Se afișează postările cu eticheta artisti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta artisti. Afișați toate postările

joi, 23 ianuarie 2014

Jeanne Moreau


Jeanne Moreau (n. 23 ianuarie 1928) actriţă franceză, este fiica dansatoarei  Katherine Buckley şi a restauratorului  francez Anatole-Désiré Moreau. Tatăl a fost catolic, iar mama, protestantă, care a trecut la religia soţului după căsătorie. Actriţa a studiat la Conservatorul din Paris devenind o "voce" de succes care a cântat alături de Frank Sinatra pe celebra scena Carnegie Hall şi a scos albume ce s-au bucurat de un real succes în întreaga lume.

În 1947 ea îşi face debutul în teatru în Avignon Festival, şi aproape imediat primeşte să interpreteze roluri principale , care se bucură de aprecierea publicului în Comedia Franceză. După 1951, ea îşi face apariţia şi pe peliculă dar succesul şi notorietatea publică apare odată cu apariţia ei în rolul Florence Carala  din Ascensor spre eşafod " Elevator to the Gallows "/1958 regizat de celebrul Luis Malle, după romanul poliţist al scriitorului Noël Calef.



Mulţumită acestui film ea începe să lucreze cu regizori magnifici în filme de neuitat, în care aceştia şi-au pus amprenta pe interpretările ei. A fost " malle-iana"şi plină de sex-apeal în "Amants, Les", "bunueliana" în "Jurnalul unei cameriste - Diary of a Chambermaid", "wellesiana" în " Falstaff ", ea a devenit odată cu drama lui Truffaut "Quatre cents coups, Les" cunoscută şi apelată în lumea întreagă sub denumirea de Mademoiselle Jeanne Moreau. Inteligentă, deosebit de talentată atât în comedie cât şi în dramă ea s-a impus în cinematografie prin calitatea excepţională, aproape magistrală a interpretărilor sale.


A cunoscut iubirea, având câteva aventuri romantice cu cineaşti celebri ca regizorul Louis Malle, actorul Lee Marvin, faimosul designer Pierre Cardin sau actorul grec Thodoros Roubanis, a fost căsătorită de trei ori cu: cu actorul, scenaristul şi regizorul nominalizat la Oscar pentru scenariul "Nuit américaine, La"(1974), Jean-Louis Richard (1949-1951) cu care a avut şi singurul ei copil, actorul şi regizorul Jérôme, accidentat grav într-un accident rutier în 1960. În 1966 se căsătoreşte cu Teodoro Rubanis de care divorţează, iar între anii 1977 - 1979 cu deţinătorul Oscarului pentru (Best Director)" The French Connection": William Friedkin.

Jeanne Moreau  a fost aleasă în 1995 de Empire magazine ca fiind una din "100 Sexiest Stars" din istoria filmului, prima femeie admisă în 2001 în "Academie des Beaux-Arts of Paris", considerată de Orson Welles "the greatest actress în the world", prietena cu figuri legendare ale filmului şi literaturii franceze ca:


Jean Cocteau, Jean Genet, Anaïs Nin sau Marguerite Duras, de două ori preşedintă a juriului de la Cannes Film Festival (în 1975 and 1995), doctor onorific al University of Lancaster, premiata de "British Film Institute" pentru contribuţia adusă în cultură.

marți, 21 ianuarie 2014

Telly Savalas



"Dacă  o imagine poate picta o mie de cuvinte
Atunci eu de ce nu te pot picta?
Cuvintele nu vor putea arăta niciodată
Ceea ce tu ar trebui să ştii..."


Telly Savalas pe numele său real Aristotelis Savalas s-a născut pe 21 ianuarie 1922 la Garden City (New York) fiind al doilea copil din cei cinci ai unei familii de imigranţi greci, Nicolae şi Christina Savalas.


A participat la cel de al doilea război mondial între 1941 şi 1943, când a fost eliberat în urma unui accident de maşină.



 A studiat psihologia la Universitatea Columbia şi a lucrat ca jurnalist la ABC News. A fost căsătorit de trei ori şi a avut şase copii ce au reprezentat cea mai mare bucurie a vieţii sale. A devenit cunoscut în anii '70 datorită rolului detectivului Theo Kojak în serialul cu acelaşi nume (Kojak), unde a jucat şi fratele sau George Savalas.



A fost naşul de botez al actriţei Jennifer Aniston, fiica prietenului său John Aniston. Are o stea pe Hollywood Walk of Fame. S-a stins din viaţa pe 22ianuarie 1994 ca urmare a unui cancer de prostată.


duminică, 19 ianuarie 2014

Janis Joplin



Janis Lyn Joplin (n. 19 ianuarie 1943, Port Arthur, Texas — d. 4 octombrie 1970, Los Angeles) a fost  cântăreață, compozitoare și textieră americană de muzică rock (blues-rock, hard rock, psihedelic) cu influențe de rhythm and blues și soul. Joplin este considerată unul dintre cele trei superstaruri ale generației flower power, alături de Jimi Hendrix și Jim Morrison.



Joplin a urmat Universitatea din Texas. Cântă în compania unor formații locale de muzică country și bluegrass şi  devine cunoscută în anii 1960 prin albumele înregistrate alături de formația Big Brother and the Holding Company.



În 1966, evoluează în San Francisco alături de grupul Big Brother and the Holding Company. În această formulă, Joplin participă la Festivalul de la Monterey din anul următor, unde primirea entuziastă a publicului îi determină consacrarea. În 1968, va semna un contract cu Albert Grossman (managerul lui Bob Dylan).



Înregistrează la New York albumul Cheap Thrills, disc ce intră imediat în clasamentele din Regatul Unit și din Statele Unite ale Americii. Janis Joplin părăsește Big Brogher and the Holding Company și urmează o carieră solo, alături de diverse formații de acompaniament.
În 1970 colaborează cu grupul nou format Full Tilt Boogie Bând, alături de care înregistrează în anul următor discul Pearl.




La data de 4 octombrie, 1970, Janis Joplin a fost găsită moartă în camera sa de la Hotelul Landmark Motor.

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

"Mai bine haimana decât trădător, Mai bine huligan........."


"A fost o dată ca-n poveşti
A fost în România,
O mare gaşcă de golani,
Ce-au alungat sclavia.
Noi nu ne-am confundat nicicând
Cu "oamenii de bine",
Numiţi şi neocomunişti
Cu fără de ruşine.



Cristian Pațurcă (n. 10 septembrie 1964 - d. 18 ianuarie 2011, București) a fost cântăreț, compozitor, revoluționar și prodemocrat român. Este autorul "Imnului Golanilor" precum și al altor piese cântate la Manifestațiile din Piața Universității, în perioada aprilie - iunie 1990.


Cristian Paţurcă a devenit cunoscut publicului datorită "Imnului Golanilor", cântat pe toată durata manifestaţiilor din Piaţa Universităţii, de la începutul anilor '90. Ulterior, el a fost o prezenţă nelipsită de la manifestaţiile anti-comuniste şi pro-democraţie desfăşurate în Bucureşti în ultimele două decenii.


Una dintre ultimele apariţii publice ale lui Paţurcă a fost în iunie 2010, când în timpul evenimentelor ce marcau 20 de ani de la mineriade, Paţurcă a susţinut un concert aniversar şi şi-a lansat cartea "Mi-e greu titlul de erou...".


În 27 aprilie 2010, Cristian Pațurcă a fost decorat de președintele Traian Băsescu, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios - clasa a III-a”, cu motivarea: în semn de apreciere pentru înalta sa ținută morală, pentru curajul și credința, dovedite în apărarea și promovarea drepturilor și libertăților democratice în țara noastră.


Pațurcă a murit pe 18 ianurie 2011 la vârsta de 46 de ani, după o lungă bătălie cu tuberculoza. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, pe Aleea Artiștilor, lângă, Tatiana Stepa, Florian Pittiș și Adrian Pintea.



Mai bine haimana,
Decât trădător,
Mai bine huligan,
Decât dictator,
Mai bine golan,
Decât activist,
Mai bine mort,
Decât comunist."..........


vineri, 17 ianuarie 2014

Dalida


Dalida (n. Iolanda Cristina Gigliotti, n.17 ianuarie 1933 — d. 3 mai 1987) a fost cântăreață și actriță franceză.
S-a născut în Egipt din părinți italieni, dar și-a petrecut o mare parte a vieții în Franța, unde, după ce a primit cetățenia franceză, a avut numele Yolanda Gigliotti.
Yolanda Gigliotti se naşte în familia unor artişti imigranţi italieni, într-un cartier popular din Cairo. Tatăl e prim-violonist la operă, mama e croitoreasă rafinată, unchiul se ocupă cu proiecţiile cinematografice. Yolanda creşte între doi fraţi, Orlando, cel mare, şi Bruno, cel mic. În primii ani ai Yolandei, familia se teme ca nu cumva să-şi piardă vederea. Va trebui să suporte nişte ochelari cu dioptrii enorme, destinaţi să corecteze o gravă miopie şi un uşor strabism.

În copilărie, nu se dezlipeşte de fusta mamei, cu atât mai mult, cu cât războiul o desparte de tata, deportat în deşert de către aliaţi, căci e suspectat, pe nedrept, că e simpatizant al axei Roma-Berlin. Se întoarce din exil, marcat trupeşte şi sufleteşte, scârbit că trebuie să-şi câştige pâinea prin cabarete.Yolanda are 13 ani când el moare. Fratele mai mare, devenit capul familiei, aruncă priviri critice spre această adolescentă, al cărei trup se rotunjeşte şi a cărei fire devine frivolă.


Lumea se temea să nu rămână deformată, dar Yolanda se face frumoasă, de o senzualitate care favorizează mici flirturi. Îşi lasă deoparte ochelarii, preferând să vadă prin ceaţă decât să se urâţească la chip, pentru a se prezenta pe ascuns la concursul Miss Ondine. Alegerea ei printre finaliste o propulsează pe prima pagină de ziar… în bikini! Scandal în cartier, mânie a fratelui, ruşine a mamei. Un singur ştrengar se distrează: Bruno, care a înţeles totul şi o va înţelege mereu pe sora lui, mai bine ca oricine. Yolanda prinde gust pentru glamour şi îşi hrăneşte visele observându-le pe Rita Hayworth şi Ava Gardner, idolii ei, ale căror filme le vizionează la nesfârşit, alături de unchiul său.

Cu imenşii cercei în urechi şi cu pletele în vânt, departe de a-şi închipui ce-i pregăteşte viitorul, se înscrie cuminte la cursuri de stenodactilografie. Supravegherea fratelui mai mare se îmblânzeşte. Defilează ca profesionistă a eleganţei, pentru croitorii de modă, în timpul liber. În 1954, câştigă titlul prestigios de Miss Egipt, ceea ce o va plasa pe coperta revistei Cinémonde, îmbrăcată cu un subversiv maiou de culoarea panterei. În aceeaşi zi, e descoperită de un cineast francez, Marc de Gastyne, care-i convinge familia s-o lase să zboare la Paris, unde o aşteaptă succesul, în mod sigur. Acolo, un prieten impresar va avea grijă de ea. Familia cedează. Dar pentru toată lumea, cu excepţia lui Bruno, plecarea e foarte dureroasă.Yolanda, în schimb, se gândeşte la Champs-Elysées, la Juliette Gréco, la croitorii de modă… Deocamdată, s-a mulţumit cu vreo câteva apariţii prin filme turnate în Egipt, dar e gata de toate sacrificiile pentru a ajunge în vârf, încă neştiind că va fi vorba de scena muzicală şi nu de marele ecran.

Ajunsă la Paris, sub fulgii de nea, la Crăciunul anului 1954, Miss Egipt e într-adevăr preluată de un impresar, dar acesta se limitează să-i asigure un minim de supravieţuire. Yolanda ascunde adevărul în faţa familiei: le scrie că locuieşte pe lângă Champs-Elysées, fără a preciza că e o cameră de servitoare; le descrie întâlnirile din lumea cinematografiei, fără a sublinia că se soldează cu un şir de refuzuri; îl evocă pe amabilul vecin de la etajul opt, fără a spune că e singurul său prieten şi că-i merge la fel de greu ca ei înseşi. Se vor revedea în cu totul alte circumstanţe, fiindcă e vorba despre… Alain Delon! Nici ea nu se numeşte încă “Dalida“, ci “Dalila“, pseudonimul din filmele egiptene, atribuit ca omagiu pentru Dalila lui Samson. Respinsă mereu de cinema, Dalila îşi îngrijeşte vocea şi face încercări în domeniul muzicii. Accentul ei umple de încântare, în cadrul unei audiţii, într-o perioadă când exotismul începe să înflăcăreze sufletele.


După aproape un an de luptă cu nostalgia după Cairo şi dorinţa de-a se întoarce acasă, interpretează primele melodii ale lui Aznavour, apoi ale lui Juliette Greco – modelul ei! – într-un cabaret foarte bine cotat, Villa d’Este. Într-o seară de aprilie 1956, o ascultă trei bărbaţi: Bruno Coquatrix, director la Olympia, Eddie Barclay, întemeietorul casei de discuri omonime, şi Lucien Morisse, patron la Europe 1. Ei au făcut un parteneriat, pentru a descoperi şi a lansa talentele de mâine. După spectacol, cei trei efectiv se năpustesc asupra tinerei femei, convinşi că puternica ei prezenţă orientală, părul negru, ochii mari, trasaţi cu kohol, şi această voce înflăcărată vor cuceri lumea. Primii doi văd potenţialul cântăreţei, al treilea e subjugat de femeie. Dalila are de-acum toate şansele de-a reuşi. Rebotezată Dalida, interpretează, unul după altul, cântece cu inflexiuni orientale atent alese: Madona, adaptare a melodiei unei vedete fado, şi Bambino, în 1956. În timpul turneului estival 1957, obţine un succes la fel de mare ca şi vedetele ale căror melodii le interpretează, Annie Cordy şi Gilbert Bécaud. În doi ani, scoate paisprezece discuri mici, pe 45 de turaţii, care sunt transmise mereu la radio.

Dalida a primit 55 de discuri de aur și a fost prima cântăreață care a câștigat un disc de diamant.



vineri, 10 ianuarie 2014

"All for love"



Roderick David "Rod Stewart " (n. 10 ianuarie 1945) este un cântăreț și compozitor britanic de origine scoțiană și engleză și unul dintre cei mai buni artiști din toate timpurile, după ce a vândut peste 100 de milioane de discuri în întreaga lume.



Născut și crescut în Londra, Stewart locuiește în California și Epping. Dintre toate albumele, el a avut 62 de hituri. 31 dintre ele, au ajuns în top 10, dintre care șase au fost pe locul unu in Marea Britanie. El a avut 16 single-uri în top zece SUA, iar patru dintre acestea au ajuns pe locul întai in Billboard Hot 100.



În ceea ce privește muzica, Rod Stewart asculta artiști britanici și americani populari din acea vreme, cum ar fi Ewan MacColl, Alex Campbell, Woody Guthrie, Jack Ramblin Elliot, și în special Derroll Adams, artiști care de altfel l-au și inspirat. A început să cânte pentru prima data în diverse cluburi din Londra, unde a facut o impresie bună.


În 1968, se întalnește cu chitaristul Jeff Beck, care îi propune o colaborare. Această colaborare l-a adus pe Stewart în prim-plan în momentul lansării celor 2 albume ale grupului, Truth și Beck-Ola. Însă adevărata carieră muzicală și-o începe atunci când își unește forțele cu cea mai mare trupă de rock din istorie, magnificii The Faces. Mulți ani de atunci, Rod Stewart a făcut înregistrări și a mers în turnee cu The Faces, lănsând albume și demonstrând că de-a lungul timpului a progresat, devenind un compozitor de top. Timpul a trecut și Rod și-a dorit sa se facă remarcat și ca artist solo în anul 1971. Succesul nu l-a părăsit nici acum.



Printre cele mai cunoscute piese ale lui Rod Stewart, devenite hituri încă din anii '60, se numără "Da Ya Think I'm Sexy?", "Sailing", "Maggy May", "All For Love", “Have you ever seen the rain”, "Baby Jane" și "All For Love", piesă înregistrată în 1993, alături de Bryan Adams și Sting pentru coloana sonoră a filmului "Cei trei muschetari".


De la obraznicul rocker ce cânta prin cluburi, la artistul sofisticat al baladelor, de la trubadurul folk la gălăgiosul rock & roll, Rod Stewart a fost capabil de a-și schimba stilul iar și iar. Dar un lucru nu s-a schimbat niciodată, puterea lui de a cânta. După patru decenii, el este în continuare la fel. De-a lungul carierei, Rod a vândut aproximativ 200 de milioane de discuri în întreaga lume.



În anul 2000, Stewart a fost diagnosticat cu cancer la tiroidă, fiind operat imediat. El mai suferise și înainte de un nodul benign la nivelul corzilor vocale, având nevoie de intervenție chirurgicală. Vocea lui a avut de suferit, nemaiputând cânta o vreme. După acea perioadă artistul a reînvățat cum să cânte. De atunci a donat o mare parte din banii săi unei fundații care se ocupă cu găsirea tratamentului pentru toate formele de cancer, în special cancerul ce afectează copiii.



Pe data de 11 octombrie 2005, Stewart a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame, steaua numărul 2093. În 2006 Stewart a fost invitat ca și antrenor vocal la American Idol. El a fost numit ca fiind unul dintre cei mai bogați artiști din industria muzicii în Anglia, averea sa fiind estimată la 115 milioane de lire.








luni, 28 octombrie 2013

Ilarion Ciobanu născut 28 octombrie 1931

filmul-nemuritorii-


Ilarion Ciobanu (n. 28 octombrie 1931, Ciucur, județul interbelic județul Tighina, România - d. 7 septembrie 2008, București, România) a fost un actor român celebru. A semnat, de asemenea, regia a două filme. În anii 1950 a avut și o carieră de rugbist.









Ilarion Ciobanu s-a născut la Ciucur, în Tighina, pe atunci parte a României. A copilărit la Constanța, pe malul mării. La 12 ani a intrat băiat de prăvălie, după care o urmat "o lungă caravană de meserii: hamal, țăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, șofer, marinar, pescar"[1] până în anul 1958, când intră la IATC, pe care însă nu l-a absolvit[2], pentru că a avut de ales între a face "Setea" și a urma institutul.

Ca rugbist și-a făcut debutul în 1948, la Știința București, sub îndrumarea antrenorului Gustav Fanella. Se transferă apoi la Dinamo București, unde cunoaște consacrarea ca sportiv. Ultima parte a carierei a petrecut-o la Progresul București (1959-1962). Jucător de linia a II-a, cunoscut de apropiați sub porecla „Claris”, Ilarion Ciobanu era socotit atunci un înaintaș de temut, greu de trecut, pe cât de dur în sensul bun al cuvântului, pe atât de corect.

Debutul cinematografic al actorului s-a produs la vârsta de 30 de ani în filmul Setea, în care a jucat alături de Ion Besoiu și Amza Pellea, respectiv alături de Ștefan Ciubotărașu și George Calboreanu în Omul de lângă tine. Au urmat apoi mai bine de 50 de filme în care actorul Ilarion Ciobanu a deținut roluri principale. A fost, de asemenea, regizor al filmelor Omul de lângă tine și Mara. După 1989, Ilarion Ciobanu a continuat să joace doar ocazional, în filme precum ar fi Crucea de piatră - Ultimul bordel, Terente - Regele bălților, Tancul și Bored.

La Prima ediție a Festivalului Internațional de Film București, BiFEST, în 2004, actorul a primit Premiul de Excelență pentru contribuția sa în arta cinematografiei, moment în care cei prezenți l-au aplaudat în picioare minute in șir.[necesită citare]

Ilarion Ciobanu a decedat în dimineața zilei de 7 septembrie 2008, răpus de cancer faringian [4]. Cadavrul său a fost incinerat la Crematoriul Vitan Bârzești, potrivit propriei dorințe

Setea (1960)
Omul de lângă tine (1961)
Poveste sentimentală (1961)
Lupeni 29 (1962)
Cartierul veseliei (1964)
Răscoala (1965)
Golgota (1966)
Șopârla (1966)
Vremea zăpezilor (1966)
Legenda (1968)
Columna (1968) - Gerula
Doi bărbați pentru o moarte (1969)
Baltagul (1969)
Războiul domnițelor (1969)
Frații (1970)
Asediul (1970)
Pădurea pierdută (1971)
Facerea lumii (1971)
Mihai Viteazul (1971) - Stroe Buzescu
Cu mîinile curate (1972) - comisarul Roman
Drum în penumbră (1972)
Conspirația (1972)
Dimitrie Cantemir (1973)
100 de lei (1973)
Ultimul cartuș (1973) - comisarul Roman
Departe de Tipperary (1973) - comisarul Roman
Nemuritorii (1974) - stegarul Vasile
Capcana (1974)
Pe aici nu se trece (1975)
Mușchetarul român (1975)
Orașul văzut de sus (1975)
Trepte spre cer (1977)
Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - Gherasim (ep. 1-12)
Profetul, aurul și ardelenii (1978) - Traian Brad
Pentru patrie (1978)
Ecaterina Teodoroiu (1978)
Din nou împreună (1978)
Avaria (1978)
Dincolo de orizont (1978)
Gustul și culoarea fericirii (1978)
Mihail, cîine de circ (1979)
Audiența (1979)
Omul care ne trebuie (1979)
Iancu Jianu, zapciul (1980)
Rug și flacără (1980)
Tridentul nu răspunde (1980)
Artista, dolarii și ardelenii (1980) - Traian Brad
Pruncul, petrolul și ardelenii (1981) - Traian Brad
Iancu Jianu, haiducul (1981)
O lume fără cer (1981)
Râdeți ca-n viață (1983)
Fapt divers (1984)
Acasă (1984)
Bătălia din umbră (1986)
Umbrele soarelui (1986)
Cetatea ascunsă (1987)
O vară cu Mara (1988)
Șobolanii roșii (1990)
Crucea de piatră (1993) - Fane
Terente - regele bălților (1995)
Ochii care nu se văd (1996)
Tancul (2003)
Bored (2004) - God

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Corina Chiriac


LA MULŢI ANI!


Corina Chiriac (n. 26 octombrie 1949, București) este  cântăreață de muzică ușoară, compozitoare, textieră, realizatoare de emisiuni de televiziune și actriță din România. Corina Chiriac a fost una dintre solistele de mare succes din muzica ușoară din anii '70 și '80.



Tatăl său, compozitorul Mircea Chiriac (1919–1994), a fost profesor la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București. Mama sa, Elisabeta Chiriac (1920-2002), a fost profesoară de pian la același Conservator.



Aceștia o familiarizează de la cea mai fragedă vârstă cu lumea sunetelor. Copil fiind, studiază pianul la început cu mama sa. Ajungându-se la concluzia ca ar fi mai studioasă cu o profesoară străină, s-a apelat la o prietenă a familiei, pianista Rodica Suțu, una din ultimele descendente ale familiei domnitoare Suțu. Nu a putut să învețe pianul prea mult deoarece degetele mici de la fiecare mână erau prea scurte pentru atingerea corectă a octavelor.


În anul 1955 se înscrie la Școala de muzică Nr.1, din Str. Principatele Unite – București (vioară principal/pian secundar) unde studiază vioara timp de 6 ani, având ca profesor, pe George Manoliu, cu asistenții Petre Munteanu și Ilarion Ionescu – Galați, dirijor și muzician. Cursurile liceale le-a susținut la Liceul Special de Muzica nr. 1 din București, clasele de vioară, sub îndrumarea unor prestigioase nume ale muzicii românești.


 În 1965 debutează radiofonic la Casa de cultură a studenților „Grigore Preoteasa” din București, în cadrul concursului „Debuturi”. Câștigă premiul de popularitate al celui mai tânăr concurent cu două compoziții proprii și melodia „Pe valea Prahovei” de George Grigoriu. Președintele juriului: compozitorul George Grigoriu.
 În 1966, după ce a fost elevă timp de 10 ani la Școala de muzică Nr.1, din Principatele Unite, urmează clasa a XII-a la liceul „Nicolae Bălcescu”.




