De ce va trece guvernul Orban de parlament la prima „strigare”

De ce va trece guvernul Orban de parlament la prima „strigare”

Există argumente din care rezultă că toate partidele au interesul să treacă guvernul Orban în parlament la prima solicitare de investire. Timpul rămas până la prezentarea în parlament este suficient să risipească aburii „războiului” fără câştigători. Niciun partid nu câştiga nimic din prelungirea situaţiei incerte actuale. Mai ales PSD nu are nimic de câştigat, în ciuda declaraţiilor raboinice pe care le fac liderii săi.

Situaţia guvernului Dăncilă

Se pare că n-au înţeles suficient situaţia în care se află, dar mai au timp până la votul din parlament să înţeleagă. Un guvern interimar, fără 7 miniştri plini sau interimari, cu un ministru la Justiţie care nu ascultă de premier, cu sarcina de a rezolva treburile curente ale statului, dar şi cu responsabilităţi mari. De orice se întâmplă acum în activitatea statului, responsabil este guvernul Dăncilă, fără a putea lua totuşi decizii importante. Dacă există sincope în resursele bugetare, guvernul nu mai are voie să facă împrumuturi, pentru că este doar guvern interimar. Premierul Dăncilă a numit un secretar de stat la ministerul Justiţiei, fără să realizeze că viitorul premier îl dă afară în câteva ore. Încă miniştri PSD în funcţie fac numiri în instituţiile subordonate, deşi ştiu că nu au nicio şansă să-i menţină în funcţie.

Când ştii că ai fost dat jos în parlament, că nu mai ai şanse să revii la ce ai fost, de ce te-ai mai crampona de putere? Toată lumea se uită la premierul Dăncilă ca la o persoană demisă în parlament, care nu mai are nimic de făcut sau de spus la guvernare. Mai bine s-ar concentra pe campania electorală în  opoziţie fiind, să arate cu degetul ce nu face sau face greşit guvernul. Din toate aceste motive apreciez că PSD nu se va opune aprobării guvernului Orban în parlament, la prima prezentare.

Partidele care au votat moţiunea vor vota şi guvernul Orban

Dacă nu vor vota guvernul Orban la prima prezentare în parlament, la a doua parlamentarii se vor bate să voteze guvernul, ca să nu plece acasă, să piardă indemnizaţia consistentă de parlamentar şi pensia specială acordată doar după un mandat întreg. Să treacă guvernul Orban, la a doua prezentare, cu 80% din voturile parlamentarilor, chiar ar fi o ruşine pentru PSD şi alte partide, care se opun acum şi ameninţă că nu votează guvernul Orban. Să vezi parlamentari PSD, Pro România, USR,  UDMR, făcând coadă la votul în parlament, ca să nu plece acasă cu un an mai devreme, iată un spectacol demn de „comedia”  politică a României.

Partidele care au votat moţiunea ar  trebui să explice de ce nu votează guvernul Orban. Au votat moţiunea doar să lase ţară fără guvern? Mai ales că era clar, înaintea votării moţiunii, că PNL şi guvernul Orban vor veni la guvernare după PSD.

Apoi, este vorba de funcţionarea ţării. Ne trebuie bugetul pe 2020 şi închiderea bugetului pe 2019. Orice eroare şi blocare a funcţionării ţării va fi plătită scump la viitoarele alegeri. Victor Ponta este destul de inteligent să realizeze acest lucru. Eugen Tomac declară deja că obligaţia partidelor este să dea imediat un guvern ţării, în acest final de an şi cu sarcinile importante pe care le are orice guvern. Declaraţia sa ilustrează foarte bine ce ar trebui să gândească liderii tuturor partidelor: „Avem nevoie de un nou guvern. Dincolo de orice, trebuie să privim spre această realitate şi, în acest sens, punem accent pe nevoia de a găsi un consens cât mai rapid, toate partidele care au votat demiterea Guvernului Dăncilă".

Chiar și Comisia Europeană depinde de instalarea unui nou guvern, care sa facă o propunere potrivită pentru comisarul european din partea României. Să blochezi CE doar pentru că partidele de la noi nu se înțeleg, chiar ar fi o contraperformanță de evitat!

Și alegerile prezidenţiale reclamă un guvern stabil, pentru ca desfăşurarea lor în mod riguros depinde şi de ministrul de la Interne, de la Externe şi de la alte ministere. Ori, dacă nu se instalează imediat noul guvern, există riscul să ajungem în alegerile prezidenţiale fără guvern, lucru cu totul inacceptabil pentru toată clasa politică.

În concluzie

Toată clasa politică, chiar şi PSD, are tot interesul, inclusiv de natură electorală, să avem cât mai rapid un guvern cu puteri depline. Răzbunarea „prostului” nu-şi are locul în politică, şi sper că o ştiu şi liderii partidelor care ameninţă acum că nu vor vota instalarea guvernului Orban. Altfel, vor plăti scump la următoarele episoade electorale.

Read More

Cu dedicatie pentru tAriceanu ; dRagnea si prietenii

Cu dedicatie pentru tAriceanu ; dRagnea si prietenii

https://saccsiv.files.wordpress.com/2013/08/12329.jpg

„REEDUCAREA”. Desenul aparţine unui fost deţinut din Piteşti şi descrie grozăvia reeducării, prin care tinerii erau obligaţi să-şi îndese capul în găleţi cu dejecţii sau să suporte scoaterea pe viu a dinţilor


Tovarase tAriceanu ( cel care spune ca DNA-ul a devenit procuratura stalinista ) ,dRagnea si tovarasi parlamentari care va  ''topiti '' de marea grija a conditiilor din inchisori  ia priviti aici ,uitati-va cu atentie la acest documentar

''

Închisoarea Pitești este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din Pitești, România, renumit pentru așa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizația autorităților comuniste în perioada anilor 1949-1952 (cunoscute și sub denumirea Experimentul Pitești sau Fenomenul Pitești). Acest experiment nu poate fi redus la o scuză pentru administrarea unor bătăi și torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a „reeduca total” deținuții politici, majoritatea studenți, membri în grupări interzise de comuniști ca Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, precum și cei inspirați de Garda de Fier sau membri sioniști ai comunității evreiești din România.^[1] Esența metodei folosite la Pitești este transformarea victimelor în cǎlǎi, tortura putând fi apreciatǎ drept un simplu mijloc, nu un scop.

Scopul experimentului, conform principiilor leniniste în interpretarea PCR, a fost lepădarea convingerilor și ideilor politice și religioase a deținuților, și în cele din urmă alterarea personalității până la punctul obedienței absolute.^[2] Estimările totale referitor la numărul celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse între aproximativ 1000^[2] și 5000.^[3] A fost cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est.^[4]

Începuturile

Închisoarea a fost construită înaintea începerii experimentului — conform celor spuse de Eugen Măgirescu, clădirea a fost începută spre sfârșitul anilor '30, pe vremea Regelui Carol al II-lea, și a fost terminată în timpul dictaturii lui Ion Antonescu.^[6] Pentru o perioadă după proclamarea Republicii Populare Române, a continuat să funcționeze ca arest pentru cei vinovați de infracțiuni minore.^[6]

Primele stadii ale "reeducării" au avut loc la închisoarea din Suceava, fiind la scurt timp adoptate la Pitești, și cu intensitate mai redusă, la Gherla.^[7] Grupul de supraveghetori a fost format tot din deținuți politici și a fost condus de Eugen Țurcanu, fost student la Universitatea din Iași și fost membru al Gărzii de Fier, pentru scurt timp și membru al PCR.^[8] Țurcanu, probabil la ordinele comandantului SecuritățiiAlexandru Nicolschi (pe numele său adevărat Boris Grünberg)^[9], ale colonelului Czeller de la Direcția Penitenciarelor și sub directa supraveghere a ofițerului politic Ițicovici Marina a ales un grup unit format din „veterani” trecuți prin reeducare, ca asistenți pentru îndeplinirea sarcinilor politice; numit Organizația Deținuților cu Convingeri Comuniste („ODCC”, poreclită de prizonieri în batjocură „Odecaca”)^[10] - i-a inclus ca membri pe viitorul părinte al Bisericii Ortodoxe și dizident Gheorghe Calciu-Dumitreasa și evreul Petrică Fux.^[11]

Primul val de deținuți de la Suceava care au trecut prin „inițiere” a fost trimis la Pitești, unde tratamentul inițial uman a devenit subiectul unor restricții din ce în ce mai severe — potrivit lui Măgirescu, situația s-a deteriorat cu rapiditate în luna iunie.^[6]

http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2011/10/colonelul-craciun-raporteaza.html

Stadiile "reeducării"

Procesul început după acea dată a implicat pedepse psihologice (de obicei prin umilire) și tortură fizică.^[12]

Deținuții, pe lângă bătăile severe administrate regulat, au fost siliți să se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialitățile dinaintea încarcerării.^[13] Gardienii i-au forțat să participe la sesiuni programate sau ad-hoc de instruire politică, cu subiecte precum materialismul dialectic și istoria Partidului Comunist Sovietic de Iosif Stalin, de obicei acompaniate de abuzuri fizice la întâmplare și îndemnuri la demascare pentru diferite abateri, unele reale, dar marea majoritate inventate. Obiectivul lor era ca victima să cedeze psihic, transformându-se într-un supus total, dedicat regimului..^[14]

Toate victimele experimentului au fost inițial trecute printr-un interogatoriu, în timpul căruia tortura fizică a fost aplicată ca mijloc de a revela detalii intime din viața personală a fiecăruia (acest proces fiind denumit "demascarea externă").^[15] Așadar, deținuții erau obligați să dezvăluie toate detaliile presupuse ascunse în interogatoriile precedente; cu speranța că vor putea evita torturile, mulți deținuți au "recunoscut" păcate imaginare.^[16] A doua etapă, "demascarea internă", avea ca obiectiv dezvăluirea numelor celor care se purtau mai puțin brutal sau oarecum indulgent față de ei în detenție.^[15]

