joi, 11 aprilie 2013

Filiera Gazprom - SOV - SRS prin Offshore Leaks


Paradisurile fiscale au fost tolerate decenii în şir de către Occident. Aici puteai să-ţi faci un buffer financiar pentru vremuri grele. Logica era însă cea a evaziunii fiscale mascate de confidenţialitatea contului.

Pentru un prăpădit care economiseşte câteva zeci de mii de euro, dincolo de infracţiune, este un fleac. Infractorul e pedepsit conform legii şi gata. Când e vorba însă despre bani grei, de ordinul milioanelor, atunci lucrurile se schimbă şi devin o sursă de probleme greu de bănuit de un om care priveşte lucrurile superficial.

În primul rând, asemenea evaziune fiscală e o periclitate pentru statul păcălit. Sume uriaşe neplătite la buget se adună în timp. În al doilea rând, secretul depozitului este un vehicul ideal de şantaj. Dacă deponentul este altul decât titularul contului, avem o afacere cu conotaţii teribile.

După Cipru ar urma Slovenia, Portugalia, Malta, apoi Spania


~Principiul dominoului în economia globalizată sau despre circulaţia "banilor deştepţi"~

Vă întrebați care sunt piesele de domino următoare ce se vor prăbuşi în Europa? Oferim o listă bazată pe un principiu simplu, dar puternic: "Urmează «banii deştepţi»" (Follow Smart Money).

Banii deştepţi intră în sectorul bancar pe riscurile asumate de o anumită națiune, care sapă în rezervele oferite de ratele de dobânzi mai ridicate, care reflectă riscul mai mare.

Banii deştepţi ies apoi din sectorul bancar al națiunii înainte de criza de solvabilitate inevitabilă, declanşând criza de capital și exproprierile pe deponenţi (bail-in).

De ce sunt lăsaţi banii în bănci la limita riscului?

miercuri, 10 aprilie 2013

by Viorica Crainic



Gânduri de seară...............



"Oamenii au tendinţa să considere fericirea un noroc care dă peste ei, ceva ce te va învălui, ca vremea frumoasă, dacă soarta îţi surâde. Doar că fericirea nu funcţionează aşa. Fericirea e consecinţa propriului efort. Te lupţi pentru ea, munceşti pentru ea, insişti, uneori mergi până la capătul pământului în căutarea ei. Trebuie să participi mereu la manifestările lucrurilor bune care îţi apar în viaţă. Iar când atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodată să leneveşti, să renunţi la a o menţine: trebuie să te straduieşti din răsputeri să înoţi contra curentului, ca să fii veşnic în unda fericirii, ca să pluteşti mereu deasupra ei". ( Elizabeth Gilbert)

REFLECTII PE MARGINEA PROTESTELOR DE LA OLTCHIM SI…”SOLUTIA BULGARĂ”



Mare pacat ca toti cei care au votat USL in decembrie 2012, NU au ascultat de "glasul" ratiunii,"inghitind", pe nemestecate, "galustile" mincinoase  ale lui ponta si antonescu!

Acum au inceput, incet, incet sa-si de-a seama ca acele promisiuni electorale mincinoase/fara nicio acoperire ale USL,au ajuns sa le stea in..."gat" si, MAI ALES, sa le simta in buzunarele si...stomacurile lor si ale copiilor lor...(a se vedea mitingurilede la Oltchim-Arpechim, Mechel, Brad, etc. - "..am avut incredere in ponta dar ne-a dezamagit total...").

 In conditiile in care UDMR, minoritatile nationale si UNPR continua, in mod IRESPONSABIL, sa sustina guvernul ponta si alianta USL din parlament, iar "glasul" actualei opozitii parlamentare de dreapta este extrem de..."anemic", IN SPECIAL datorita...lipsei de unitate din interiorul ei,  poate ca tot mai multi romani, inclusiv cei ce s-au lasat manipulati si au votat USL, dar, IN SPECIAL, cei peste 11 milioane de alegatori care nu s-au prezentat la acel vot, vor incepe sa se gandeasca SI la "solutia" adoptata de…sindicatele si societatea civila  din...Bulgaria, respectiv, demiterea guvernului ponta, dizolvarea parlamentului si...alegeri anticipate.

Sper, totodata ca SI Fundatia "Miscarea Populara"va avea un rol DECISIV in..trezirea la realitate si in "activizarea"unui segment CAT MAI MARE din cei peste 11 milioane de votanti care nu s-au  prezentat la alegerile din decembrie 2012, cautionand un guvern ponta si o majoritate parlamentara USL care, IN PERMANENTA, submineaza statul de drept, economia nationala si standardul de viata al TUTUROR romanilor !

In cazul in care s-ar intampla o asemenea...MINUNE, sper,din tot sufletul, ca opozitia de dreapta din Romania (cu un PDL TOTAL reformat, FARA Vasile Blaga ! - inca nu e tarziu pentru o asemenea reforma!) va fi pregatita, cu candidati credibili si integrii, pentru a castiga eventualele alegeri anticipate...

A BON ENTENDEUR, SALUT ! 

Autot: George Staicu



 

RUSINE PARLAMENTARILOR UDMR, AI MINORITATILOR NATIONALE SI AI UNPR !!!

RUSINE PARLAMENTARILOR UDMR !
RUSINE PARLAMENTARILOR MINORITATILOR NATIONALE !
RUSINE PARLAMENTARILOR UNPR SI, MAI ALES, TRADATORULUI GABRIEL OPREA!

RUSINE TUTUROR ACESTOR PARLAMENTARI I-RES-PON-SA-BILI, care continua sa sustina malefica alianta usl si incompetenta guvernului ponta !

RUSINE TUTUROR ACESTOR PARLAMENTARI, LIPSITI DE CONSTIINTA, care "contribuie", decisiv, la "implementarea" politicii anti-nationale promovate de usl si, implicit, la subminarea statului de drept, a economiei nationale si a standardului de viata a tuturor romanilor !

Oare ce le raspundeti romanilor, atunci cand va opresc pe strada si va reproseaza promisiunile mincinoase ale usl, cresterile de preturi la alimente, energie, gaze, intretinere, cresterea impozitelor si taxelor, precum si introducerea de noi taxe si impozite !? Oare nu va "crapa" obrazul de RUSINE !? sau...le raspundeti cu alte...minciuni !?

Ar trebuie sa aveti, in FIECARE CLIPA, mustrari de constiinta (in cazul in care MAI AVETI asa ceva !) si ca fiecare fibra a fiintei voastre sa se...CU-TRE-MU-RE in fata minciunilor usl, a dezastrului in care a adus aceasta tara si a disperarii ce i-a cuprins pe TOTI romanii !

TREZITI-VA, PANA NU ESTE PREA TARZIU ! IN JOC SUNT DESTINELE ROMANIEI SI ALE GENERATIILOR VIITOARE !

luni, 8 aprilie 2013

Pink Floyd -- The Wall

Pink Floyd -- The Wall

  The Wall este o operă rock lansată ca un dublu album de către trupa engleză de rock progresiv, Pink Floyd prin Harvest Records la 30 noiembrie 1979 în Regatul Unit și prin Columbia Records la 8 decembrie 1979 în Statele Unite. Ulterior a fost cântată și în concert cu efecte teatrale elaborate, făcându-se și un film pe baza ei. Ca și precedentele lor albume, The Wall este un album conceptual. Conceptul a fost inspirat în mare parte de către turneul de promovare al albumului Animals din 1977, unde în timpul unui concert Roger Waters, frustrat de comportamentul publicului, a scuipat în fața unui fan care încerca să se urce pe scena Stadionului Olimpic (Montreal) la data de 6 iulie 1977; acest incident l-a făcut pe Waters să compare gardul dintre scena pe care cânta formația și spațiul destinat publicului, cu un zid (wall). The Wall conține o sonoritate mai dură și mai teatrală decât precedentele discuri ale grupului. The Wall este o operă rock care se concentrează pe personajul "Pink". Bazat în mare parte pe viața personală a lui Waters, Pink trăiește experiențe neplăcute de la o vârstă fragedă pierzându-și tatăl în război, fiind abuzat de profesori, crescut de o mamă obsedată de protecția fiului ei iar mai târziu înșelat de nevastă- toate acestea ducând la izolarea mentală a lui Pink de societate, izolare văzută ca "Zidul" ("The Wall") dintre el și restul lumii. În 2003, The Wall a fost clasat pe locul 87 în Lista celor mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor stabilită de revista Rolling Stone.


by Viorica Crainic


Emil Cioran...întru eternitate !...


"Mărturisesc că în trecut am privit ca pe o ruşine faptul de a aparţine unei naţiuni oarecare, a unei colectivităţi de învinşi , asupra originii cărora nicio iluzie nu-mi era permisă. Credeam, şi poate nu mă înşelam, că suntem ieşiţi din drojdia Barbarilor, din rebutul marilor Invazii, din acele hoarde care, neputincioase în a-şi urma drumul către Vest, s-au prăbuşit de-a lungul Carpaţilor şi a Dunării, pentru a se ascunde, pentru a aţipi, o masă de dezertori la graniţele Imperiului, golănime fardată de o pată de latinitate.  La aşa trecut, aşa prezent. Şi aşa viitor. Ce încercare grea pentru tânăra mea aroganţă! Cum poţi fi român! Era o întrebare la care nu puteam răspunde decât printr-o autoflagelare de fiecare clipă. Urându-i pe ai mei, urându-mi ţara, urându-i pe ţăranii ei intemporali, îndrăgostiţi de abrutizarea lor şi sclipind de îndobitocire, roşeam pentru că mă trăgeam din ei, îi renegam, refuzându-mi sub veşnicia lor, certitudinile lor de larve paralizate, visarea lor geologică... Degeaba căutam pe trăsăturile lor bruma de agitaţie, caricatura revoltei! Maimuţa, vai, murea în ei! La drept vorbind, nu semănau ei cu mineralul? Neştiind cum să-i împing, cum să-i trezesc la viaţă, ajunsei să visez la exterminarea lor. Dar nu putem masacra pietre. Spectacolul pe care mi-l ofereau justifica şi deruta, alimenta şi scârbea isteria mea. Şi nu încetam să blestem accidentul care mă făcuse să mă nasc printre ei.
..................................................................................................................................................
De ce să mă agăţ? Ţara mea a cărei existenţă nu însemna nimic, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau, ca o materializare a inimaginabilului..., să faci parte din ea, ce lecţie de umilinţă şi de sarcasm, ce calamitate, ce lepră!"