 În 1967 după ce termină liceul „Nicolae Bălcescu”, este admisă ca studentă la IATC „I.L. Caragiale” (actualul ATF) din București, clasa actorie Constantin Moruzan – Mihai Mereuță. A mai studiat și cu regizorul Mony Gellelter și Adriana Piteșteanu. A fost colegă de generație cu: George Mihăiță, Florin Zamfirescu, Gelu Colceag, Tamara Crețulescu, Mihaela Arsenescu, Mircea Diaconu, Carmen Maria Struja, Ștefan Velniciuc.
Debutează la Teatrul de comedie din București, cu un rol secundar în piesa „Sfântul” de Eugen Barbu, în regia Sandei Manu.



Face parte din echipa de studenți actori care fac figurație la teatru, studiourile Buftea și TVR.
Anii 1968-1969 au însemnat aparitii muzical-literare în cadrul clubului de presa al Casei de cultura a studenților ,,Grigore Preoteasa,, care îi aduc primele cronici în ziarele vremii.



În martie debutează la concursul TV „Steaua fără nume” regizat de Sorin Georgescu și Simona Patraulea, unde parcurge toate etapele și obține din partea juriului condus de maestrul Octav Enigărescu nota maximă, 10 și consacrarea în fața publicului român după o serie de dezbateri furtunoase cu prezentatorul emisiunii, Dan Deșliu.



Animatorul de televiziune Sorin Georgescu, a fost primul realizator de televiziune care o ajută să se afirme. Se lansează pe plan național cu nemuritoarea lucrare a lui Ivanovici „Valurile Dunării”.
Din același an, începe seria evoluțiilor ei peste hotare. Debutul său internațional se produce la „Zilele culturii române” în Polonia.



În 1991 Federația Internațională de organizare a festivalurilor FIDOF, prin președintele Armando Moreno, îi oferă Corinei Chiriac „Medalia de onoare pentru 20 de ani de activitate internațională”, iar în anul 2000 Uniunea criticilor muzicali „Mihai Jora” îi oferă Premiul „O viață dedicată cântecului”.
La 10 decembrie 2004, a primit  Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B - "Muzică", „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.


sâmbătă, 28 septembrie 2013

La multi ani ! Jennifer Rush

Jennifer Rush (born Heidi Stern, September 28, 1960) is an American-German pop/rock singer, best known for the million-selling single "The Power of Love", which she co-wrote.


The whispers in the morning
Of lovers sleeping tight
Are rolling by like thunder now
As I look in your eyes
I hold on to your body
And feel each move you make
Your voice is warm and tender
A love that I could not forsake

'Cause I am your lady
And you are my man
Whenever you reach for me
I'll do all that I can

citeste mai departe aici  :  http://www.versuri.ro/ 




Time heals the wounded but my heart still
bleeds,
I can't get you out of my life Here is my
confession, you're all I need I don't want to
love you but oh, oh oh
With the touch of your hand I come undone
With the flash of your burning eyes I know
that you're the only one I come, I come
undone I come undone

citeste mai departe aici  :  http://www.versuri.ro/ 





A broken heart4s a bird without wings to fly
With all your might it can4t be denied
A broken heart4s the darkest hour before the dawn
Why is it you4re left lonely to the core

If I had to try my best to remember when
A time with no memory of you
I4d close my eyes and try hard to pretend
This heart4s been broken once before

citeste mai departe aici  :  http://www.versuri.ro/ 


3

The whispers in the morning of lovers sleeping tight
Are rolling by like thunder now as I look in your eyes
I hold on to your body and feel each move you make
Your voice is warm and tender
A love I couyld not forsake
cuz I'm your lady and you are my man
When ever you reach for me I'll do all that I can

citeste mai departe aici  :  http://www.versuri.ro/ 




The look in your eyes
It brings me to life
With all of your wonder 
I wanna be yours
Your song in the night 
I'm always singing
When there's only the silence 
holding me tight through the night
Oh
Give me your hand then you'll understand me
Every day is a gift
Something we shouldn't miss
There's no need to run away 
if you feel that this is for real
Cos when it's warm and straight from the heart - it's time to start
citeste mai departe aici  :  http://www.versuri.ro/ 



luni, 23 septembrie 2013

Julio Iglesias (n. 23 septembrie 1943, Madrid)

Julio Iglesias (n. 23 septembrie 1943Madrid) este un cântăreț spaniol. Este artistul latin care a vândut cele mai multe albume din istorie. De asemenea, se numără printre primii zece artiști cu cele mai numeroase vânzări din istorie, conform Sony, care in decembrie 2011 i-a conferit, la Madrid, două premii ce confirmă aceste realizări de excepție.

Părinții lui, Dr. Iglesias Puga și Maria del Rosario au avut grijă ca fiul lor, Julio, să studieze Dreptul la Universitatea Complutense din Madrid, dar viața nu l-a lăsat sa-și termine studiile din cauza unui accident de mașină ce l-a lăsat paralizat pentru un timp în care a realizat că cea mai bună metodă de a-și canaliza durerea morală ṣi fizică e să se închidă în minunata lume a muzicii. Totul a început atunci când într-o zi când era internat în spital, a primit o chitară de la medicul care-l îngrijea. Așa, pe scurt, a început fulminanta sa carieră care se întinde pe o periodă respectabilă de 40 de ani, încununați cu numeroase albume răsplatite cu aur, platină și numeroase distincții, uneori unice în lume. În anul 1971 s-a însurat cu Isabel Preysler Arrastria cu care a avut 3 copii: "Chabeli" Marĺa Isabel(1971), Julio Iglesias Jr. (1973) și Enrique Iglesias (1975), ultimi doi alegând să calce pe urmele tatălui lor.
La începutul anilor 1990, și-a unit destinul cu Miranda Johanna Maria Rijnsburger cu care are 5 copii, ultimul născându-se în 2007. Primul album al artistului se numește La Vida Sigue Igual (1969), iar cel mai recent "Julio Iglesias 1" (2011)

joi, 12 septembrie 2013

ELLA MAE MORSE

1924 - S-a născut Ella Mae Morse, cântăreaţă de jazz americană.


As Morse's musical style blended jazz, blues, and country, she has sometimes been called the first rock 'n' roll singer. A good example is her 1942 recording of the song "Get On Board, Little Chillun", which, with strong gospel, blues, boogie, and jive sounds as a genuine precursor to the later rockabilly/ rock 'n roll songs. Her records sold well to both Caucasian and African-American audiences. As she was not well known at the time of her first solo hits, many people assumed she was African-American because of her 'hip' vocal style and choice of materia




Morse was born in MansfieldTexasUnited States. She was hired by Jimmy Dorsey when she was 14 years old. Dorsey believed she was 19, and when he was informed by the school board that he was now responsible for her care, he fired her.[1] In 1942, at the age of 17, she joined Freddie Slack's band, with whom in the same year she recorded "Cow Cow Boogie", Capitol Records' first gold single.[1] "Mr. Five by Five" was also recorded by Morse with Slack,[2] and they had a hit recording with the song in 1942 (Capitol 115). She also originated the wartime hit "Milkman, Keep Those Bottles Quiet", which was later popularized by Nancy Walker in the film,Broadway Rhythm.
In 1943, Morse began to record solo. She reached #1 in the R&B chart with "Shoo-Shoo Baby" in December for two weeks. In the same year she performed "Cow Cow Boogie" in the film Reveille with Beverly and starred in Universal's South of Dixie and The Ghost Catchers with Olsen and Johnson and How Do You Dooo? with radio'sMad RussianBert Gordon. She sang in a wide variety of styles, and she had hits on both the U.S. pop and rhythm and blues charts. However, she never received the popularity of a major star because her versatility prevented her from being placed into any one category of music.[1]
The song "Love Me or Leave Me" as recorded by Morse was released by Capitol Records as catalog number 1922,[3] with the flip side "Blacksmith Blues," which became her biggest hit.
In 1946, "House of Blue Lights" by Freddie Slack and Morse, (written by Slack and Raye) saw them perform what was one of many of Raye's songs picked up by black R&B artists.[4][5] Her biggest solo success was "Blacksmith Blues" in 1952, which sold over one million copies, and was awarded a gold disc.[6] The same year her version of "Down the Road a Piece" appeared on Capitol with Slack again on piano accompaniment. Morse also recorded a version of "Oakie Boogie" for Capitol which reached #23 in 1952.[7] Her version was one of the first songs arranged by Nelson Riddle.[8]
Morse ceased recording in 1957, but continued performing until the early 1990s at such clubs as Michael's Pub in New York,[9] Ye Little Club in Beverly Hills, theHollywood Roosevelt Hotel's Cinegrill and the Vine St. Bar and Grill. She appeared regularly at Disneyland for several years with the Ray McKinley Orchestra, and did a successful tour of Australia shortly before her final illness.
Her music career was profiled in Nick Tosches' 1984 book, The Unsung Heroes of Rock 'N' Roll: The Birth of Rock in the Wild Years Before Elvis. She has a star on theHollywood Walk of Fame at 1724 Vine Street. Her entire recorded body of work was issued in a deluxe box set by Bear Family Records

marți, 10 septembrie 2013

Cristian Pațurcă născut 10 septembrie 1964

Va mai amintiți ... desigur ? Dar pentru ce au murit acei eroi  în 1989 va mai amintiți ?  

Cristian Pațurcă (n. 10 septembrie 1964 - d. 18 ianuarie 2011București) a fost un cântărețcompozitor, revoluționar și prodemocrat român. Este autorul "Imnului Golanilor" precum și al altor piese cântate la Manifestațiile din Piața Universității, în perioada aprilie - iunie 1990.







Pațurcă a murit pe 18 ianurie 2011 la vârsta de 46 de ani, după o lungă bătălie cu tuberculoza. A fost înmormântat[3] la Cimitirul Bellu, pe Aleea Artiștilor, fiind vecin cu Tatiana Stepa, Florian Pittiș și Adrian Pintea. A lăsat în urmă un fiu.

Cristian Paţurcă făcea parte din Asociaţia 21 Decembrie, membrii acesteia, printre care şi Teodor Mărieş, deplasându-se la marţi la căpătâiul colegului lor de organizaţie. Numele lui Cristian Paţurcă este legat de manifestaţia din Piaţa Universităţii din 1990, el fiind nu numai autorul "Imnului Golanilor", ci şi un activist al acestei mişcări. Ultima apariţie publică notabilă a lui Cristian Paţurcă a fost în iunie 2010, când a susţinut un concert aniversar şi când şi-a lansat cartea "Mi-e greu titlul de erou".
În 27 aprilie 2010, Cristian Paţurcă a primit Crucea Naţională "Serviciul Credincios - clasa a III-a", distincţie acordată acestuia de preşedintele Traian Băsescu la 20 de ani de la manifestaţia din Piaţa Universităţii. De altfel, preşedintele Traian Băsescu l-a vizitat pe Cristian Paţurcă şi în spital, în februarie 2010, pentru a se interesa de starea de sănătate a acestuia. Tot în 2010, Paţurcă a primit certificatul de revoluţionar preschimbat şi a fost înştiinţat că va primi o indemnizaţie reparatorie lunară de aproximativ 2.000 de lei, a cărei valoare nu se impozitează, şi care se acordă numai luptătorilor care au un salariu mai mic decât salariul mediu brut. Cristian Paţurcă a primit această indemnizaţie şi retroactiv, începând din ianuarie 2005.
După evenimentele din Piaţa Universităţii, Cristian Paţurcă a fost prezent foarte rar în viaţa publică, apariţiile sale fiind legate mai ales de campaniile electorale. Paţurcă a anunţat încă din 2009 apariţia unui album pe care nu a mai apucat să îl lanseze şi care s-ar fi numit "La majorat". În schimb, anul trecut a înregistrat un CD cu colinde intitulat "Tu eşti iarna", în memoria eroilor căzuţi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Cristian Paţurcă a fost "unul din ultimii romantici ai Revoluţiei şi tranziţiei postcomuniste", a declarat, pentru Mediafax, fostul preşedinte Emil Constantinescu, precizând că îi este recunoscător acestuia pentru sprijinul "mereu spontan şi dezinteresat". Constantinescu a menţionat că nu a ştiut întotdeauna cum să îi întoarcă sprijinul lui Paţurcă.
"Cristian Paţurcă a fost unul din ultimii romantici ai Revoluţiei şi tranziţiei postcomuniste. Şi-a aflat locul firesc în Piaţa Universităţii, care l-a şi proiectat în conştiinţa şi în memoria noastră. Acolo destinele noastre s-au intersectat şi apoi ne-am reîntâlnit în momente şi mai bune şi mai rele ale ultimelor două decenii", a susţinut Constantinescu.
Fostul preşedinte a ţinut să-şi exprime recunoştinţa pentru "sprijinul" pe care l-a primit de la Cristian Paţurcă: "Îi sunt profund recunoscător pentru sprijinul mereu spontan şi dezinteresat, pe care n-am ştiut întotdeauna să-l întorc cum şi cât trebuia". El a precizat că, "entuziast şi rebel, greu de înregimentat în alt sistem decât al libertăţii, absolute", Cristian Paţurcă "şi-a legat numele de Imnul golanilor care va rămâne simbolul unor vremi în care oamenii au fost gata să lupte şi chiar să moară pentru un ideal". "O sete teribilă de iubire, de prietenie, de veselă petrecere, temător de singurătate, a trebuit să înfrunte boala, nepăsarea altora şi propria sa viaţă. A cântat cum a trăit şi a trăit cum a cântat. Poate că acum îşi va găsi liniştea şi în cer se va aprinde o stea. O stea a celor care îşi risipesc clipele şi talentul, dăruite în această lume, pentru a-i ilumina pe ceilalţi", a conchis fostul şef de stat.

vineri, 6 septembrie 2013

Muzica ... Artisti ... pagina principala

Artisti aici :                                                 

Videoclipurile, filmele şi fişierele media (avi, mov, flv, mpg, mpeg, dvix, mp3, mp4, torrent, ipod, psp) nu sunt încărcate sau găzduite de Vocea României Libere TNG . Acest blog conţine numai linkuri către alte site-uri de pe internet şi nu este responsabil pentru acurateţe, copyright, legalitate, decenţă sau alte aspecte din conţinutul linkurilor de la alte site-uri.
Pentru aspecte privind partea legală, rugăm contactaţi deţinătorii/site-ul gazdă al fişierelor media.

Apăsând pe titlurile de deasupra imaginilor veți putea vedea și asculta  . 


Artisti aici :                                                 

========================================

Andre Rieu album 1









========================================

Phil Collins









========================================

Michael Jackson









========================================

Omega









========================================

Florian Pittis









========================================

 George Enescu









========================================


Dan Spătaru


















========================================

Cristian Pațurcă




















========================================

Modern Talking


















========================================

Vali Sterian






















========================================


Julio Iglesias






















========================================


Va urma ........

========================================

========================================
========================================

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More