
Şi vine vremea câteodată
Când din oglinda unei ploi
Mireasa inimii uitată
Îţi face semne înapoi.
Şi-atunci cobori în vechea gară
Cu gândul că vei revedea
Acelaşi tren de-odinioară
Din care ai plecat cândva.
Etern pasager, mai vine un tren.
Adio, mai trece un tren
Iubirea mereu aleargă spre noi
Cu-o floare şi-o gară în doi.
Va mai pleca un tren şi iată
Un vis pe care-l credem stins
Ne luminează viaţa toată
De mâna vremii neatins.
Şi ne grăbim atunci spre vara
Uitată pe un vechi peron
Şi alergăm...