sâmbătă, 4 aprilie 2015

ZMUCITUL DIN SENAT & Tiberiu Vanca

ZMUCITUL DIN SENAT
Ne referim la un personaj din „preistoria democraţiei originale”. Ştii Domnia Ta Vizitatorule cea care s-a iniţiat pe cadavrul , lipsitei de glorie, şi încărcatei de crime, orânduirea socialistă. Ei bine personajul nostru a fost zmucit din anonimat de către „animalul ieşit din vizuina comunistă pentru a ne conduce spre o viaţă nouă”, cel ce se numea Ion Iliescu, ăla de a pricopsit mult încercatul popor român cu „golănii” titrate mineriade şi alte subţietăţi izvorâte dintr-o minte îngrăşată cu nutrienţi roşii. Vom vorbi de ialomiţeanul Şerban Nicolae, personaj acoperit precum sunt acoperiţi şi alte, adevărate cohorte de tâmpiţi, cu fel de fel de diplome de absolvenţi în drept, absolvenţi crescuţi, ca ciupercile după ploaie, la Băile Herculane, la Lugoj, la Cucuieţii de Câmpie, şi seria locaţiile ar putea fi mult mai bogată. Şi cum mandatele personajului de tristă amintire, pe ici pe colea uns cu apetenţe criminale, Ioan Iliescu s-au consumat iremediabil, Şerban Niculae fost consilier al ăluia ce printre alţii, l-a ucis, printre alţii, şi pe Nicolae Ceauşescu, a rămas fără demnitate, şi cum tare i-a plăcut să vadă prostimea de la nivel de „demnitar”, şi-a cumpărat un scaun de senator. Şi pentru că venii vorba despre cumpărat, de bune zile nu este pentru nimeni un secret privind costurile înălţării cretinilor în atari fotolii. A existat unul fără nici o meserie şi pentru că în vremuri devenite de acum imemoriale se circula cu autobusele RATA, şi-a declinat o profesie pe măsură: „Auto”. Ne referim la sumele date publicităţii necesar a fi consumate pentru intrarea în parlament, sume ce prin osârdia presei au devenit, de acum, publice. Ei bine „Nicuşor” sau „Nicolaiţă”, cum s-o fi dezmierdând pruncii ialomiţeni s-a înfipt zdravăn în fotoliul de senator, şi după ce a exersat îndeletnicirea de şofer al marelui puşcăriabil care este, şi va rămâne, Cătălin Voicu, a ajuns la concluzia că nu se mai poate şi că legislaţia penală, această centură de siguranţă a socialului, în orice societate civilizată, trebuie să fie distrusă. Şi pentru că se dovedeşte a fi de neclintit în intuiţiile sale şi-a spus că instituţia arestului preventiv este anacronică şi trebuie aruncată la lada de gunoi a istoriei, iar despre încătuşări ce să mai vorbim. Şi odată ce în minunata sa „bilă” au punctat gândurile amintite a pus-o de o iniţiativă parlamentară. Iar pentru a-i ieşi pasienţa, parlamentarului doct, trebuie să-şi dreagă iniţiativa cu o „suferinţă” ce-i încearcă masa de alegători. Lui Nicolăiţă i s-a părut că, electorii care i-au binecuvântat banii investiţi în cumpărarea demnităţii parlamentare, suferă nespus când aud cuvântul „preventiv” asociat cu „arest”, adică socotesc că arestul preventiv ar fi un fel de pedeapsă, şi nu o măsură judiciară cum înţeleg doctrinarii jurişti a fi instituţia de referinţă, drept care propune înlocuirea acesteia cu „arest sever” una, ce după mintea lui mai blândă, şi a gândirii sale ialomiţene să nu mai aducă a pedeapsă. Iar „barbaria” încătuşării să fie exclusă din mijloacele de operare ale oamenilor legii. Că nu se face!. Nu mai vorbesc de faptul că în „preţioasa” sa iniţiativă legislativă enumără o seamă de infracţiuni cum ar fi spre exemplu corupţia în raport cu care oamenii legii ar fi cazul să se poarte mai cu „mănuşi”.
Nicolăiţă! Tată! Tare mai eşti dus cu pluta! Să le luăm pe rând, iar într-un fel să-i ajutăm şi pe vizitatorii noştri să facă raţionalmentele de valoare ce se impun:
Arestul preventiv, nu este o pedeapsă, iar faptul că oamenii fără instrucţie profesională de specialitate ar putea-o considera astfel ar trebuie trecută cu vederea. Arestul preventiv este o „măsură legală” de protejare a condiţiilor în care socialul operează activitatea de urmărire penală, respectiv: în primo tempo, se asigură că cel cercetat să nu se ascundă, să nu dispară, fapte ce ar determina o mare cheltuială publică pentru aducerea sa în faţa legii, iar în secundo tempo îi împiedecă urmăritului posibilitatea de a zădărnicii urmărirea penală, odată prin influenţarea, mergând până la corupere a martorilor, prin punerea în circulaţie a unor probe special ticluite ş.a.m.d. Este cu alte cuvinte o măsură de protejarea a câmpului administrării probelor. Măsura arestului preventiv nu se ia faţă de oricine cât doar faţă de cei cu privire la care există temeinice dovezi iniţiale că s-ar fi aflat în câmp infracţional ca autor de acte antisociale. Iar pe de altă parte timpul consumat în arest preventiv se desocoteşte din pedeapsa ce se va pronunţa prin hotărârea definitivă a instanţei. Arestul preventiv, nu este şi nu poate fi considerat o măsură abuzivă şi asta pentru că societatea îşi asigură în mod deplin răspunderea în raport cu luarea acestei măsuri prin faptul că cel ce ar putea fi victimă a unei arestări nelegale, are deschise căi judiciare, fie penale , fie de despăgubiri civile, împotriva societăţii, în vederea sancţionării unei arestări abuzive.
Dacă Nicolăiţă, „Zmucitul din Senat” socoate că noţiunea „preventiv” este de natură să creeze spaime existenţiale populaţiei, ne întrebăm cum va reacţiona aceiaşi masă de
trăitori fără cunoştinţe de specialitate în raport cu termenii de înlocuire pe care Domnia Sa îi propune, în loc de „Arest preventiv”, „Arest Sever”. Nu cumva asocierea măsurii jurisdicţionale, penale, a arestului cu noţiunea de „sever” va compare a fi înfricoşătoare, în mintea celor fără pregătire de specialitate? Şi tot retoric: dacă preventiv în opinia publică ar putea avea înţeles de pedeapsă, nu cumva noţiunea de „sever” ar putea conduce înspre eventuale cazne?. Şi pentru că în timpi istorici de devoalare a instituţiilor de drept, existau şi denumiri ce puteau inspira grave temeri, cum a fost „in illro tempore”, „condamnarea la temniţă grea”, nu cumva prin neinspirata înlocuire blajinei măsuri de prevenţie cu „arest sever” ne aflăm în situaţia de a încărca imaginaţia populaţiei cu nefericite temeri. Aşa cum dualul „bine, rău”, se presupune a se afla în raport de reciprocitate, tot astfel noţiunea de „sever” are un corespondent de raport , cum ar fi „blând”, sau „uşor”, sau „blajin”, iar pe cale de consecinţă „Luminozitatea Sa” Senatorul de Ialomiţa nu cumva a omis să propună şi instituţionalizarea „arestului blând”? Adică dacă arestul sever ar fi unul ce conduce înspre suportarea a ceva încrâncenări, arestul blând, ar putea fi unul cu suportabilitate de mângâieri şi cântece de alint, iar într-o astfel de situaţie Ialomiţa şi inteligenţa „in iure” izvorâtă de pe acel plai şi adusă în Parlament prin unsul lui Iliescu, Ş.N.,n-ar umaniza în mod tranşant disciplina penală?
În ordine, ar fi de adăugat că noţiunile asociate „arest” cu „preventiv” au menirea a determina efecte educative, respectiv grija de a nu accede sub puterea unei astfel de măsuri, noţiunile asociate propuse de Şerban Nicolae sub forma arest şi sever sunt de natură a crea temeri de la îngrijorare până la groază şi peste toate ar determina vulgarizarea unei instituţii penale, ce este în deplin acord cu instituţiile de drept corespunzătoarea a celor mai înalte civilizaţii statale.
4 aprilie 2015-
TIBERIU VANCA

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More