Bătea la poarta Cerului o rază,Bătea sfios şi-ncet, ca o străină…Târziu, un înger a deschis să vazăŞi-a stat uimit - de palida lumină.Era o biată rază scăpăratăDintr-un adânc de minte omenească,Ce străbătuse Calea-nfricoşatăDe la pământ la graniţa cerească.Părea atât de tristă şi umilăDar totuşi credincioasă şi curatăCă îngerul a tresărit de milăŞi-a prins-o blând de mâna tremurată.Apoi grăbit, a luat-o-n Cer cu dânsulŞi-a dus-o-n sfânta îngerilor horă:I-a podidit pe toţi, văzând-o, plânsulŞi-au...
Lasa un mesaj vocal