Umilirea publică era de asemenea aplicată, de obicei în faza a treia ("demascarea morală publică");^[15] deținuții erau siliți să denunțe toate convingerile, ideile și valorile personale. Trebuie menționat faptul că deținuții credincioși erau îmbrăcați ca Iisus Hristos, iar ceilalți erau siliți să-i insulte;^[6] erau forțați să blasfemeze simboluri religioase și texte sfinte.^[10]

Deținuții erau siliți să accepte noțiunea că membrii propriilor familii aveau tot felul de trăsături criminale, grotești; au fost obligați să scrie autobiografii false, care cuprindeau diferite instanțe de comportament pervers.^[15] Conform relatărilor lui Dumitru Bacu: "Prin injectarea treptată de informații opuse celor acceptate dintotdeauna ca reale și adevărate în subconștientul victimei, prin alterarea și deprecierea constantă a realității existente și înlocuirea ei cu o imagine fictivă, re-educatorul a obținut în final scopul demascării: să facă minciuna atât de reală pentru victimă încât aceasta va uita ceea ce pentru el înainte avea sens."^[17] Asta a dus la un "revers complet, pentru un timp nedeterminat, al valorilor în care victima crezuse până atunci".^[18]

Pe lângă violența fizică, deținuții supuși "reeducării" erau obligați să facă diferite munci umilitoare pe timp îndelungat (de exemplu, să curețe podeaua cu o cârpă ținută între dinți). Prost hrăniți și ținuți în condiții degradante și nesanitare,^[19] deținuții nu aveau permisiunea să aibă contact cu lumea din afara penitenciarului, și erau forțați să-și acopere ochii în rarele situații când ieșeau din celule.^[6] Tratamentul la care noii veniți erau supuși de către veteranii "reeducării" includea lovituri pentru a-i împiedica să adoarmă, erau obligați să mănânce la repezeală direct din farfurii lăsate pe podea cu mâinile ținute la spate, și chiar siliți să mănânce fecale sau băgați cu capul în găleți cu urină.^[20]

S-a spus că metodele folosite de ODCC erau derivate din principiile controversate ale pedagogiei și penologiei lui Anton Makarenko referitoare la reabilitare.^[16] În cel puțin o ocazie, Makarenko a fost citat ca inspirație de însuși Țurcanu.^[6]

Închisoarea asigura și o selecție preliminară pentru lagărele de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Târgu Ocna, Râmnicu Sărat, Târgșor și altele, unde echipe de foști deținuți urmau să continue experimentul.^[16]

În penitenciarul Pitești, au murit în urma torturilor la care au fost supuși, între 100 și 200 deținuți, fără a se cunoaște deocamdată numărul total al acestora. În orice caz, cauza morții era falsificată în certificatul de deces, pentru a nu rămâne dovezi posterității.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fenomenul-pitesti-pandemoniul-inchisorilor-comuniste-tortura-teroare-0

Sfârșitul și urmările

În 1952, pe când Gheorghe Gheorghiu-Dej a manevrat cu succes împotriva Ministrului de Interne Teohari Georgescu, procesul a fost oprit de autorități.^[2] Membrii ODCC au fost judecați în secret pentru abuzuri, cei 22 de inculpați fiind condamnați la moarte, în urma unui proces cu ușile închise (Țurcanu a fost numit responsabil pentru uciderea a 30 de deținuți și pentru abuzurile exercitate asupra altor 780);^[21]. Dintre aceștia, au fost executați 16 condamnați, la închisoarea Jilava, în noaptea de 17 decembrie 1954. Deși executat, moartea lui Eugen Țurcanu a fost înregistrată la starea civilă abia în anul 1962. Din restul de 6 condamnați, 4 dintre ei au fost ulterior exterminați la închisoarea Jilava, în secția specială de exterminare, numită Casimca. Colonelul Czeller s-a sinucis, împușcându-se în cap, în cimitirul Bellu din București. Cadrele securiste însărcinate cu conducerea experimentului, inclusiv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judecați în anul următor; toți au primit sentințe ușoare și au fost puși în libertate la scurt timp.^[22] În conformitate cu noile directive ideologice, curtea a hotărât că experimentul a fost rezultatul infiltrării cu succes a agenților Statelor Unite și a Gărzii de Fier în Securitate, cu scopul de a discredita organele legii din România.^[23] După Decretul de amnistie din anul 1964, închisoarea a continuat să funcționeze tot ca închisoare penrtu opozanții regimului, care erau aduși aici sub pretextul unor condamnări pentru infracțiuni de drept comun. În anul 1977, în urma presiunilor făcute din Occident, închisoarea Pitești a fost definitiv închisă, în sediul ei fiind mutat Trustul de Constructii Industriale Pitesti. La începutul anilor 1980, pe circa o treime din suprafața curții penitenciarului au fost construite blocuri de locuințe. O parte a zidului care înconjura penitenciarul Pitești mai există și astăzi, pe latura de NV a închisorii. La conducerea închisorii s-au aflat : Stănescu Vasile (1944 - 1949); căpitan Dumitrescu Alexandru (1949 - 1951); locotenent Kovacs Anton (1951 - 1953); locotenent Savu Victor (1953 - 1954); căpitan Mândreș Petre (1954 - 1956); maior Ivașcu Ștefan (1956 - 1958); maior Cârstoiu Sebastian (1958 - 1961); maior Toma Mihai (1961 - 1977).

După 1989, abandonată și parțial în ruină, clădirea a fost vândută unei firme de construcții în 1991; mai multe clădiri au fost fie distruse, fie total schimbate.^[3] Un memorial a fost construit în fața intrării închisorii.^[3]

Deținuți în timpul experimentului

• Dumitru Bordeianu
• Neculai Popa
• Ioan Ianolide
• Eugen Măgirescu
• Gheorghe Calciu-Dumitreasa
• Constantin Oprișan
• Mihai Iosub
• Ioan Pintilie
• Pr. Roman Braga
• Nicolae Purcărea^[24]
• Dumitru (Dan) Lucinescu
• Ștefan Ioan Davidescu
• Constantin Merișca
• Nicolae Călinescu
• Paul Limberea
• Sergiu Mandinescu
• Cornel Niță
• Ieronim Comșa
• Petru Cojocaru
• Ghoerghe Stănică
• Gheorghe (Gelu) Georghiu
• Traian Popescu
• Constantin (Tache) Rodas
• Victor Lichi

''

sursa Wikipedia 

Read More

«Pohta ce aţi pohtit»

«Pohta ce aţi pohtit», grija ce aţi avut-o se vede că nu a fost ce a declarat în campanie. Nu prosperitatea poporului român a fost prima prioritate. Grija primă a fost să vă ocupaţi de dosarele penalilor, şi românii sunt indignaţi şi revoltaţi!

Discursul integral al președintelui Klaus Iohannis:

„Domnule Președinte al Senatului,

Domnule Președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Doamnelor și domnilor musafiri,

M-aș fi adresat și Guvernului, dar este ocupat. Dar nu-i bai, la ei am fost deja.

Sunteți un nou Parlament și mă bucur, chiar mă bucur mult, că ați avut răbdare să stați în sală să mă așteptați și vă mulțumesc pentru primirea foarte frumoasă! Noilor parlamentari și vechilor parlamentari, vă doresc deopotrivă succes și un mandat plin de realizări!

Aş fi vrut astăzi, în condiţii normale, la început de mandat, să vă vorbesc despre lucruri importante pentru România. Aş fi putut să vă vorbesc despre Centenar. În 2018 vom sărbători 100 de ani de când există statul român modern. Aş fi putut să vorbesc poate despre proiectul de ţară. Cu toţii - şi dumneavoastră, şi dumneavoastră, şi dumneavoastră - ne dorim în definitiv o Românie puternică şi prosperă. Cu toţii ne dorim ca României să îi meargă mai bine, dar vremurile nu sunt obişnuite şi suntem în plină criză. Sute de mii de români protestează în stradă, naţiunea e în alertă, e vie, e atentă şi e foarte nemulţumită. O importantă cercetare sociologică realizată în ultimele trei zile arată că aproape 80% dintre români consideră că ţara merge în direcţia greşită.

Doamnelor şi domnilor, cum s-a ajuns aici, la numai o lună după alegeri?

În 11 decembrie, PSD a repurtat o mare victorie. Dar după aceea, doamnelor şi domnilor, cu o ciudată strategie tip kamikaze a intrat în coliziune frontală cu o parte însemnată a societăţii româneşti. A promis în campanie ceva şi în primele zile s-a apucat de altceva. «Pohta ce aţi pohtit», grija ce aţi avut-o se vede că nu a fost ce a declarat în campanie. Nu prosperitatea poporului român a fost prima prioritate. Grija primă a fost să vă ocupaţi de dosarele penalilor, şi românii sunt indignaţi şi revoltaţi!

Asta este situaţia, unii mulţumiţi, unii nemulţumiţi! Ce facem? Dragilor, ce facem? Care sunt soluţiile, care este marja de manevră pentru a ieşi din acest impas?

Retragerea Ordonanţei 13 şi, eventual, demiterea chinuită a unui Ministru este cu certitudine prea puţin. Alegeri anticipate sunt în această fază prea mult.

Asta este marja de manevră. Cine trebuie să vină cu soluţia? Păi în mod natural cel care a creat problema, PSD!

Doamnelor şi domnilor,

Preşedinţii celor două Camere...

(Parlamentarii PSD și ALDE părăsesc sala de plen)

Aţi obosit deja? Ghinion!

Preşedinţii celor două Camere - care, nu ştiu, au rămas? Au rămas! - încearcă să acrediteze în spaţiul public ideea că eu nu aş digera rezultatul votului şi că eu aş încerca să fac ceva ca să întorc acest rezultat şi afirmă în spaţiul public că aş dori răsturnarea guvernului legitim.

