Paradisurile fiscale au fost tolerate decenii în şir de către Occident. Aici puteai să-ţi faci un buffer financiar pentru vremuri grele. Logica era însă cea a evaziunii fiscale mascate de confidenţialitatea contului.
Pentru un prăpădit care economiseşte câteva zeci de mii de euro, dincolo de infracţiune, este un fleac. Infractorul e pedepsit conform legii şi gata. Când e vorba însă despre bani grei, de ordinul milioanelor, atunci lucrurile se schimbă şi devin o sursă de probleme greu de bănuit de un om care priveşte lucrurile superficial.
În primul rând, asemenea evaziune fiscală e o periclitate pentru statul păcălit. Sume uriaşe neplătite la buget se adună în timp. În al doilea rând, secretul depozitului este un vehicul ideal de şantaj. Dacă deponentul este altul decât titularul contului, avem o afacere cu conotaţii teribile.
Deponentul (altul decât titularul contului) deţine controlul asupra titularului contului. Dacă deponentul acesta îi cere, titularul contului va stat în copştet la Piaţa Victoriei timp de zece minute, în fiecare zi, la o oră de vârf de trafic, inexplicabil. Iar acesta este unul dintre cele mai nevinovate lucruri pe care titularul contului îl poate face la comanda finanţatorului secret care îl controlează.
Ce-ar fi de exemplu dacă am afla că, pe vremea când era cancelar al Germaniei... citeşte tot aici
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .