DECRIPTAREA MITURILOR ORORII II. MONSTRUL SACRALIZAT by Tiberiu Vanca

NOTĂ: Născuţilor de după decembrie ’89 li se datorează informaţii privind oamenii regimului roşu.

                                   *

                                   DECRIPTAREA

          MITURILOR ORORII

                          II.

             MONSTRUL SACRALIZAT

                Un curent politic, o doctrină, o ideologie ce se doreşte a fi implementată trebuie să se sprijine pe  personalităţi care să bată puternic în conştiinţa maselor populare. O stare fericită se consumă atunci când se pot scoate în faţa istoriei subiecţi ce şi-au creeat capital politic şi imagine, prin luări de poziţie, prin activism anterior  preluării puterii, prin teze, acte şi fapte ce calchiază pe ideologia curentului ce se doreşte implementat.  În situaţia în care un astfel de subiect nu se identifică puterea nou instalată va proceda la  construirea uneia sau mai multor personalităţi ce trebuie să fie încărcate cu har revoluţionar, laboratoarele de propagandă a noului val îi vor fabrica un curriculum vitae de înainte mergător, de autor al noii ideologii de luptător pe baricadele ce au înlocuit vechea putere, îi vor inventa, lucrări ştiinţifice, îi vor conferi aură, mergând până la sacralizare.

                        Vom ilustra demonstraţia noastră cu o scursură pe care laboratoarele de fabricare de  merite revoluţionare şi ideologice ale Uniunii Sovietice i-au plăsmuit-o lui  Vladimir Ilici Ulianov,  titrat cu numele revoluţionar „Lenin”.

                                   ORIGINE ETNICĂ  ŞI XENOFOBIE 

Nicolae Dabija, redactor şef al revistei Literatură şi artă din Chişinău  se ocupă de  maleficul personaj care a fost Lenin prezentându-l   în termeni de loc favorabili. De origine polietnică, mama evreică (fiica lui Izrael Moisevici Blank din Jitomir) iar tatăl calmâc, manifestând o ură viscerală faţă de ruşi  faţă de care manifesta un dispreţ deschis:  sora sa  Ana Elizarova pune pe seama sa  recomandarea  „sarcinile de mare exigenţă intelectuală să fie încredinţate străinilor, în special evreilor şi să se lase  treburile simple pe seama „proştilor de ruşi”  . Aceeaşi, într-o scrisoare adresată lui Stalin „ Probabil că nu e un secret pentru dumneavoastră faptul că bunicul nostru provenea dintr-o familie de evrei săraci, care era, aşa cum se menţionează  în certificatul de botez, fiul unui mescenian din Jitomir, Moise Blank”. Un alt punct de vedere exprimat de Lenin faţă în faţă cu Troţki şi pus în circulaţie de D. Volkogonov în cartea sa la pag. 293 „ Ruşii sunt prea blânzi, aş putea spune chiar blegi, de aceea nu merită să li se dea funcţii importante”.  Într-o scrisoare adresată lituanianului Jean Berezin numea poporul pe care-l conducea „idioţii de ruşi” după cum ne spune Nicolae Dabija. Structura aparatului de stat de sub conducerea sa dovedeşte din plin politica antirusă pe care a promovat-o. Astfel  din cei cinci membrii ai primului  Birou Politic  constituit la 25 martie 1919 Lenin; Kamenev (Rozenfeld); Krestinski, Stalin, Troţki (Bronstein) nu se identifică nici un rus. În structura  organizatorică a RSFSR din 1917 intrau 500 de comisari ai poporului, iar din aceştia deabia 25 erau de origine rusă şi, şi aceştia recrutaţi din pături ocupaţionale inferioare şi fără  valenţe intelectuale, iar restul de 475 erau de alte etnii.

                                   ORIENTAREA SEXUALĂ

            Lenin a fost căsătorit cu Nadejda Krupskaia, o femeie mătăhăloasă în raport cu delicateţea specific feminină, ce arăta mai mult a bărbat. Istoricul bulgar , doctor în istorie, N.V. Sokolov având acces la arhivele ruseşti într-unul din numerele cotidianului bulgar „Trud” publică un amplu articol despre orientarea sexuală a lui Lenin. Constată şi dă la public că Lenin nu era heterosexual ci homosexual. Amantul său Grigori Zinoviev  încarcă arhivele cercetate cu scrisori de dragoste ce  pun în pagină relaţiile dintre cei doi. Câteva citate : „Dragă Vova! Nu-ţi poţi închipui cât îmi este de trist fără tine, cât îmi lipsesc mângâierile noastre … Poţi fi sigur, de când ai plecat nu m-am atins de nimeni. Poţi să fi absolut sigur  de sentimentele mele faţă de tine şi de loialitatea mea. Crede-mă, nu m-am atins de un bărbat sau femeie şi nu o voi face. Numai tu îmi eşti apropiat. Vino, nu te teme. Voi pregăti totul în modul cel mai bun.” Alta: „Dragă Vova! Tu nu mi-ai răspuns. L-ai uitat pe micul Ghersle … Eu am pregătit pentru noi un locaş frumos. Putem trăi acolo cât dorim … Este o locuinţă minunată, acolo ne va fi bine, şi nimeni nu va putea împiedica dragostea noastră. Va fi ca înainte.  Îmi amintesc ce mare bucurie a fost întâlnirea noastră, îţi aminteşti cum la Geneva ne-am ascuns de aceea femeie … Nimeni nu va putea înţelege sentimentele noastre. Vino cât mai repede. Te aştept, floarea mea. Al tău Ghersle”.  Sau: „Ilici! Am executat toate ordinele tale. Aici este foarte greu şi complicat, dar mă încălzeşte gândul că după câteva zile ne vom revedea şi ne vom îmbrăţişa. Numai speranţa că-mi eşti fidel mă încălzeşte. Te sărut pe tine şi fundul  tău marxist.  ( N.N. Este, de văzut, deci, nivelele înalte la care pupincurismul, maladie specific comunistă,  se preschimbă din metaforă în veritabile pupături în c… ) Al  tău Ghersle”; „Vova! De fiecare dată când sunt departe de tine devin trist. Tu eşti mare jucăuş. Te cunosc. Eu însă mă ţin tare şi nu-mi permit nimic. Înţeleg cât de greu este să te prefaci. Acum însă este mai bine. Nu trebuie să ne ascundem de Nadejda, spre deosebire de ce s-a întâmplat la Geneva , unde  ea ne-a prins pentru prima dată”. În primăvara lui 1918 : „Vova! Voi sosi în curând şi nu te voi  lăsa orice ar spune această nesimţită. Aşteaptă-mă!”

            „În 1922, când Lenin era  bolnav, Krupskaia către Zinoviev: „Te rog să nu-l mai deranjezi pe soţul meu cu cererile tale pentru întâlniri. A sosit timpul să vă liniştiţi. Neruşinarea voastră nu se mai poate răbda. Ilici este bolnav”.

                                   FĂCUT PENTRU CRIMĂ

            Nicolae Dabija, rezumând informaţii din cartea lui D. Volkogonov ne asigură că  execuţiile în masă nu au fost declanşate de către Stalin ci de către Lenin, primul nu a făcut decât să le continue. Cititorul nostru este bine să ştie că  până în 1953, la moartea lui Stalin şi-au pierdut viaţa  66 de milioane de  oameni. În 1917 este creată CEKA (Comisia Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluţiei şi Sabotajului)  organism căruia i se acordă inclusiv dreptul de a ucide fără lege. Lenin semnează decretul „Despre  teroarea Roşie” în care spune:” Este esenţial ca Republica Sovietică  să fie apărată de duşmanul de clasă prin izolarea acestuia în lagăre de concentrare, iar toţi cei implicaţi în conspiraţiile şi rebeliunile alb-gardiste să fie împuşcaţi”. „CEKA avea dreptul să aresteze şi să lichideze pe loc pe oricine”. „Lenin recunoaşte o singură clasă – proletariatul. Celelalte urmau să fie lichidate, inclusiv ţărănimea”. În privinţa celei din urmă a declarat:  „…planul de strângere a grânelor cu ajutorul mitralierelor este strălucit”; şi „Spânzuraţi-i pe conducătorii cercurilor chiabureşti” ; „Împucaţi-i pe conspiratori şi   şovăielnici fără să întrebaţi pe nimeni”. Din ordinul său după a răscoala ţărănească  din regiunea Tambov au fost executaţi zeci de mii de ţărani femei, copii, bătrâni, utilizându-se gaze axfixiante,  (utilizarea acestora era   interzisă pe plan internaţional  încă din timpul Primului Război Mondial).

            Inventariem aici foametea din anii 1921 – 1922 urmare căreia şi-au pierdut viaţa peste 25 de milioane de persoane, cu subtextul că în timp ce  aceştia se stingeau prin inaniţie  la 7 decembrie 1922 Biroul Politic „sub preşedinţia lui Lenin, decide să exporte aproape un milion de tone de grâu peste hotare, pentru a înfiinţa mai multe partide comuniste în Europa”.

            „În numele viitorului luminos – să împuşcăm zece, o sută de milioane de oameni, să nu ne oprim indiferent de numărul morţilor, chiar dacă nu vor rămâne  decât câteva sute de mii, care merită cu adevărat să fie fericite”, spunea Lenin, la care se adaugă  alte instigări la crimă:  „Împuşcaţi masele, invocând interesele maselor! Propovăduiţi fără încetare că statul trebuie să fie condus de popor, şi conduceţi-l în numele lui, fără să mai consultaţi poporul!”; „ Noi nu credem în moralitatea eternă şi considerăm perimate toate poveştile despre moralitate!”; „Partidul nu este o şcoală pentru doamne … un ticălos poate să fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru că e ticălos”

            Citatele de mai sus cuprind  doar câteva din convingerile izvorâte din capacitatea sa de plăsmuitor a crimei de genocid  pe care avea să o pună în practică atât organizat prin lagăre de concentrare şi execuţii în masă cât şi pe calea  liberalizării crimei, măsură  care a   conferit dreptul  de a ucide tuturor celor   ce au vrut  să ucidă, şi atenţie, să ucidă pe cine şi câţi au vrut .

                                   INTELECTUALII ŞI BISERICA

            Lenin se considera intelectual. Îşi avansa calitatea de scriitor. Manifesta dispreţ faţă de marea intelectualitate rusă:, despre care afirmă: „ … cred că sunt creierul naţiunii. În realitate nu sunt creierul ci dejecţiile ei”.  A afirmat că „întelectualitatea trebuie să fie lichidată, iar literatura să fie o anexă a partidului bolşevic: problema literaturii trebuie să devină parte componentă a muncii de partid”. „Despre L.Tolstoi „moşier”, „un idiot întru Hristos” , despre Korolenko” „un felistin jalnic”.

            „Cele mai cunoscute nume ale lumii cultural ştiinţifice  - Şaliapin, Bunin, Berdeaiev, Kandinsky, Chagal, Stravinski şi alţii se refugiază în străinătate.”

            „Partidul decidea soarta celor rămaşi: el hotăra cine şi ce să scrie, cine avea dreptul să publice, cine putea fi lăudat sau criticat, cine decorat. Iar apanajul la aceste favoruri nu era legat de talent ci de servilism”, Reţinem una din indicaţiile  sale „Dacă vedeţi pe cineva deştept, îmbrăcat cuviincios şi care vorbeşte corect ruseşte – împuşcaţi-l pe loc, pentru că nu-i de al nostru”.