Nu! Fals! Aţi câştigat, acum guvernaţi şi legiferaţi, dar nu oricum! Nu oricum! România are nevoie de un guvern puternic, nu de un guvern care cu sfială execută ordinele de la partid. România are nevoie de un guvern care lucrează transparent, care guvernează predictibil, la lumina zilei, nu noaptea, pe furiş.

Legiferaţi pentru România, daţi legi bune pentru România, nu pentru un grup de politicieni cu probleme! Conduceţi, cei care aţi câştigat alegerile, dar conduceţi responsabil!

Sunt mari aşteptări din partea societăţii. Lumea v-a votat, fiindcă v-a crezut. Ce aţi promis, faceţi! Sunt mari aşteptări din partea mediului economic. E nevoie de o guvernare şi de o legiferare transparentă, predictibilă, sustenabilă.

Nu vă bateţi joc de România! Suntem într-o situaţie macroeconomică foarte bună. Nu puneţi România în dificultate! Păstraţi trendul ascendent! Păstraţi creşterea economică! Sunt aşteptări mari de la partenerii noştri internaţionali. România este o ţară stabilă, puternică în regiune. Am luptat, am legiferat şi am guvernat timp de mulţi ani în aşa fel încât România să devină parte puternică din NATO, din Uniunea Europeană. Lumea are mari aşteptări de la noi. Să nu-i dezamăgim!

Dacă PSD, care a creat această criză, nu o rezolvă urgent, voi convoca, în virtutea atribuţiilor de Preşedinte, consultări la Palatul Cotroceni pentru a vedea care sunt soluţiile posibile.

Doamnelor şi domnilor,

Ce fel de naţiune vrem să fim? Vrem să fim o naţiune puternică, prosperă, o naţiune care îşi construieşte un stat de drept şi îl respectă, o naţiune care se poate mândri cu o justiţie independentă, o naţiune unde autorităţile colaborează loial, o naţiune cu un Parlament puternic, o naţiune cu un Guvern performant, sau vrem să fim o naţiune slabă, dispreţuită, care pune totul în joc pentru a salva pe câţiva din situaţii dificile, pe câţiva politicieni din situaţii dificile?

Merită România acest sacrificiu pentru câţiva politicieni? Asta este întrebarea. Acesta este scopul referendumului. O naţiune puternică se construieşte cu politicieni integri şi credibili în vârful statului.

Asta îmi doresc eu pentru România şi asta, cred, îşi doresc românii. Asta este întrebarea, ce fel de naţiune vrem să fim. Şi pentru a afla realmente voinţa suverană a poporului român, voi convoca acest referendum. Aştept de la Parlament răspunsul la solicitarea mea. Imediat după primirea răspunsului, voi convoca referendumul.

Probabil aţi urmărit imaginile de la demonstraţiile care au avut loc în ultimele zile, multele demonstraţii care au avut loc în ultimele zile. Cea mai mare în Bucureşti, în Piaţa Victoriei, dar şi în multe, multe alte localităţi din România, din străinătate, au fost demonstraţii ample, localităţi unde nu a fost nicio demonstraţie la Revoluţie. Incredibil!

Imaginea aceea splendidă din Piaţa Victoriei cu telefoanele iluminate, cred că o ştiţi cu toţii. Iată, când politicienii au încercat să ducă democraţia în coridoarele întunecate, românii au ieşit în stradă şi au readus lumina în procesul democratic.

Democraţia trebuie ţinută vie, democraţia trebuie apărată zi de zi, revigorată! Democraţia nu este niciodată de la sine înţeleasă şi pentru multă democraţie este nevoie de multă educaţie, şi îi felicit pe părinţii care şi-au dus copiii în Piaţa Victoriei pentru o lecţie autentică de democraţie!

Doamnelor şi domnilor,

Să păstrăm aşadar democraţia vie şi ţara curată, la propriu şi la figurat, pentru generaţiile care vin după noi, pentru viitorul României!

Vă mulţumesc!”

Klaus Iohannis  presdintele Romaniei

sursa digi 24

Read More

Iar ai mintit victoras ... doar PLEACA ...

" Știi, Victore, îmi permit pentru prima oară să te tutuiesc. Pentru că te simt în fața mea atunci când îți vorbesc așa. Parcă te văd, aici, pe un fotoliu cu piciorul stâng întins, cu orteza pe el. Ca și mine. Orteza mea e neagră, a ta cum e? Dar să nu divagăm. Victore, mi s-a blocat genunchiul. De tot, dureros… Am chemat un vecin să mă ducă cu mașina la spitalul Universitar din București. Ai fost vreodată? Pe chei, la Eroilor. Multe salvări, mulți oameni pe holuri, scaune cu rotile, tărgi, pereți văruiți cu albastru. Auzi, Victore, albastru deschis. Culoare frumoasă, liniștitoare, așa, dar să nu divagăm.

M-a văzut un medic și mi-a zis că mă operează. Am stat 15 minute să mă ia un lift, Victore, înghesuială mare. Când m-a luat, un medic care stătea într-un picior glumea amar: „în lift și în sala de operație ce mai facem și noi saună. E gratis, nu o putem refuza”. Te-ai prins, Victore? Adică nu avea aer condiționat funcțional în sala de operații, nah! Glumeț, medicul, semăna cu un actor american… Îmi scapă. Dar să nu divagăm!

M-am operat. A durat trei ore. Cred că aerul nu mai făcea față, că unul din medici a cerut alte haine la un moment dat.

Nu m-a durut. M-am holbat într-un ecran să văd cum îmi umblă prin genunchi. Mi-au reconstruit ligamentul din două tendoane. Artă, Victore! La tine cum a fost? Te-a durut? În fine, nu divagăm. Am aflat că în post-operator era și soția ambasadorului Olandei la București. A intrat o asistentă în sala de operații și a zis că ea și-a terminat toată engleza cu olandeza, că îi face un Tramal și că o mută în salon. „Mai ține-o în post-operator, s-o văd și eu”, a spus medicul care îmi umbla prin genunchi. În post-operator am ajuns și eu. Știi cum arată? E un salon cu vreo 5 paturi, poate 8, habar n-am, în care sunt aduși toți cei care au fost operați. Doi brancardieri mici de statură m-au luat pe sus, Victore, a fost amuzant. Unul zicea că sunt uriaș și că îi rup coloana. L-am luat de după gât și rânjea schimonosit când m-a desertat pe pat, lângă doamna Dinca. O doamnă care pe lângă tot ce avea, făcea și atacuri de panică. Dar să nu divagăm.

La tine cum a fost? Cine te-a luat pe sus? Că ești mai greu decât mine! Gemete de durere se auzeau din jur, că oamenii începeau să se dezmorțească. Pe fiu-meu, inițial, nu l-au lăsat să mă vadă. A protestat: cum, n-am voie să-l văd pe tati? Pe tine te-a lăsat să-ți vezi copilul în post-operator?

Olandeza apăsa pe buton. Asistenta Alina a intrat iarăși în post-operator și a zis așa: am băgat olandeza în 20 cu 1. E bine, dar are dureri! Victore, în salonul 20, patul 1 am stat și eu. Tot Alina s-a ocupat de mine. N-o știi, lucrează de mulți ani în spital, se atașează de bolnavi, deși unii aruncă cu urinarele după ea, o mușcă, o zgârie. Oameni bătrâni, sclerozați, tot felul. Ea s-a ocupat de „olandeza”, Victore, mi-ar fi plăcut să se ocupe și de tine. Fiul ei are examenul de bacalaureat, vorbește mult de el. Mai ales când face gărzi. Știi cât câștigă, Victore? Nu, nu divagăm… Dar nu mă mai pot abține! E în regulă, ai plecat în Turcia sfidând toți medicii și toți pacienții, deși ești ditamai premierul României, nu aveai operație pe cord deschis, ci o fractură de ligamente! Acum zici că rămâi acolo pentru recuperare?! E un rahat recuperarea, câteva mișcări de gimnastică le poți face de-acasă Dar tu vrei linișe, nu? Nu vrei s-o auzi pe doamna Dinca gemâd, nici pe”Colonelul” cerâd la baie, nici pe olandeza. Te înțeleg Victore, dar nesimțirea ta nu mai are bun-simț!

Cum să spui la Antena 3 că pentru doamna ambasador s-a blocat un etaj la Spitalul Universitar și că pentru tine s-ar fi blocat două, când eu am stat acolo, Victore, la același etaj, lângă rezerva ei? Nu ți-e rușine să minți în halul ăsta?! Nu știai că sunt acolo, Victore? Doamna ambasador a fost tratată fix ca oricare pacient. Și eu la fel. Și doamna Dinca, bătrâna care a făcut nopți albe și a stat lângă mine. Și „Colonelul”, care de la Tramal și Morfină credea că e acasă. Și ceilalți. Eram internați oameni simpli, Victore, numai în mintea ta bolnavă se putea întâmpla să fie blocat un etaj de spital pentru un pacient, oricine-ar fi el. Numai tu ai fi putut bloca etajele spitalelor, dar nu în România, Victore! În Turcia, în Rusia, unde vrei! Medicii care au operat-o pe olandeza au mai operat încă cinci oameni în aceeași zi în care tu, Victore, și cu mine ne-am operat. Cinci români care s-au operat la Ortopedie la Universitar.

Au stat lângă olandeza, Victore, cât de mincinos să fii să spui că s-a blocat etajul?! Minți ca un ticălos, e OK, dar nu-ți bate joc de medici, de asistente, de infirmiere. Doamna ambasador nu și-a bătut joc de ei. S-a fotografiat cu medicii, știi? Cu tricouri pe care scria că medicii români vor în Schengen, iar tu, ca un nesimțit, te-ai dus să te operezi în spitalul lui Erdogan! Acolo, în țara în care un jurnalist turc a fost condamnat de o instanță pentru că a scris pe Tweeter că mamei lui Erdogan i-ar fi fost rușine să vadă ce face fiul ei. Acolo te-ai dus, Victore! Nu minți fără bun simț, măcar! Nu ne băga în mocirla ta. Scaldă-te singur în ea!

Medicii de la Universitar vor opera în continuare, Alina va mai învăța engleza și va face gărzi, medicul care seamănă cu un actor american va face saună în sala de operații și după ce tu nu vei mai fi prim-ministru, iar eu o să fac recuperare și scap de orteză. Și vreau și eu în Schengen, nu în Turcia sau Rusia. Dar să nu divagam. Minți ca un nesimțit! " 

SURSA : http://www.jurnalistii.ro/opinii/nu-mai-pot-sa-tac-victore-are-si-nesimtirea-bunul-ei-simt/?fb_action_ids=10152946797857113&fb_action_types=og.comments

Read More

Dlui Adrian Nastase cu "dragoste"

                     Dlui Adrian Nastase cu "dragoste"

Nu stiu ce "blestem" a cazut asupra mea sa citesc ultima aberatie a unui om care "nu poate intelege" ce se intampla cu el nici chiar acum la trei ani de la "stabilirea domiciliului la Jilava", a unui om? care se numeste Adrian Nastase.

Am desprins cateva din "nedumeririle" domniei sale ce il bantuie fara putinta de a se debarasa de ele, eu insa fiind mai suspicios, cred insa ca nici nu doreste aceasta ci incearca sa faca din ele martoage care sa traga la "un car fara roti".
Facand pe prostul se arata nedumerit de mana destinului, a destinului pe care el l-a construit altfel decat a iesit, destin care neintelegandu-l pe domnia sa, s-a "autoscris" in alt fel! Bravos dle A.N : pai chiar nu stii proverbul ca "Nu-i cum vrea omul ci cum doreste Domnul"? Se vede treaba ca "nu esti un bun roman". Bre omule, destinul este bun, domnia ta l-ai schimbat intr-unul rau furand, tradand poporul roman, si crezand ca peste "inaltimea ta" nu mai exista nimeni!
Ne mai spune dl A. N. ca in numele unor principii inalte, Romania a ajuns un stat colonial! Bravo stimabile, incepi sa devii destept in a ne crede tampiti! Adica atat de destept cum crezi ca esti, sa credem noi ca nu ai inteles acele principii? Ca abia acum ai realizat ca ai fost pacalit? Nu erai dta ministru de externe? Nu dta si propriul partid ai indeplinit "principiile" aruncand economia Romaniei in groapa amintirilor si a regretelor, indesandu-ti in conturi bani colorati, dta si partidul dta? Doamne, ce pacalit ai fost! Se pare ca in destinul ce ti l-ai construit a lipsit un element primordial : rusinea! Poate ca de aceea s-a si prabusit destinul domniei tale, dar "nu mai plange baby" caci ai ramas cu "mony", si inca multi.
Da stimabile, "lucrurile in care ai crezut" n-au tinut, se prabusesc iar partidele care impreuna "au demolat", vanate de justitie se "imping in groapa" unele pe altele! Da se poate spune ca au loc reglari de conturi dar sub supravegherea Justitiei!
Ai dreptate dle A.N, exista "o isterie a arestarilor", dar este o isterie necesara si ea foloseste, asa ca sa stii si dta, foloseste tarii asteia jupuite de dv, politicienii! Si nu bag mana in foc, dle A.N ca nu va veti mai plimba cu "duba pe la beciul domnesc"! Fie sa aveti norocul acesta!

                                 "Cu dragoste" pentru dv, dle Adrian Nastase!

Read More

Ce raspundere extraordinara ai tu, nesimtit ordinar ce esti, acolo unde mananci, dormi si votezi cum iti ordona seful tau ...

" "Eu cred că nu putem să punem egalitate între un demnitar, înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer, medic, şamd.” - deputat in Parlamentul Romaniei.

Ce raspundere extraordinara ai tu, nesimtit ordinar ce esti, acolo unde mananci, dormi si votezi cum iti ordona seful tau (din partid, din servicii, sau de unde o fi)? Cu ce esti tu mai presus de mine? Hai sa vedem...

Sunt cadru didactic universitar, cu vechime de 15 ani, la care se adauga si cei petrecuti pe bancile facultatii. Am fost olimpic national la 5 materii in liceu, am luat atatea premii ca nici nu le stiu din cap. Pasiunile mele stiintifice sunt cloud computing, data mining si fizica cuantica. Stii ce inseamna vreunul dintre acesti termeni, mai infatuat ordinar ce esti?

Cu asta am lamurit-o, hai sa mergem mai departe. Am construit de la zero (fara tata smecher, securist, primar, etc...) o firma care a implinit anul trecut 15 ani. Lucreaza numai in privat, nu da tunuri, isi plateste toate impozitele. Sunt recunoscut international ca unul din cei mai buni specialisti IT in aria mea de competenta. Vorbesc anual la cateva zeci de evenimente nationale si internationale, si asta nu pentru ca "da bine" sa fiu invitat ci pentru ca oamenii sunt interesati ce ceea ce spun. Tu ce ai realizat, mai extraordinarule?

Sunt zile in care lucrez pana la 10-12 ore. Multe dintre weekend-urile mele sunt presarate cu activitati profesionale. Sa nu ma intelegi gresit, profitorule, nu ma plang si nu ma victimizez. Fac ceea ce fac si cat fac pentru ca imi place foarte mult. Ma pricep bine, am rezultate si satisfactii. Produc pentru mine, pentru cei care depind de mine (colegii mei de la firma, partenerii de business) si pentru statul roman. Platesc impozite pe venituri, pe cladiri, pe profit, TVA, taxa de drum, acciza pe combustibil, si multe altele. PLATESC, intelegi lipitoareo? Imi justific existenta in aceasta societate, si, muncind pentru mine si familia mea, contribui la bunastarea comunitatii. Tu cate ore muncesti pe saptamana, extraordinarule responsabil? Ca te vad aproape in fiecare miercuri in avion, si nu in ala care aterizeaza la Bucuresti.

Ai dreptate, nesimtitule, nu se poate pune semnul egal intre noi. " 

sursa : https://www.facebook.com/ciprianjichici

Read More

Scrisoare deschisă adresată parlamentarilor.

Zilele trecute, ţara a primit încă o dovadă că unele dintre cele mai mari nedreptăţi se fac cu legea în braţe. La fel s-a întâmplat şi când, dumneavoastră, aleşii neamului, v-aţi rupt de ceea ce înseamnă principiul contributivităţii şi aţi hotărât să vă oferiţi pensii mai mari chiar şi cu 4.600 de lei, echivalentul a 11 pensii minime.
Am asistat la unul dintre cele mai murdare conflicte de interese girat, din păcate, de legislaţie, acela ca un grup de oameni să-şi voteze singuri suplimente la pensii din bani publici. Dacă nu vă îngrijoraţi de ceea ce vor spune cei aproape 400 de mii de români care trăiesc din pensia minimă, poate vă îngrijoraţi de viitorul copiilor noştri.
Nu supun dezbaterii legalitatea, dar lipsa de moralitate de care dă dovadă parlamentul nu este demnă de o societate sănătoasă. Nu, în contextul în care un asistent universitar are salariul de 1.050 de lei, când sute de mii de angajaţi din învăţământ trăiesc la limita sărăciei. Să nu mai vorbim despre medici şi multe alte categorii sociale şi profesionale. Dacă acum numai ei ştiu cum se descurcă, mă întreb ce vor face aceşti oameni la final de carieră, cine le va plăti lor pensia? COPIII NOŞTRI, acei copii în care refuzaţi să investiţi. Refuzul de a învesti în educaţie le încetineşte dezvoltarea, le limitează capacităţile, astfel că nu faceţi decât să propagaţi sărăcia de la o generaţie la alta. Presupun că este greu pentru o mână de 'alesi' să vadă acest risc, în confortul unor indemnizaţii de mii de lei.

Din punct de vedere macroeconomic, cea mai sănătoasă investiţie pe care o putem face este în educaţie. Avem nevoie de specialişti ancoraţi în cerinţele pieţei, cu competenţe pe ceea ce economia solicită şi are nevoie. Este greu să vorbim despre echilibre macroeconomice când încă avem un sistem de învăţământ încremenit într-un buget de asistenţă socială. Ultimele analize economice arată că deficitul bugetului de pensii publice s-a ridicat la 3,56 miliarde de lei după primele două luni din 2015, cu peste 1 mld. lei mai mare decât în primele două luni ale anului trecut. Discrepanţele între cei care cotizează la bugetul de pensii şi numărul celor care ies din câmpul muncii se accentuează, iar una dintre cele mai sigure soluţii pentru echilibrarea balanţei este să se investească în educaţia tinerilor, astfel ca ei să devină mult mai productivi, salariile să crească, iar contribuţia la pensii să fie cu atât mai consistentă.
Vă place să vă numiţi aleşii neamului, dar aţi cam uitat de NEAM. Daţi tuturor şansa la pensii mai mari, investiţi în educaţia copiilor!

Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara
Prof. univ. dr. Marilen Gabriel Pirtea



Potrivit proiectului de lege privind pensiile speciale pentru parlamentari, votat zilele trecute în Parlament, un parlamentar cu un mandat în Legislativ ar urma să primească o indemnizaţie suplimentară la pensie de aproximativ 1.550 de lei. Două mandate ar urma să fie recompensate cu o pensie suplimentară de 3.100 de lei, iar aleşii cu minimum trei mandate ar urma să-şi adauge la pensie 4.600 de lei în plus, în fiecare lună.

Read More