meu.
Eu mi-aș fi dorit de la aceste alegeri europarlamentare să îi văd opunându-se celor care sunt mândri că îi fură pe români pe unii care sunt mândri că se pot uni în lupta cu hoții ăștia așa de mândri. A fi împreună e cea mai mare provocare pe care societatea românească o trăiește de 25 de ani. Mai presus de orice, comunismul ne-a distrus această capacitate de a avea încredere unii în alții. Pretenția politicienilor de dreapta ca noi să avem încredere în ei, deși ei nu au încredere unii în alții, e absurdă. Pentru că și ei știu, și noi știm că, deși acum îi votăm separat, în câteva luni îi vom vota la un loc. Jocul lor pentru a-și schimba locurile între ei e ipocrit și contraproductiv. Iar exemplul dat de președintele Băsescu, de a avea încredere doar în cine i se supune necondiționat, e fix pe dos față de ceea ce aș avea eu nevoie ca model de conducere a unei Românii europene.
Mi-aș mai fi dorit o majoritate de candidați noi și redutabili pe locurile eligibile. România are nevoie și de voci noi, conectate la modernitatea mentalităților și aspirațiilor pe care se clădește Europa de mâine. Cu fiecare ciclu electoral, lucrurile se schimbă din ce în ce mai rapid. Chiar dacă politica și administrația au rămas mult în urma economiei, din perspectiva vitezei de transformare, sensul schimbărilor e același.
Și mi-aș mai fi dorit, nu în ultimul rând, să aflu de la candidați ce fel de Uniune Europeană își doresc ei pentru România. Criza din Ucraina repune pe tapet fundamentul arhitecturii militare, economice și politice a continentului, iar România are șansa, pentru prima dată în istorie, să aibă un cuvânt de spus din interiorul coaliției care decide viitorul Europei. Aș fi vrut să aflu cu ce planuri se duc la Bruxelles europarlamentarii noștri de dreapta. Că despre cei de stânga mi-e clar că se duc acolo cu planurile Rusiei în buzunar.
În concluzie, mă apropii de votul din 25 mai cu două gânduri: dacă voi vota pentru europarlamentare, voi pune ștampila în căsuța PDL, pentru că Monica Macovei e singurul candidat pe care îl votez fără niciun fel de rezerve. Dacă voi vota acum în perspectiva alegerilor prezidențiale din toamnă, atunci votul meu va merge către Forța Civică, pentru că Mihai Răzvan Ungureanu mi se pare cel mai potrivit candidat al dreptei dintre cei care se prefigurează în acest moment.
Oricum ar fi, voi vota iarăși, pentru a nu știu câta oară, cu sufletul îndoit. Politicienii care reprezintă segmentul meu electoral au făcut din nou într-un fel în care să mă demotiveze și să mă încurce. Să mă lase cu sentimentul că își văd în primul rând de ale lor, nu de ale mele. Dacă mi-aș vedea și eu de ale mele în 25 mai și nu i-aș mai vota, pe nici unii, poate ar simți un pic cum e și le-ar mai veni mintea la cap și prioritățile în ordinea firească. (autor : Cosmin Alexandru )

sursa : revista 22

Posted in: alegerieuroparlamentare,CosminAlexandru,electoratdedreapta,gandurideseara,vioricacrainic