'' Romanii au iesit in strada si au readus lumina in procesul democratic.'' Klaus Iohannis

miercuri, 25 septembrie 2013

Gânduri de seară..........


Bătea la poarta Cerului o rază,
Bătea sfios şi-ncet, ca o străină…
Târziu, un înger a deschis să vază
Şi-a stat uimit - de palida lumină.
Era o biată rază scăpărată
Dintr-un adânc de minte omenească,
Ce străbătuse Calea-nfricoşată
De la pământ la graniţa cerească.
Părea atât de tristă şi umilă
Dar totuşi credincioasă şi curată
Că îngerul a tresărit de milă
Şi-a prins-o blând de mâna tremurată.
Apoi grăbit, a luat-o-n Cer cu dânsul
Şi-a dus-o-n sfânta îngerilor horă:
I-a podidit pe toţi, văzând-o, plânsul
Şi-au strâns-o-n braţe-ndată ca pe-o soră.
Ea le-a zâmbit ştergându-le sudoarea
Şi s-a rugat apoi de ei, fierbinte
S-o-nfăţişeze Bunului Părinte
Ca să primească Binecuvântarea;
Stăpâne, Veşnic Dătător de Viaţă
Din ce-ntuneric, mă-nalţai la Tine!
Din ce prăpastii crâncene de ghiată!
Din ce vârtej de patimi şi ruine!
Cât am luptat cu oarba rătăcire!
Cu nebunia surdă şi păcatul!
Dar n-am putut să semăn o sclipire,
În largul nopţii stăpânind de-a latul!
Ca o umilă, biată lumânare,
Am ars în van, în minte ne-ndurată!
Învinsă, goală, stinsă, spulberată.
Doar în surghiun găsesc acum scăpare
Să pot s-ajung la Cerurile-albastre,
Ca dintr-o grea cătuşe ce mă strânge,
Am străbătut prin veacuri de dezastre
Şi-abia trecui oceane-ntregi de sânge!
Cum sta smerită-n faţa Strălucirii,
Silită ochii serbezi să şi-i plece,
Sărmana rază - far al omenirii,
Părea o umbră lâncedă şi rece.
Tu vii aicea singură şi-nvinsă?
Grai Cel Vrednic, Nevăzutul Tată.
Tu fugi, de teamă să nu fii atinsă?
Dar când s-a stins Lumina-adevarată?
De te-am trimis în lumile-nvrăjbite,
Nu te-am chemat cu pumnii strânşi şi goi,
Ca pe-un mănunchi de Raze împletite,
Eu te-aşteptam s-aduci pe toţi la Noi!
Dintr-un biet sambur-năbuşit în faşă,
Din strălucirea unei minţi senine,
Să fi crescut o mare uriaşă,
Să porţi pământu-ntreg până la Mine!
Plângând, stingheră şi tremurătoare,
C-ai fost înfrântă, vii să-mi dai de ştire?
Nu te primesc săracă şi datoare!
Cui ai lăsat bogata Moştenire?
Mergând spre rază, jos îngenunchiată
I-a sărutat obrajii amândoi.
Copila mea, fii binecuvântată!
I-aţi deci puteri şi-ntoarcete- napoi!
Şi chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tină,
Să-l părăsească Ostile Cereşti,
Tu să rămâi! Căci tu eşti doar Lumina
Şi nu trăieşti, decât când străluceşti! (Vasile Voiculescu)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More