                                                                   (Emil Cioran - Tentaţia Existenţei)

by Viorica Crainic


 Gânduri de seară..............


"Bine-ai venit din nou la noi
Surată primăvară,
Să mai răsune prin zăvoi
Teleanca turmelor de oi
Şi cucul pierde-vară.

Bine-ai venit cu părul prins
În mărgăritărele,
Cu trupul pe sub sân încins
În volburate într-adins
Rochiţi de rândunele.

Mireasă-n carul tău de flori
Cu fluturi prin bulendre,
Aduci taraf de cântători,
Vioarele-n privighetori
Iar cobză-n măcălendre.

Dai lumii sufletul senin
Şi dor de poezie,
Dai chef de joc şi de pelin
Şi poate, un pahar cu vin
Nuntaşului ce scrie.


(Duiliu Zamfirescu)

DECRIPTAREA MITURILOR ORORII - ROMÂNII … (care) NU ERAU ROMÂNI by Tiberiu Vanca


NOTĂ:  Născuţilor de după decembrie ’ 89 li se datorează informaţii privind oamenii regimului roşu.
                                                                                  *
                                   


DECRIPTAREA MITURILOR
                ORORII
                    I.
               ROMÂNII  … (care) NU ERAU ROMÂNI

                        Pământul din jurul arcului carpatic, îmbrăţişat de  câmpuri roditoare şi  râuri   revitalizatoare de culturi, istoriceşte populat de urmaşii dacilor  ce cu scurgerea veacurilor     s-au titrat valahi, vlahi şi mai către sfârşit români, a  fost călcat de varii populaţii alogene, dintre care hunii lui Atila, proveniţi de undeva din Asia de est ce după curgerea istoriei şi-au zis unguri sau maghiari, reprezentaţi ai izgoniţilor din Ţara Sfântă, cunoscuţi sub denumirea de evrei, şi, în ultimul rând veniţii din  peninsula indiană, cunoscuţi sub numele de ţigani , populaţii ce şi-au uitat o seamă de coetnici pe traseul  de migrare, pigmentând ca minoritari o mare parte a continentului european şi, firesc, şi pământul românesc. Şi au parcurs, şi în pace, şi în uşoare stări conflictuale, şirul veacurilor ce au curs până în contemporaneitate. N-a prea fost, însă, iubire, cu toate că durând prezentul trebuiau să construiască viitorul. În pragul unei astfel de construcţii este localizat studiul  nostru.  După o aprigă conflagraţie mondială, undeva pe la jumătatea deceniului patru al secolului trecut pământul dintre Nistru şi Tisa, locuit de români, precum şi ţările slavone înconjurătoare, plus  zona fino-ugrică din câmpia Panonică au fost cotropite de hoarda sovietică care prin crime, în masă, şi obturarea libertăţilor constituţionale a impus, subjugaţilor, să-şi edifice un viitor în conţinutul căruia erau incompatibile credinţele religioase, proprietatea privată, libertatea de organizare, şi de expresie, instituţionalizându-se  sinistre proceduri de spălare a creierilor drept mijloace prin care să se uite trecutul abandonându-se în întregul lor instituţiile izvorâte din spiritul de moralitate, atât de necesar convieţuirii, construit de generaţiile ce au filtrat valori pe traiectul milenar parcurs de  omenire. Au ucis crema intelectualităţii, au eliminat din punctele nodale ale vieţii economice personalul calificat de conducere, înlocuindu-l cu cohorte de stupizi, prin care înţelegem subiecţi necapabili să discearnă binele de rău, dar dispuşi să execute, într-o veselie, comandamentele criminale ce erau scenarizate şi cărora se pretindea să li se dea aplicare. Au făcut din promovarea proştilor o legitate. În acest sens demnă de luat în seamă este „Directiva specială pentru implantarea comunismului în Imperiul K.G.B” emisă de Moscova la 2 iunie 1947 şi transmisă tuturor statelor aflate sub ocupaţie sovietică, pentru aplicare. Din această „Biblie a crimei”, reţinem punctul 44: „Cei care lucrează în diferite funcţii trebuie să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.” S-a instalat, aşadar, idioţenia la nivelul suprastructurii sociale, şi nu a fost suficient. Punctul 45 din aceeaşi directivă instituţionalizează oprirea motoarelor de prepararea a inaintemergătorilor sociali, respectiv a, marii intelectualităţi, cităm: „Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.” Cu alte cuvinte în învăţământul superior ajungând „cei din cele mai joase categorii sociale” determină alimentarea învăţământului universitar pe de o parte cu tineri având handicapul unui nivel de civilizaţie, dobândit la nivel de familie aferent pragului inferior al societăţii, iar pe de altă parte epuizând şi cerinţa „de a nu fi interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt” se pretindea ca de pe băncile universitare să iasă „posesori de pergamente universitare” din spatele cărora să nu transpară intelectualul. Cu alte cuvinte după uciderea  „Marii intelectualităţi” în închisori, în lagăre de concentrare, sau executaţi „la zid” , să se oprească motoarele pentru prepararea unor generaţii de înlocuire.
                        Ajunşi cu rigoarea studiului pe care ni l-am propus la cele de mai sus să aruncăm o privire asupra aparatului  prin care în cei  patruzeci şi cinci de ani de teroare roşie s-a aplicat directiva citată. Ei bine aparatul ce şi-a propus imbecilizarea societăţii era condus de către activiştii de partid, respectiv subiecţi cu  cunoştinţe şi capacitate de reprezentare la nivelul de cunoaştere, şi a înzestrării cu daturi de civilizaţie, a „muncitorului cu cea mai mică pregătire profesională”, de preferinţă fără nici o calificare care trebuiau să răspundă dezideratului de la punctul 40 al directivei: „Atenţie ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Să se prelucreze acei opozanţi ce se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Înainte ca ei să se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa-numite „întâmplări neprevăzute” sau închişi pentru crimă de drept comun.”  Şi cum la bilanţul teroarei roşii înregistrăm, nu fără libertatea pe care o dă invitaţia de la punctul 40, înlăturarea, prin ucidere, a marilor intelectuali, a conducătorilor vieţii economice, a vârfurilor ţărănimii etc. va veni o vreme în care în mod legitim se va pune întrebarea : „Cum au putut români, ucide români în masă, şi cine au fost acei români ?” „Cum s-a putut distruge suprastructura economică şi culturală pentru a se ajunge la nivelul falimentar al anului ’1989 a secolului trecut ?
                        Ei bine, stimaţi cititori, în cele ce urmează ne permitem un răspuns, doar incipient. Cei ce au distrus România înfloritoare a anilor postbelici, pentru a instaura o societate utopică, pentru a prefira pe un traiect istoric de o jumătate de veac, sute de mii de crime, nu au fost  în totalitatea lor români,  cât majoritar alogeni. În rândurile ce urmează vom nomina  subiecţi ce au ocupat pârghii esenţiale ale societăţii roşii atât la nivel politic cât şi la cele economice şi de cultură:
                        Politicieni: Ana Pauker, născută Hannah Robinsohn; Teohari Georgescu  n. Burach Teskovich; Gheorghe Apostol n. Aaron Gershwin; Lothar Rădăceanu, n. Lothar Wuertzel; Iosif  Kişinevsky, N. Ioşka Roitman; Liouba Kişinevsky n. L. Roitman; Leonte Răutu, n. Lev Oigensztein;  Petre Borilă, n. Iordan Dragan Russev; Vasile Luca, n. Lukacs Laszlo; Alexandru Moghioroş, n. Bologh Joszef;  Silviu Brucan, n. Saul Brukner; Emil Bodnăraş, n. Emilian Botnarenko; Walter Roman, n. Erno Neulander; Miron Constantinescu, n. Mehr Kohn; Alexandru Bârlădeanu, n. Saşa Goldenberg; Leontin Sălăjan, n. Szilaggy Leon;  Gheorghe Gaston Marin, n. Gyuri Grossmann; Leonid Tismăneanu, n. Leon Moiseevici Tismeneţki;  Avram Bunaciu, n. Abraham  Gutman; Gheorghe Stoica, n. Moscu  Kohn;  Maxim Berghianu, n. Maximilian Bergman;  Gheorghe Pintilie, n. Pantelei Bodnarenko zis Pantiuşa, Dumitru Coliu, n. Dimităr  Kolev; Ion Vinţe, n. Vincze Janos; Alexandru Nicolschi, n. Boris Grunberg; Mihai Dulgheru, n. Misha Dulbergh; Mihai Florescu, n. Misha Iakobi; Ana Toma, n. Ana Grossman; Alexandru Sencovici, n. Szenkovits Sandor Strul; Mauriciu Moises, n. Haupt: Ştefan  Coller (Koller), n. Feller Moritz;
                        Ilegalişti: Iosif Ardeleanu, n. Dome Adler;  Haia Lifschitz ( nu s-a ascuns în spatele unui nume românesc);  Ştefan Voicu, n. Aurel Rotenberg ; Zina Brâncu, n. Haia Grinberg; Bela Brainer (păstrează numele alogen); Petru Năvodaru, n. Petr Fischer;  Barbu Zaharescu, n. Bercu Zukerman;  Belu Zilberg, n. Herbert Zilber; Vanda Nicolschi, n. Sheiva Averbuch;  Mircea Bălănescu, n. Eugen Bendel; Remus Koffler Bail Spiru, n. Enrich Kutschneker Ştrul Zigelboim; Petre Lupu, n. Wolf Pressman Leon  Lichtblau.
                        În cultură: Aurel Baranga, n. Ariel Leibovici; Marcel Breslaşu, n. Mark Breslau; Jules Perahim, n. Iulius Blumenfeld; Nina  Cassian, n. Renee Annie Cassian;  Veronica Porumbacu, n. Veronika Schwefelberg ; Alexandru Graur, n. Alter Brauer; Alexandru Toma, n. Solomon Moscovici  ; Ion Călugăru, n. Ştrul Leiba; Maria Banuş, fiica lui Max Banush,de la  Banca Marmorosch Blank;  A.E. Baconsky , n. Anatol Eftimovici  Baconsky; Ovid S. Crohmălniceanu, n. Moishe Cohn; Alexandru Jar, n. Alexander Avraam; Mihail Davidoglu, n. Moishe Davidson;  Ion Vitner, n. Iţic Wittner; Alexandru Mirodan, n. Alexander Zissu Saltman

 Studiul , de faţă, nu poate fi încheiat fără a aşeza pe hârtie persoanele care au condus micul Partid Comunist Român între anii 1921, pretins a înfiinţării şi atotcuprinzătorul instrument criminal după instalarea puterii sovietice şi până în  anul 1989 , anul prăbuşirii comunismului  mondial în zdrobitoarea sa parte.  Între anii 1921 – 1924 P.C.R. este condus de Gheorghe Cristescu Plăpumarul; între  1924 – 1927 de către Elek Kobolos; între 1927 – 1931 de către  Vitaly Holostenko; între 1931 – 1936 de către Boris Ştefanov Matiev;
Între 1936 – 1940  de către Foriş Istvan; între 1940 – 1944 de către Gheorghe Gheorghiu Dej; între 1945 – 1954 de Gheorghe Apostol (Aaron Gershwin); Între 1954 – 1965  de către Gheorghe Gheorghiu Dej; şi între 1965 – 1989 de către Nicolae Ceauşescu. Constatăm din cele de mai sus că în perioada 1921 – 1957 când partidul se afla sub aservire absolută a sovieticilor, conducerea acestuia s-a realizat majoritar de alogeni iar  pe întreg segmentul temporar 1921- până în 1965 majoritari erau elementele evreieşti. Pe întreg  segmentul 1921 -1989 în forurile de conducere predominând evreii, iar ca o stare de paradox trebuie să reţinem că  activitatea criminală a acestora  deşi s-a răsfrânt pe elementul român, ultra majoritar, nu a fost scutită de suferinţă nici subţiratică pătură minoritară evreiască.
                        Ca fapte  de reţinut în mod special sunt cele care-i privesc pe Ştefan Coler (Koller) Feller Moritz, fost comandant al închisorii Aiud, în perioada de maximă recrudescenţă, a terorii comuniste, a locaţie în care exercitând mijloace torţionare a organizat  şi după caz a comanditat teroarea lăsată de regim la pofta sa animalică. Părăseşte statul român stabilindu-se, în mod legal, în Israel, iar ajuns aici se dă victimă a antisemitismului românesc  şi în ordine, unul din răsfăţaţii crimei roşii, Jules Perahim (Iulius Blumfeld)  după stabilirea la Paris, uită că alături de  Leonte Răutu (Lev Oigenstein) a făcut parte din grupul central al torţionarilor  revendicându-se  disident anticomunist.
                        Autorul studiului de faţă este străin oricărui sentiment antisemit sau vreunei aplecări spre xenofobie. A înţeles să atace subiectul de faţă  din respect  pentru sutele de mii de victime ce au plătit tribut cu viaţa la mâna şi pofta torţionarilor, iar aceştia sunt guvernanţii roşii având în frunte camarila centrală comunistă, aşa cum se poate vedea burduşită până la saturaţie de elemente alogene, cei care au dat tonul crimei, urmate de subiecţii execuţionali, majoritari de etnie română, îi avem în vedere pe activiştii de partid şi organele securităţii. Crima comunistă este un subiect neperimat  odată cu eradicarea comunismului ca putere, şi neprescriptibil  rămânând ca subiect  de reflexie şi studiu pentru mulţi ani de acum înainte.  O astfel de încercare o reprezintă studiul de faţă.

                        7 iunie 2012
                                                                                              Tiberiu Vanca

DECRIPTAREA MITURILOR ORORII II. MONSTRUL SACRALIZAT by Tiberiu Vanca



NOTĂ: Născuţilor de după decembrie ’89 li se datorează informaţii privind oamenii regimului roşu.
                                   *




                                   DECRIPTAREA
          MITURILOR ORORII
                          II.
             MONSTRUL SACRALIZAT
                Un curent politic, o doctrină, o ideologie ce se doreşte a fi implementată trebuie să se sprijine pe  personalităţi care să bată puternic în conştiinţa maselor populare. O stare fericită se consumă atunci când se pot scoate în faţa istoriei subiecţi ce şi-au creeat capital politic şi imagine, prin luări de poziţie, prin activism anterior  preluării puterii, prin teze, acte şi fapte ce calchiază pe ideologia curentului ce se doreşte implementat.  În situaţia în care un astfel de subiect nu se identifică puterea nou instalată va proceda la  construirea uneia sau mai multor personalităţi ce trebuie să fie încărcate cu har revoluţionar, laboratoarele de propagandă a noului val îi vor fabrica un curriculum vitae de înainte mergător, de autor al noii ideologii de luptător pe baricadele ce au înlocuit vechea putere, îi vor inventa, lucrări ştiinţifice, îi vor conferi aură, mergând până la sacralizare.
                        Vom ilustra demonstraţia noastră cu o scursură pe care laboratoarele de fabricare de  merite revoluţionare şi ideologice ale Uniunii Sovietice i-au plăsmuit-o lui  Vladimir Ilici Ulianov,  titrat cu numele revoluţionar „Lenin”.
                                   ORIGINE ETNICĂ  ŞI XENOFOBIE 
Nicolae Dabija, redactor şef al revistei Literatură şi artă din Chişinău  se ocupă de  maleficul personaj care a fost Lenin prezentându-l   în termeni de loc favorabili. De origine polietnică, mama evreică (fiica lui Izrael Moisevici Blank din Jitomir) iar tatăl calmâc, manifestând o ură viscerală faţă de ruşi  faţă de care manifesta un dispreţ deschis:  sora sa  Ana Elizarova pune pe seama sa  recomandarea  „sarcinile de mare exigenţă intelectuală să fie încredinţate străinilor, în special evreilor şi să se lase  treburile simple pe seama „proştilor de ruşi”  . Aceeaşi, într-o scrisoare adresată lui Stalin „ Probabil că nu e un secret pentru dumneavoastră faptul că bunicul nostru provenea dintr-o familie de evrei săraci, care era, aşa cum se menţionează  în certificatul de botez, fiul unui mescenian din Jitomir, Moise Blank”. Un alt punct de vedere exprimat de Lenin faţă în faţă cu Troţki şi pus în circulaţie de D. Volkogonov în cartea sa la pag. 293 „ Ruşii sunt prea blânzi, aş putea spune chiar blegi, de aceea nu merită să li se dea funcţii importante”.  Într-o scrisoare adresată lituanianului Jean Berezin numea poporul pe care-l conducea „idioţii de ruşi” după cum ne spune Nicolae Dabija. Structura aparatului de stat de sub conducerea sa dovedeşte din plin politica antirusă pe care a promovat-o. Astfel  din cei cinci membrii ai primului  Birou Politic  constituit la 25 martie 1919 Lenin; Kamenev (Rozenfeld); Krestinski, Stalin, Troţki (Bronstein) nu se identifică nici un rus. În structura  organizatorică a RSFSR din 1917 intrau 500 de comisari ai poporului, iar din aceştia deabia 25 erau de origine rusă şi, şi aceştia recrutaţi din pături ocupaţionale inferioare şi fără  valenţe intelectuale, iar restul de 475 erau de alte etnii.
                                   ORIENTAREA SEXUALĂ
            Lenin a fost căsătorit cu Nadejda Krupskaia, o femeie mătăhăloasă în raport cu delicateţea specific feminină, ce arăta mai mult a bărbat. Istoricul bulgar , doctor în istorie, N.V. Sokolov având acces la arhivele ruseşti într-unul din numerele cotidianului bulgar „Trud” publică un amplu articol despre orientarea sexuală a lui Lenin. Constată şi dă la public că Lenin nu era heterosexual ci homosexual. Amantul său Grigori Zinoviev  încarcă arhivele cercetate cu scrisori de dragoste ce  pun în pagină relaţiile dintre cei doi. Câteva citate : „Dragă Vova! Nu-ţi poţi închipui cât îmi este de trist fără tine, cât îmi lipsesc mângâierile noastre … Poţi fi sigur, de când ai plecat nu m-am atins de nimeni. Poţi să fi absolut sigur  de sentimentele mele faţă de tine şi de loialitatea mea. Crede-mă, nu m-am atins de un bărbat sau femeie şi nu o voi face. Numai tu îmi eşti apropiat. Vino, nu te teme. Voi pregăti totul în modul cel mai bun.” Alta: „Dragă Vova! Tu nu mi-ai răspuns. L-ai uitat pe micul Ghersle … Eu am pregătit pentru noi un locaş frumos. Putem trăi acolo cât dorim … Este o locuinţă minunată, acolo ne va fi bine, şi nimeni nu va putea împiedica dragostea noastră. Va fi ca înainte.  Îmi amintesc ce mare bucurie a fost întâlnirea noastră, îţi aminteşti cum la Geneva ne-am ascuns de aceea femeie … Nimeni nu va putea înţelege sentimentele noastre. Vino cât mai repede. Te aştept, floarea mea. Al tău Ghersle”.  Sau: „Ilici! Am executat toate ordinele tale. Aici este foarte greu şi complicat, dar mă încălzeşte gândul că după câteva zile ne vom revedea şi ne vom îmbrăţişa. Numai speranţa că-mi eşti fidel mă încălzeşte. Te sărut pe tine şi fundul  tău marxist.  ( N.N. Este, de văzut, deci, nivelele înalte la care pupincurismul, maladie specific comunistă,  se preschimbă din metaforă în veritabile pupături în c… ) Al  tău Ghersle”; „Vova! De fiecare dată când sunt departe de tine devin trist. Tu eşti mare jucăuş. Te cunosc. Eu însă mă ţin tare şi nu-mi permit nimic. Înţeleg cât de greu este să te prefaci. Acum însă este mai bine. Nu trebuie să ne ascundem de Nadejda, spre deosebire de ce s-a întâmplat la Geneva , unde  ea ne-a prins pentru prima dată”. În primăvara lui 1918 : „Vova! Voi sosi în curând şi nu te voi  lăsa orice ar spune această nesimţită. Aşteaptă-mă!”
            „În 1922, când Lenin era  bolnav, Krupskaia către Zinoviev: „Te rog să nu-l mai deranjezi pe soţul meu cu cererile tale pentru întâlniri. A sosit timpul să vă liniştiţi. Neruşinarea voastră nu se mai poate răbda. Ilici este bolnav”.
                                   FĂCUT PENTRU CRIMĂ
            Nicolae Dabija, rezumând informaţii din cartea lui D. Volkogonov ne asigură că  execuţiile în masă nu au fost declanşate de către Stalin ci de către Lenin, primul nu a făcut decât să le continue. Cititorul nostru este bine să ştie că  până în 1953, la moartea lui Stalin şi-au pierdut viaţa  66 de milioane de  oameni. În 1917 este creată CEKA (Comisia Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluţiei şi Sabotajului)  organism căruia i se acordă inclusiv dreptul de a ucide fără lege. Lenin semnează decretul „Despre  teroarea Roşie” în care spune:” Este esenţial ca Republica Sovietică  să fie apărată de duşmanul de clasă prin izolarea acestuia în lagăre de concentrare, iar toţi cei implicaţi în conspiraţiile şi rebeliunile alb-gardiste să fie împuşcaţi”. „CEKA avea dreptul să aresteze şi să lichideze pe loc pe oricine”. „Lenin recunoaşte o singură clasă – proletariatul. Celelalte urmau să fie lichidate, inclusiv ţărănimea”. În privinţa celei din urmă a declarat:  „…planul de strângere a grânelor cu ajutorul mitralierelor este strălucit”; şi „Spânzuraţi-i pe conducătorii cercurilor chiabureşti” ; „Împucaţi-i pe conspiratori şi   şovăielnici fără să întrebaţi pe nimeni”. Din ordinul său după a răscoala ţărănească  din regiunea Tambov au fost executaţi zeci de mii de ţărani femei, copii, bătrâni, utilizându-se gaze axfixiante,  (utilizarea acestora era   interzisă pe plan internaţional  încă din timpul Primului Război Mondial).
            Inventariem aici foametea din anii 1921 – 1922 urmare căreia şi-au pierdut viaţa peste 25 de milioane de persoane, cu subtextul că în timp ce  aceştia se stingeau prin inaniţie  la 7 decembrie 1922 Biroul Politic „sub preşedinţia lui Lenin, decide să exporte aproape un milion de tone de grâu peste hotare, pentru a înfiinţa mai multe partide comuniste în Europa”.
            „În numele viitorului luminos – să împuşcăm zece, o sută de milioane de oameni, să nu ne oprim indiferent de numărul morţilor, chiar dacă nu vor rămâne  decât câteva sute de mii, care merită cu adevărat să fie fericite”, spunea Lenin, la care se adaugă  alte instigări la crimă:  „Împuşcaţi masele, invocând interesele maselor! Propovăduiţi fără încetare că statul trebuie să fie condus de popor, şi conduceţi-l în numele lui, fără să mai consultaţi poporul!”; „ Noi nu credem în moralitatea eternă şi considerăm perimate toate poveştile despre moralitate!”; „Partidul nu este o şcoală pentru doamne … un ticălos poate să fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru că e ticălos”
            Citatele de mai sus cuprind  doar câteva din convingerile izvorâte din capacitatea sa de plăsmuitor a crimei de genocid  pe care avea să o pună în practică atât organizat prin lagăre de concentrare şi execuţii în masă cât şi pe calea  liberalizării crimei, măsură  care a   conferit dreptul  de a ucide tuturor celor   ce au vrut  să ucidă, şi atenţie, să ucidă pe cine şi câţi au vrut .
                                   INTELECTUALII ŞI BISERICA
            Lenin se considera intelectual. Îşi avansa calitatea de scriitor. Manifesta dispreţ faţă de marea intelectualitate rusă:, despre care afirmă: „ … cred că sunt creierul naţiunii. În realitate nu sunt creierul ci dejecţiile ei”.  A afirmat că „întelectualitatea trebuie să fie lichidată, iar literatura să fie o anexă a partidului bolşevic: problema literaturii trebuie să devină parte componentă a muncii de partid”. „Despre L.Tolstoi „moşier”, „un idiot întru Hristos” , despre Korolenko” „un felistin jalnic”.
            „Cele mai cunoscute nume ale lumii cultural ştiinţifice  - Şaliapin, Bunin, Berdeaiev, Kandinsky, Chagal, Stravinski şi alţii se refugiază în străinătate.”
            „Partidul decidea soarta celor rămaşi: el hotăra cine şi ce să scrie, cine avea dreptul să publice, cine putea fi lăudat sau criticat, cine decorat. Iar apanajul la aceste favoruri nu era legat de talent ci de servilism”, Reţinem una din indicaţiile  sale „Dacă vedeţi pe cineva deştept, îmbrăcat cuviincios şi care vorbeşte corect ruseşte – împuşcaţi-l pe loc, pentru că nu-i de al nostru”.
La 4 mai 1922 se edictează prin decret pedeapsa cu moartea pentru preoţi, iar  prin declaraţii  ulterioare înteţeşte prigoana persoanelor în odăjdii:  Într-o scrisoare adresată Biroului Politic: „ Cu cât va fi mai mare numărul victimelor din rândul clericilor reacţionari şi burghezi, cu atât mai bine”, iar în alta: „Cu cât împuşcăm mai mulţi preoţi cu atât mai bine”. La 22 martie 1922 dispune arestarea sinodului şi a patriarhului.  Sub motiv că :”.. el şi banda lui se opun făţiş preluării bunurilor bisericeşti”.  Patriarhul Tihon este arestat şi la puţină vreme după aceea va muri. „Sunt confiscate raclele sfinţilor ruşi: Serghei de Radonej, Sf. Barnabas din Vetluga, etc.  care sunt dezbrăcate de aur şi argint şi profanate, zeci de tone de aur, şi argint, diamante, obiecte de preţ sunt rupte de pe icoane, scoase din biserici, topite şi vândute în străinătate pentru sprijinirea partidelor comuniste din alte ţări . Între 1918 şi 1924 au fost împuşcaţi între paisprezece şi douăzeci de mii de preoţi. Din 80.000 de biserici mai funcţionau 11.525.” „Prin decret a fost interzisă bătaia de clopote pe întreg întinsul ţării” (Volkogonov pag. 411).
            „Ţara avea nevoie de altă religie şi de alţi Dumnezei. Religia nouă în concepţia lui Lenin, urma să fie ideea comunist-bolşevică, iar Dumnezeu era gata să devină chiar el, paranoicul din Simbirsk”.
                                   IEŞIREA DE PE SCENĂ
            Moare la 21 ianuarie  1924.  Izvoarele pe care le-am consultat  spun că Lenin a murit nebun. A ajuns într-o stare de degradare subanimalică, şi-a pierdut deprinderea vorbitului. În loc de sonorităţi prin cuvinte articulate se manifesta prin lătrat şi scheunat. S-a  înfiinţat un institut al studierii creierului său, institut condus de către un oarecare Vogt dar n-au avut ce studia, întrucât creierul său ajunsese de mărimea unei nuci.
                                        SACRALIZAREA
                        Autorul rândurilor de faţă vine din lumea celor condamnaţi de dictatura stalinisto-dejistă care obliga populaţia să poarte la mitingurile calendaristice (1 mai; 23 August şi 7 Noiembrie portretele „Marilor  Dascăli ai Omenirii” respectiv ale teoreticienilor şi implementatorilor  unor acte de genocid, aceştia fiind Marx; Engels; Lenin şi Stalin. „În 1924 I:V.Stalin a  sugerat  sanctificarea lui Lenin, cu indicaţia ca în fiecare localitate din URSS să fie înălţat câte un monument dedicat conducătorului proletariatului mondial”. La destrămarea U.R.S.S. în 1990 pe teritoriul acesteia existau 2.000.000 de monumente, statui şi busturi dedicate lui I.V.Lenin. În cripta tăiată în zidul Kremlinului  a fost aşezat corpul îmbălsămat  al odiosului criminal, iar mijloacele media , inclusiv camerele de luat vederi prezentau cozile de mii de persoane venite din toate colţurile lumii pentru a aduce un omagiu acestei scursuri a speciei umane.
            Prin studiul de faţă ne-am propus să învederăm osârdia cu care laboratoarele de propagandă a unei ideologii au fabricat dintr-un „ne-om” un înainte mergător, un dascăl al omenirii , conducător al proletariatului din întreaga lume. Socotim că am reuşit să culegem acele acte şi fapte care au capacitatea să ne convingă cititorii.
           
            Notă: La întocmirea acestui material am folosit materiale de pe internet. Facem precizarea că am cuprins între  ghilimele” texte de autor. Datorită neglijenţei celui ce a postat materialul pe internet nu am avut acces la notele de subsol pentru a  indica cu exactitate numele autorilor citaţi. Pentru acest fapt prezentăm scuzele de rigoare dar rămânem cu convingerea că în pofida acestor deficienţe materialul trebuia oferit marelui public

7 iulie 2012
Tiberiu Vanca.  
           

                                  

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More