La 4 mai 1922 se edictează prin decret pedeapsa cu moartea pentru preoţi, iar  prin declaraţii  ulterioare înteţeşte prigoana persoanelor în odăjdii:  Într-o scrisoare adresată Biroului Politic: „ Cu cât va fi mai mare numărul victimelor din rândul clericilor reacţionari şi burghezi, cu atât mai bine”, iar în alta: „Cu cât împuşcăm mai mulţi preoţi cu atât mai bine”. La 22 martie 1922 dispune arestarea sinodului şi a patriarhului.  Sub motiv că :”.. el şi banda lui se opun făţiş preluării bunurilor bisericeşti”.  Patriarhul Tihon este arestat şi la puţină vreme după aceea va muri. „Sunt confiscate raclele sfinţilor ruşi: Serghei de Radonej, Sf. Barnabas din Vetluga, etc.  care sunt dezbrăcate de aur şi argint şi profanate, zeci de tone de aur, şi argint, diamante, obiecte de preţ sunt rupte de pe icoane, scoase din biserici, topite şi vândute în străinătate pentru sprijinirea partidelor comuniste din alte ţări . Între 1918 şi 1924 au fost împuşcaţi între paisprezece şi douăzeci de mii de preoţi. Din 80.000 de biserici mai funcţionau 11.525.” „Prin decret a fost interzisă bătaia de clopote pe întreg întinsul ţării” (Volkogonov pag. 411).

            „Ţara avea nevoie de altă religie şi de alţi Dumnezei. Religia nouă în concepţia lui Lenin, urma să fie ideea comunist-bolşevică, iar Dumnezeu era gata să devină chiar el, paranoicul din Simbirsk”.

                                   IEŞIREA DE PE SCENĂ

            Moare la 21 ianuarie  1924.  Izvoarele pe care le-am consultat  spun că Lenin a murit nebun. A ajuns într-o stare de degradare subanimalică, şi-a pierdut deprinderea vorbitului. În loc de sonorităţi prin cuvinte articulate se manifesta prin lătrat şi scheunat. S-a  înfiinţat un institut al studierii creierului său, institut condus de către un oarecare Vogt dar n-au avut ce studia, întrucât creierul său ajunsese de mărimea unei nuci.

                                        SACRALIZAREA

                        Autorul rândurilor de faţă vine din lumea celor condamnaţi de dictatura stalinisto-dejistă care obliga populaţia să poarte la mitingurile calendaristice (1 mai; 23 August şi 7 Noiembrie portretele „Marilor  Dascăli ai Omenirii” respectiv ale teoreticienilor şi implementatorilor  unor acte de genocid, aceştia fiind Marx; Engels; Lenin şi Stalin. „În 1924 I:V.Stalin a  sugerat  sanctificarea lui Lenin, cu indicaţia ca în fiecare localitate din URSS să fie înălţat câte un monument dedicat conducătorului proletariatului mondial”. La destrămarea U.R.S.S. în 1990 pe teritoriul acesteia existau 2.000.000 de monumente, statui şi busturi dedicate lui I.V.Lenin. În cripta tăiată în zidul Kremlinului  a fost aşezat corpul îmbălsămat  al odiosului criminal, iar mijloacele media , inclusiv camerele de luat vederi prezentau cozile de mii de persoane venite din toate colţurile lumii pentru a aduce un omagiu acestei scursuri a speciei umane.

            Prin studiul de faţă ne-am propus să învederăm osârdia cu care laboratoarele de propagandă a unei ideologii au fabricat dintr-un „ne-om” un înainte mergător, un dascăl al omenirii , conducător al proletariatului din întreaga lume. Socotim că am reuşit să culegem acele acte şi fapte care au capacitatea să ne convingă cititorii.

           

            Notă: La întocmirea acestui material am folosit materiale de pe internet. Facem precizarea că am cuprins între  ghilimele” texte de autor. Datorită neglijenţei celui ce a postat materialul pe internet nu am avut acces la notele de subsol pentru a  indica cu exactitate numele autorilor citaţi. Pentru acest fapt prezentăm scuzele de rigoare dar rămânem cu convingerea că în pofida acestor deficienţe materialul trebuia oferit marelui public

7 iulie 2012

Tiberiu Vanca.  

           

                                  

Posted in: