Se afișează postările cu eticheta singuratate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta singuratate. Afișați toate postările

joi, 5 septembrie 2013

Gânduri de seară............



Ceaiul abureşte trist pe masă,
Un tacâm. şerveţelul îl apăsă,
N-am nevoie nici de două linguri,
Doamne, de cina oamenilor singuri.

 Gust şi eu în clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fără de pereche,
Sună telefonu-n casa goală:
"Doamnă, mă iertaţi, dar e greşeală".


Vă propun un tratament urgent,
Şi s-aveţi încredere, vă rog,
Când nu e un alt medicament
Luaţi singurătatea ca pe-un drog.

Cât de dragă-mi eşti, singurătate,
Tu-mi eşti cea mai dragă dintre toate,
Lacrimă în ochiul dintre ape,
Că nici umbra mea nu mai încape.

Tu, singurătatea mea curată,
Totu-ncepe cu "a fost odată"
De durerea ta îmi este bine,
Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

Cu tristeţe le trăiesc pe toate,
Dar mai draga-mi eşti, singurătate,
Cât de necesară-mi eşti tu mie,
Nu te-aş da pe nici o sindrofie.

Doar atât din toate mă omoară,
Izolarea meselor de seară,
Vai, măcar la una dintre cine,
Dumnezeu să bea un ceai cu mine.


miercuri, 27 februarie 2013

MAI AVEM NEVOIE SI DE IUBIRE by Cristina Dana Preda

Sunt zile amare si multe nopti chinuitoare, amagitoare, carora nu se pot oferi sensuri intelese si care s-ar vrea macar vremelnic, disparute usurator din noianul clipelor vietii, lasand libera si raspandita zglobiu, respiratia parfumata a iubirii curate si adevarate. Sunt oamenii dependenti de iubire pentru a-i putea intelege pe semeni, pentru a-si putea lasa descoperita frumusetea lor interioara, pentru a multumi si raspunde cu drag zambetelor trecatorilor din parcursul lor cotidian? Intelesul la aceasta intrebare se iveste singur, vazand cu cata greutate sunt urcati muntii si dealurile succesului, cu cata usurinta sunt coborate vaile adanci si negre ale esecului, cat de inutili devin oamenii care prezinta lumii, masca fetelor lor zambitoare si fara de griji iar serile acasa, in plina depresie a simtirilor lor, uda amarnic pernele singuratatii. Lipsa sentimentului de iubire ii transforma pe oameni in roboti umani din metal rece care, cu timpul, dupa multiplele ploi si vijelii traite, ruginesc, crapa si se imbolnavesc... Toate zilele la un loc dar si luate separat, impreuna cu succesul efemer, dobandit si el cu mare greutate si cu multa munca, din celelalte alte domenii ale vietii, banii, averea, nu au deloc si niciodata valoare in lipsa dragostei, ele ramanand din nefericire, niste simple cautari ratacite, suflete peregrine in neant si aratand astfel lumii intregi ca totusi, mai e nevoie inca, pentru a trai implinit si de iubire...  

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More