Cine sunt, ce cred ce doresc. Si o rugaminte!

CINE SUNT, CE CRED, CE DORESC;  SI O RUGAMINTE!

Dupa ce m-am imbujorat de emotie citind prezentarea pe care mi-a facut-o domnul Koles Attila si dupa ce mi-am temperat vanitatea satisfacuta de comentariile voastre, mi s-a facut frica. Frica de-a nu reusi sa ma ridic la inaltimea asteptarilor dvs. Asa ca am decis sa incep prin a ma prezenta. Si o voi face pornind de la o patanie din tinerete. Cand treceam in clasa VII-a, un prieten din fata blocului, cu un an mai mare decat mine, mi-a spus. “A, incepi chimia! Sa vezi ce misto e proful: inalt, brunet, cu ochii albastri….” Cand a venit in sfarsit prima ora de chimie si proful a intrat in clasa, am fost singura care a izbucnit in ras. Da, era inalt, dar cocosat. Ochii albastri erau sasii, parul negru se rarise binisor, si in plus era si stirb. Mi-a parut pe urma rau ca am ras…….

Cam asa si cu minunatele mele realizari; da, am studiat 5 ani politologia la München ( cu note chiar bunicele), dar am cedat in fata fricii de examen si invocand problemele de familie aparute intre timp in viata mea, nu am dat examenul de licenta. Da, am scris la Radio Europa Libera, dar am scris doar un an cronica de film. De fapt, daca e sa fiu sincera, din punct de vedere academic si profesional sunt, vorba lui nenea Iancu, o“ liber-schimbista, o liber-progresista”. In timpul studentiei mi-a facut placere sa incerc toate lucrurile posibile, de la barmanita la vanzatoare de blugi, si de la cronica de film la bibliotecara. N-aveam pe atunci rabdarea sa stau prea mult intr-un singur loc. Dupa ce m-am maritat si m-am intors in tara,   am facut de trei ori la rand acelasi lucru, adica trei copiii. Dupa cel de-al treilea,  mi-am zis ca e timpul sa ma opresc aici si sa ma apuc de altceva. Am facut asadar in urmatorii ani de-a valma, scenarii de film documentar, asistenta de productie, subtitrari si am predat limba germana. Copiii mei cresc frumos si sunt mandra de ei.

Si iata-ma acum aici, la Vocea Romaniei Libere. Pe buna dreptate va puteti intreba de ce. De ce am vanitatea de a crede ca eu pot aduce ceva nou ? De ce ma imbat cu apa rece spunandu-mi ca pot schimba ceva? Ei bine,  nu stiu daca voi reusi,  dar vreau sa incerc. Ultimul an m-a adus la convingerea ca e timpul sa lasam modestia la o parte. E nevoie de fiecare dintre noi pentru a reusi sa intoarcem tara asta inapoi de pe calea pe care a luat-o. Iar ceea ce imi propun este un lucru destul de ambitios: imi propun ca in galagia care s-a iscat  si in care cu totii tipam pentru a ne face auziti, sa ma straduiesc  sa pun bazele unui lucru elementar, dar care a disparut din viata publica cu desavarsire: dialogul.

Anul 2012 a scindat practic societatea romaneasca. Societatii democratice si pluraliste i-a luat locul o societate in care o minoritate de partizani pro sau contra puterii incearca sa castige de partea lor marea masa de sictiriti, care sunt convinsi ca atat politicienii cat si partizanii acestora sunt de fapt toti aceeasi mizerie. Inevitabil, zeii rating-ului, ai popularitatii si ai profitului au scindat si presa in tot atatea tabere. La extreme se afla Antenele si B1TV, Evenimentul zilei si Jurnalul National, iar undeva in centru sunt cateva posturi si ziare care incearca sa atraga de partea lor marea masa a nemultumitilor, multumindu-se pe cat posibil, sa prezinte stirile si opiniile ambelor parti, fara a lua nici o atitudine. Ce lipseste practic din acest tablou al presei este tocmai dialogul. La inceputul aparitiei saptamanalului “Dilema”, Andrei Plesu scria: “In lumea noastra, optiunile sunt anterioare deliberarii. Sunt optiuni gata facute, care nu apeleaza la realitate decat pentru a-si gasi la nesfarsit confirmarea.(….) De o parte si de alta, chiar daca statistica difera, discursul este exaltat, nabadaios, ultimativ. El nu exprima rationamente, ci stari; nimeni nu reflecteaza, pentru ca toti stim deja. (….) Nu avem, pentru nici una dintre solutiile pe care le incercam, garantia succesului. Suntem, cu alte cuvinte, in plina dilema, dar incapabili sa ne-o asumam.(….) nu intelegem nimic, dar oferim explicatii pentru orice. Refuzam sa luam nota de dilema cotidiana ca si cum am sti exact incotro si prin ce mijloace. Am reusit o performanta stranie: sa fim in acelasi timp depasiti de imprejurari si siguri de noi insine”.

Desi au trecut 20 de ani de la scrierea acestor randuri, ele sunt din nefericire la fel de valabile astazi cum au fost si ieri. In Romania zilelor noastre ori am uitat, ori n-am stiut niciodata sa dialogam.        De ce ? De ce nu reusim sa depasim aceasta stare de lucruri ? In buna parte si pentru ca de toti atatia ani folosim, argumentam si judecam folosind notiuni prea putin sau deloc intelese. Un exemplu banal, dar esential, este modul in care oamenii inteleg notiunea de democratie. Pentru cei mai multi dintre romani ea este sinonima cu libertatea absoluta. Faptul ca libertatea este relativa si supusa legilor si bunului simt este un fapt prea putin acceptat si prea rar asumat cu toate implicatiile sale. Esenta democratiei – compromisul – este receptionat de cei mai multi ca o forma de lasitate. Acest lucru explica in buna masura succesul USL si prabusirea PDL. Iar aceasta intelegere deformata conduce automat la o alta: ideea ca exista un singur raspuns valabil la problemele noastre. Nu reusim inca sa acceptam ca exista nu una, ci o paleta intreaga de posibilitati si ca dialogul nu reprezinta calea prin care ne sustinem opiniile, ci modul prin care incercam sa identificam multiple cai de rezolvare si sa le analizam pentru a o alege nu neaparat pe cea mai buna, ci pe cea mai convenabila, cea care implica cele mai putine pierderi si cele mai multe castiguri. 

Asta este ceea ce imi propun sa incerc prin intermediul acestei rubrici. Nu sa ofer solutii,  sa apar opinii sau sa incerc sa conving pe cineva de ceva. Voi incerca sa identific problemele care ne preocupa sau de care ne lovim in prezent, sa pun intrebari, sa nasc dileme – cu alte cuvinte, sa dialoghez si sa-i determin si pe altii sa o faca. In masura in care voi avea posibilitatea, vreau sa aduc la aceeasi masa oameni cu opinii diferite pe aceste teme nu pentru a argumenta opiniile deja asumate, ci pentru a-si  folosi  cunostiintele  si argumentele intr-o  sedinta de brainstorming, in care sa descopere si sa evalueze cat mai multe  posibilitati  ce pot conduce la un compromis constructiv.

 Nu am pretentia de-a reusi sa ma ridic la nivelul unui Plesu sau Patapievici si nici ca voi reusi sa ating nivelul academic al unui analist politic sau economic. Ma voi multumi cu satisfactia pe care ti-o da un dialog real, indiferent de rezultatul  lui. Si de aceea am si o rugaminte:  contraziceti-ma, intrebati-ma, certati-ma. Nu ma lasati sa cred mereu ca am dreptate!

Read More

Consumul excesiv de "Vocea Romaniei Libere" dauneaza, GRAV, monstruoasei coalitii USL-iste !

Consumul excesiv de "Vocea Romaniei Libere" dauneaza, GRAV, monstruoasei coalitii USL-iste, pentru ca oamenii, incet, incet, incep sa se TREZEASCA LA REALITATE !!!

DESTEAPTA-TE, ROMANE !!!

DESTEAPTA-TE, ROMANIA !!!

Autor: George Staicu

Read More

ANTOINE DE SAINT-EXUPERY SI...ROLUL NOSTRU FATA DE CEILALTI

“Voici mon secret. Il est très simple: on ne voit bien qu'avec le cœur. L'essentiel est invisible pour les yeux. (...) Les hommes ont oublié cette vérité, dit le renard. Mais tu ne dois pas l’oublier. Tu deviens responsable pour toujours de ce que tu as apprivoisé.“ (Le Petit Prince - Antoine de Saint-Exupéry)

"Iata secretul meu. Este foarte simplu: nu vedem clar decat cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi. (...) Oamenii au uitat acest adevăr, zise vulpea. Dar tu nu trebuie să-l uiti Ai devenit responsabil, pentru totdeauna, fata de cei carora le-ai castigat increderea / depind de tine / le-ai deschis ochii" (Micul Prinț - Antoine de Saint-Exupery).

====================================================================

Plecand de la citatul de mai sus consider ca romanii ce CRED in ADEVAR, DREPTATE, DEMOCRATIE, STAT DE DREPT, FRUMUSETE SPIRITUALA SI SUFLETEASCA, au DATORIA si RESPONSABILITATEA de a-i INVATA pe TOTI cei din jurul lor, sa judece cu INIMA, dar si cu...RATIUNEA, pentru a putea DESCOPERI si INSUSI aceste VALORI FUNDAMENTALE, singurele care pot asigura progresul unei societati.

Cu alte cuvinte, TOTI cei ce sustin aceste VALORI ESENTIALE ale unei societati  civilizate, TREBUIE sa incerce, IN PERMANENTA,  sa "deschida ochii" ATAT sustinatorilor si membrilor USL,  CAT SI a celor peste 11 milioane de cetateni care nu s-au prezentat la alegerile din 9 decembrie 2012.

O asemenea atitudine este cu atat mai necesara, ACUM, cand USL incearca, pe toate caile, sa DEMOLEZE statul de drept din Romania, prin atacurile si abuzurile la adresa Consiliului Superior al Magistraturii, Agentia Nationala de Integritate, Parchetul general, Directia Nationala Anticoruptie, intentia de a revizui Constitutia in totala disonanta cu valorile Uniunii Europene si cu rezultatele referendumului din 2009 prin care majoritatea covarsitoare a romanilor au cerut parlament unicameral si 300 de parlamentari.

DESTEAPTA-TE, ROMANE !!!

DESTEAPTA-TE, ROMANIA !!!

Autor: George Staicu

Read More

DOCUMENT Lista chiriaşilor RAAPPS

Joiţa Tănase, fost procuror general
pe vremea Rodicăi Stănoiu,
stă  şi acum în locuinţă de protocol
de la RAAPPS

Aveţi mai jos linkuri din care se pot descărca cele trei liste - pentru că Guvernul a dat publicităţii trei liste, nu una singură. Şi aici începe distracţia.

O primă listă este cea a "persoanelor fizice care deţin locuinţe de protocol cu decontarea cheltuielilor de către instituție":

• descarcă în format .doc Situaţia persoanelor fizice care deţin locuinţe de protocol, cu decontarea cheltuielilor de către instituție

Lista aceasta este suspect de scurtă (credem că ea este mult mai consistentă şi pe ea sunt mult mai multe persoane aflate în această situţie) şi pe ea găsim numai două persoane:

- Augustin Zegrean, preşedintele Curţii Constituţionale:
- Daniel Funeriu, consilier prezidenţial.

Ambii sunt "băsişti",

Read More

Fără CNA? Da, dar nu acum şi nu aşa...

EvZ: Într-o conferință de presă organizată de comisia de cultură a Senatului României, senatorul liberal Sorin Roșca Stănescu a anunțat că dorește ca CNA să poată controla strict standardele tehnice ale posturilor de radio și televiziune, nu și conținutul emisiunilor. Roșca Stănescu este un invitat frecvent al Antenei 3, post care a fost amendat frecvent de către CNA.

Sigla Consiliului Naţional al Audiovizualului

Da, suntem de acord că CNA este o instituţie care trebuie desfiinţată. Orice legiferare în presă a politicului peste autoreglementările breslei duce la limitări grave ale libertăţii presei. Indiferent dacă este vorba despre audiovizual, presa scrisă sau online.

Normal, pe de altă parte, ar fi ca licenţele de emisie din audiovizual să fie date de o instituţie independentă, apolitică, cu rol pur tehnic. Ca Agenţia de reglementare în comunicaţii.

Spre exemplu, CNA a inventat nişte reguli cretine, după care spre exemplu în campania electorală, la un moment dat, dacă aveai o ştire despre ce a spus X dintr-un partid, trebuia să găseşti o contraspunere a unui Y de la partidul opus politic.

Şi aşa mai departe. Regulile deontologice sunt mai complicate. De exemplu, dacă Y nu vrea să răspundă scrii că el a refuzat să comenteze, iar dacă nu există un punct de vedere precizezi asta şi gata. Pentru că altfel această aşa-zisă regulă a echidistanţei se transformă în cenzură, că nu poţi face public ce spune X.

Pe urmă, se poate întâmpla ca X să spună adevărul, tu să ştii asta şi să nu vrei să dai adevărul la paritate cu minciuna adversarului său politic, pentru că denaturezi realitatea lucrurilor, făcând-o pe obiectivul. Dar acestea sunt deja subtilităţi. Ideea este că CNA a făcut în aceşti ani mult rău.

Cu siguranţă însă a făcut şi bine... citeşte tot aici

Read More

De ce e disperat USL cu evaziunea fiscală?

Unul dintre lucrurile pe care încearcă încontinuu, de când a ajuns la putere, să-l facă USL este să cumpere timp.

Numirea celor mai corupţi, incompetenţi, şantajabili, incompatibili oameni este menită să-i facă pe aceştia să nu mişte-n front şi să asculte orbeşte ordinele care vin din ierarhia superioară a partidelor din coliţie.

Lovitura de stat din vara trecută era menită să-i ajute pe aceşti oameni să câştige timp. Năstase deja era la închisoare şi aveau o problemă. Câştigarea alegerilor la scor mare era menită să îi ajute să aibă mai mult timp la dispoziţie. Timp pentru ce? Pentru a controla situaţia, pentru că ea devenea tragică: unii dintre liderii de vază ai acestor partide se pregăteau să intre la bulău.

Read More

ÎN NIRVANA - Caragiale despre Eminescu

Sunt peste douăzeci de ani de atunci.
Locuiam într-o casă unde trăsese în gazda un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfârşise: era toamna şi aceste păsări călătoare se întorceau pe la cuibările lor.

Văzându-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mândrie: „Îţi place să te ocupi cu literatură... Am şi eu un băiat în trupă care citeşte mult; este foarte învăţat, ştie nemţeşte, şi are mare talent: face poezii, ne-a făcut câteva cuplete minunate. Eu crez că ţi-ar face plăcere să-l cunoşti.” Şi-mi povesti cum găsise într-un (h)otel din Giurgiu pe acel băiat care slujea în curte şi la grajd culcat în fân şi citind în gura mare pe Schiller. În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan - biblioteca băiatului - plin cu cărţi nemţeşti. Băiatul era foarte blând, de treabă, nu avea nici un viţiu. Era străin, de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine ştie ce împrejurare. Actorul îi propuse să-l ia sufler cu şapte galbeni pe lună, şi băiatul primi cu bucurie. Îşi luase biblioteca şi acuma se afla în Bucureşti.

Seară trebuia să vie la directorul lui, astfel puteam să-l văz. Eram foarte curios să-l cunosc. Nu ştiu pentru ce, îmi închipuiam pe tânărul aventurar că pe o fiinţă extraordinară, un erou, un viitor om mare. În închipuirea mea, văzându-l în revoltă fata cu practica vieţii comune, găseam că dispreţul lui pentru disciplina socială e o dovadă cum că omul acesta trebuie să fie scos dintr-un tipar de lux, nu din acela din care se estrag exemplarele stereotipe cu miile de duzine. Deşi în genere teoria de la care plecam eu ca să gândesc astfel - că adică un om mare trebuie în toate să fie că neoamenii - era pripită, poate chiar deloc întemeiată, în speţă însă s-a adeverit cu prisos.

Tânărul sosi.
Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.

„Mă recomand, Mihail Eminescu”. Aşa l-am cunoscut eu. Câtă filosofie n-am depanat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vârstei de şaptesprezece ani! Ce entusiasm! Ce veselie! Hotărât, închipuirea nu mă înşelase... Era un copil minunat. Într-o noapte mă pusese în curentul literaturii germane, de care era încântat.
„Dacă-ţi place aşa de mult poezia, trebuie să şi scrii, i-am zis... Am aflat eu că dumneata ai şi scris”.
„Da, am scris”.
„Atunci şi mie îmi place poezia, deşi nu pot scrie, fii bun şi arată-mi şi mie o poezie de d-ta.”
Eminescu s-a executat numaidecât. Era o bucată dedicată unei actriţe de care el era foarte înamorat. D-abia mai ţin minte. Ştiu atâta că era vorba de strălucirea şi bogăţiile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariată... cam aşa ceva. Poezia aceasta îmi pare că s-a şi publicat prin 68 sau 69 în Familia din Pesta.

A doua zi seară ne-am întâlnit iarăşi. Dar peste zi o nemulţumire intimă intervenise. Actriţă fusese foarte puţin mişcată de mâhnirea regelui asirian. Eminescu era de astă dată tăcut şi posomorât, vorbea foarte puţin şi contradicţia îl irita. În zadar l-am rugat să-mi mai arate vreo poezie sau să mi-o citească tot pe aceea care o cunoşteam. A plecat se culce devreme, şi  dimineaţă la amiazi, când m-am dus la el, l-am găsit tot dormind. L-am sculat. Se dusese acuma supărarea, ba era chiar mai vesel ca alaltăieri. Am petrecut toată ziua râzând, mi-a vorbit despre India antică, despre daci, despre Stefan-cel-Mare, şi mi-a cântat „Doina”. Îi trecuse ciuda regelui asirian şi acum se bucura în linişte de avuţiile şi strălucirea lui.

Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist, comunicativ şi ursuz, blând şi aspru, mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de-o abstinentă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ea o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! - fericită pentru artist, nenorocită pentru om! Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova. Am aşteptat toamna pe Eminescu în zadar - trupa s-a întors fără dansul. Părintele său, de fel din Botoşani, l-a regăsit pe excentricul fugar, şi mai cu binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă şi de-acolo l-a trimis la Viena.

Am văzut mai târziu „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...” Eminescu îşi ţinea
făgăduiala: copilul creştea om mare. Mai în urma l-am întâlnit tot aici pe Eminescu cu un frate al lui, ofiţer. Plecau amândoi în străinătate, el la Viena, celălalt la Berlin. Militarul era frate mai mare; tot aşa de frumos, de blând şi de ciudat - o isbitoare asemănare în toate. Acela a mers la Berlin; în câteva luni a speriat Academia militară cu talentele lui şi a dat un examen care l-a făcut pe mareşalul Moltke să se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hotărât să-l ia pe lângă dansul. Ca să-şi încoroneze succesul, militarul s-a dus acasă şi, fără să lase măcar o vorbă, s-a împuşcat. Peste mai multă vreme, când am vorbit cu Eminescu de tristă împrejurare a militarului, el mi-a răspuns râzând:
„Mai bine! ăla era mai cuminte ca noi!”

Peste câţiva ani a venit în Bucureşti tatăl lui Eminescu. Era un bătrân foarte drăguţ, glumeţ şi original. Făcuse o bună afacere şi venise cumpere fiului haine şi ceasornic şi să-i deie „din viaţa” o sută de galbeni, partea lui de moştenire din averea părintească. L-am întrebat atunci pe Eminescu dacă muma lui trăieşte. Mama murise, dar, după aerul posomorât cu care mi-a răspuns, am înţeles că de moartea ei se legau nişte amintiri mai crude decât că de o moarte normală, nu numai dureroase, dar şi neplăcute. Am aflat apoi că o soră a lui, care îl iubea foarte, trăia retrasă într-o mănăstire: biata fată era paralizată din copilărie. Şi au fost oameni, nu de rând, oameni de seamă, cărora le-a plăcut să facă sau să lase a se crede că nenorocirea lui Eminescu a fost cauzată de viţiu. Era, în adevăr, un om desordonat, dar nicidecum viţios. În lumea asta, mulţimea celor de rând crede că plăcerile materiale ale vieţii sunt privilegiul lor exclusiv şi că oamenii rari nu au voie să aibă şi ei defecte. Avea un temperament de o excesivă neegalitate; când o pasiune îl apucă, era o tortură nepomenita. Am fost de multe ori confidentul lui. Cu desăvârşire lipsit de manierele comune, succesul îi scăpa foarte adesea... Atunci era o sbuciumare teribilă, o încordare a simţirii, un acces de gelozie, cari lăsau să se întrevază destul de clar felul cum acest om superior trebuia să sfârşească. Când ostenea bine de acel cutremur, se închidea în odaia lui, dormea dus şi peste două - trei zile se arata iar liniştit că „Luceafărul” lui nemuritor şi rece.

Acum începea cu verva lui strălucită să-mi predice budismul, şi să-mi cânte Nirvana, tinta supremă a lui Buda-Çakiamuni. O aşa încordare, un aşa acces a avut în ultimele momente bune: acela a fost semnalul sfârşitului. După cutremur, el nu s-a mai închis în odaie să se culce şi să mai facă ce făcea mai nainte Luceafărul. A pornit înainte, tot înainte, până ce a căzut sub loviturile vrăjmaşului pe care-l purta în sânu-i încă din sânul maicii sale. Copil al unei rase nobile şi bătrâne, în el se petrecea lupta deciziva între flacăra celei mai înalte vieţi şi germenul distrugerii finale a rasei - geniul cu nebunia. Lupta a fost groaznică. Încercarea, drumul către Nirvana a fost tot aşa de dureroasă cât şi de strălucită. În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligenta, cel mai mâhnit suflet în trupul cel mai trudit ! Şi dacă am plâns când l-au aşezat prietenii vrăjmaşii, admiratorii şi invidioşii, sub teiul sfânt, n-am plâns de moartea lui; am plâns de trudă de care suferise aceasta iritabilă natura de la împrejurări, de la oameni, dela ea însăşi.

Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit şi de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările. Generaţii întregi or să suie cu pompa dealul care duce la Şerban-Vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, şi o bucată din care să scoţi un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. Să doarmă în pace necăjitul suflet! Ferventul budist este acuma fericit: el s-a întors în Nirvana - aşa de frumos cântată, atât de mult dorită - pentru dânsul prea târziu, prea devreme pentru noi.

Read More

USL. Coerenţi în destructurare, incoerenţi în guvernare

• Coerenţi în destructurare

În prima parte a anului 2007, partidele ce formează azi vremelnica USL au dat prima copită dură statului de drept din România, cu o eficienţă năucitoare. Preşedintele Traian Băsescu a fost suspendat fără nici un motiv constituţional. A fost organizat un referendum pentru demiterea preşedintelui. Eşuat.

Campania media folosită ca adjuvant demagogic la actul politic legal ce a avut loc atunci, purtată pe Antena 3 şi Realitatea TV, a fost dură, radicală, toxică şi s-a bazat pe impunerea cu insolenţă în minţile telespectatorilor a unei realităţi politice alternative la cea veritabilă, care după cinci ani s-a întrupat în rezultatul alegerilor din 9 decembrie 2012.

Totul a fost planificat minuţios. Puciul parlamentar cu jurişti din vară a fost consecinţa logică a tuturor acestor manifestări media-politice tot mai violente, desfăşurate pe multiple planuri, cu consecvemţă.

Read More

EROII pling ...VARANUL si PENALII FURA MITURI ! ...by Koles Attila

EROII pling ...VARANUL si PENALII FURA MITURI ! 

Inainte de a incepe orice discutie despre Piata Universitatii , trebuie sa va reamintesc ca problema de fapt de acum este CSM  , si ca de obicei Varanul  ( stiti alias Felix ) are unele procese , el adica ei vor sa puna mina pe JUSTITIE , deci ce facem spune Varanul pai reinviem MITUL PIATA UNIVERSITATII   sa recapitulam deci :

Ce a facut  ,,Revolutia "  in paranteze din iarna anului trecut ? ...intrebare retorica nu , da e retorica ea a schimbat un guvern , a da veti spune care guvern Boc pai da dar stim ca in acel guvern justitia era lasata sa isi faca treaba . Da a mai urmat un guvern , guvernul MRU pai da si acesta a lasat justitia sa isi faca treaba . ei da acum este guvernul USLA adica GUVERNUL PENALILOR  . Atunci o mica greseala de exprimare a domnului presedinte a inlesnit TROMPETA 3 sa faca ecoul puternic prin filmari spectaculoase catre poporul picurat asa pic cu pic de acest post de televiziune care ar trebui interzisa sa o transforme in MITUL FURAT AL PIETII UNIVERSITATII da acesti nemernici au indraznit sa fure pina si singele eroilor revolutiei din 1989 . Dar sa spunem scurt raspunsul a inlesnit ascensiunea spre putere a USLA ,si a reusit sa readuca CIUMA ROSIE ianapoi la putere .

A trecut primavara , a trecut si vara si toamna ....iar PENALII nu au reusit sa ingenunchieze JUSTITIA , da acum ca sint la putere USLA are de dat explicatii in fata FMI pai da ei nu pot schimba asa doar sa schimbe cum vor ei tot ce vor , dar nici Varanul nu este multumit ( el cel obisnuit sa conduca tot ) vede unele mici nesupuneri in ograda deci iata ca iar incearca sa foloseasca MITUL REVOLUTIEI pentru ei da tot pentru ei PENALII , asa ca iata scoatem citiva oameni in PIATA UNIVERSITATII si iar facem FILMARILE CU LUPA  si spunem ce ....<< VREM O NOUA CLASA POLITICA >>. Dar culmea aceasta se suprapune peste scandalul CSM acolo unde TEMNICERU vrea sa puna ordine , Stroe de dincolo zice asa cite o picatura  << CSM este crima > >, asa stiti stilul de manipulare , si iata  asa putin cite putin manipularea continua . Dar domnilor , deschidetiva  ochii uitativa si nu lasati  sa va manipuleze :

 EROII pling ..VARANUL si PENALII FURA MITURI !

PS . : Ce putem noi face semnam petitia si distribuim mai departe :
http://www.petitieonline.ro/petitie/24960151/semneaza

Read More

Memento partea a doua by Florina Tudică

Am început, cu aproximativ o săptămână în urmă, să enumăr ce s-a întâmplat anul trecut cu justiția: atât cât a putut înțelege un om simplu și care a urmărit constant ce s-a întâmplat în acea perioadă.
Zilele din prezent nu grăiesc nimic îmbucurător.
Se continuă în buna tradiție a anului trecut.
De curând, s-a observat clar că se dorește controlarea justiției și a orice mișcă împotriva curentului de la putere.
Nu mi se pare corect față de acei oameni și nici măcar ideea de aservire politică a unor oameni care în mod normal trebuie să fie imparțiali.
Dacă persoane precum Ghica sau Danileț vorbesc deschid despre apărarea unor noțiuni ca statul de drept s.a.m.d, o fac prin prisma meseriei lor si cu referiri clare la Constituție. Nu mi se pare un om care face ce trebuie, în contextul politic nefavorabil, este aservit vreunui curent politic.
CSM-ul nu mi se pare a fi politizat acum, iar justiția vrea să facă pași spre independență. În schimb, alții încearcă, prin diferite mijloace, să controleze și CSM. Ce pot să zic...caracatița a început să se întindă de la alegerile locale..sau poate chiar cu timp înainte răzmerița politică a început..acolo, în culise, unde noi nu am avut acces. Poate singurul plus al răzmeriței a fost conștientizarea situației în care ne aflăm; măcar o parte au deschis ochii.
Dar justiția trebuie să fie obiectivă, indiferent de curent politic, fie că îi este favorabil sau nu respectivei conduceri politice. (vezi blog Cristi Danileț: „În ultimele zile o dezbatere mai aprinsă din CSM legată de alegerea conducerii din acest an a generat diverse scenarii. Că în CSM sunt tabere politice, că sunt influenţe politice. Nu e adevărat. În CSM sunt doar neînţelegeri pe un aspect punctual dar important. Nu putem da vina pe politic când noi nu reuşim să rezolvăm o situaţie. Constat că există interes pentru politic faţă de ce se întâmplă în CSM, dar sigur CSM nu este o instituţie politizată; există interes al politicului pentru mersul justiţiei, dar noi trebuie să ştim, în primul rând prin CSM, să contracarăm influenţele nepotrivite. În CSM nu desfăşurăm activităţi politice – în sensul că nu susţinem oameni politici, instituţii politice, platforme politice şi nu luăm decizii politice – dar suntem obligaţi ca organism colectiv să garantăm independenţa justiţiei faţă de politic, şi ca magistraţi individual suntem datori să susţinem statul de drept. CSM e deasupra intereselor personale sau partizane. Este şi trebuie să rămână o instituţie puternică.”)
Așa trebuie să fie în mod normal.
Nemuțumiri au apărut după alegerea doamnei Oana Haineala, ca să se ajungă pâna la a se pune în discuție revocarea lui Danileț și apoi a Alinei Ghica, cf. România Liberă: „Pe de altă parte, vineri, Curtea de Apel Bucureşti, de unde provine Alina Ghica, a anunţat că a stabilit pentru 23 ianuarie adunarea generală a judecătorilor, în care se va pune în discuţie revocarea tututor reprezentanţilor curţilor de apel în CSM, respectiv Ghica, Dumbravă şi Şerban.”  ( http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/din-178-judecatorii-la-43-s-au-facut-adunari-pentru-revocarea-lui-cristi-danilet-din-csm-iar17-nu-au-aderat-la-revocare-289909.html  )

Voi aștepta cu interes ziua de 23.01.2013.Puterea politică actuală nu face decât să desființeze orice i se împotrivește. Au mai fost și alții la putere, dar nu au călcat în picioare.Și lăsând la o parte justiția care luptă și mă bucură, ca pe orice om întreg la cap, ce face dreapta în timp ce restul defilează? Se trezește din amorțire? Dar știu oamenii ce este dreapta sau stânga?Am ajuns în imbecilitatea de a nu ne păsa sau a nu ști cu cine votăm și ce reprezintă. Cultură politică sau civică aproape inxeistentă..Nimic mai mult decât corupția și lipsa de interes față de cetățean - existente în majoritate - a celor din politică ne-au adus aici. Măreția unor partide care au căzut răsunător și care nu au vrut să vadă realitatea au adus oamenii aici. Măreția unora și nihilismul altora..la mijloc, oamenii.Trist. Soluția..nu știu, poate se va contura ceva valabil și palpabil în timp. Oricum, tot ce s-a întâmplat în plan politic în ultina vreme nu te poate conduce decât la ideea că ai nevoie de timp să educi și să faci ceva.De la zero, fiecare cetățean.Încercați să observați toate minciunile, analizați și deschideți ochii și urechile!

Read More