Revoluția Ungară din 1956.

Revoluția Ungară din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice  a început în ziua de 23 octombrie. Sătui de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenții au declanșat o demonstrație pașnică, care s-a transformat în revoluție violentă, sfârșită printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10 - 11 noiembrie 1956. La 23 octombrie 1956, sute de mii de unguri au cerut demisia guvernului bolșevic opresiv, fiind suținuți, chiar în aceași zi, de majoritatea populației. În 1956 drapelul maghiar cu emblema comunistă a fost dat jos, iar spre seara zilei de 23 octombrie 1956, studenții de la Universitatea Tehnică au demonstrat pe bulevardul Bem, afișându-și solidaritatea cu manifestanții pro-Gomułka din Polonia. Foarte repede, studenții au reuțit să-i coopteze și pe alții, cu intenția schimbării demonstrației în protest. Mulți soldați maghiari s-au alăturat protestatarilor, scoțându-și steaua sovietică de pe șapcă și aruncând-o la gunoi. Fără a avea vreun lider, cca 100.000 de demonstranți au traversat Dunărea spre clădirea Parlamentului, manifestând pașnic. Situația s-a schimbat, însă, dramatic în momentul când trupele securității maghiare, numită (ÁVH), au deschis focul și au omorât sute de oameni.

În 23 octombrie 1956 Uniunea Sovietică a executat o intervenție militară în Ungaria. Această intervenție fusese plănuită încă din aprilie (atunci când conducerea sovietică a aflat că Rákosi a plănuit eliminarea unui mare număr de intelectuali maghiari, iar Gerő a pierdut controlul asupra țării, situația internă putând deveni explozivă). Trupele sovietice erau staționate de mai multă vreme, în așteptare, pe teritoriul României.

Intervenția sovietică a avut loc pe data 23 octombrie 1956, chiar în aceeași zi când, la Budapesta, avea loc un mare miting studențesc - desfășurat la Universitatea Tehnică. Timp de 5 zile s-au dus lupte dure între studenții unguri și forțele AVH (poliția secretă maghiară), ajutate de trupele sovietice (sub pretextul de a apăra țara de invazia NATO). În această etapă, trupele sovietice au luptat numai în Budapesta, neintervenind în restul țării. Comandanții sovietici negociau cu revoluționarii în cazurile schimburilor de focuri locale. Ungaria, la acea vreme, era condusă de un guvern prezidat de Imre Nagy, un executiv care nu va obține credibilitatea în fața populației decât în momentul în care va negocia statutul trupelor sovietice de pe teritoriul ungar. La 30 octombrie 1956, sovieticii mimează intenția de negociere, iar la 3 noiembrie își schimbă radical poziția, procedând la ocuparea prin forță militară a Budapestei. Imre Nagy este înlocuit și va fi pus în fruntea guvernului János Kádár. Insurecția se soldează cu mii de morți (2500 - 3000), 13.000 de răniți, cu deportarea a 16.000 de persoane și exilarea a peste 100.000.

     Mișcările studențești din Timișoara din 1956.

Mişcările studenţeşti anticomuniste din Timişoara s-au declanşat şi s-au desfăşurat în timpul şi în contextul creat de Revoluţia anticomunistă din Ungaria.
În  Timişoara, tinerii care au ieşit în stradă au fost încercuiţi la Catedrala Mitropolitană de forţele de ordine. Ei au fost bătuţi cu pumnii şi picioarele, cu bastoanele şi paturile armelor şi au fost avertizaţi cu focuri de armă, după care cu toţii au fost urcaţi în camioane.
Un număr mare de studenţi s-au baricadat în propriile cămine. Gloanţele au început să şuiere şi pe lângă geamurile lor, fapt ce i-a făcut şi mai îndărătnici. A fost nevoie de intervenţii în forţă pentru a-i captura. Facultăţile au început a fi păzite de blindate şi militari.
Timişoara este învinsă.
Până pe 4 noiembrie jumătate din numărul total al studenţilor timişoreni au fost arestaţi şi duşi la o tabăra militară din Becicherecul Mic, ca peste 800 să fie în continuare reţinuţi pentru anchete ulterioare. Cei care erau eliberaţi au fost obligaţi să semneze declaraţii prin care se dezavuau de mişcarea de protest pentru a li se permite să continue facultatea. Mulţi nu au vrut să le iscălească aşa că au fost torturaţi şi bătuţi până când au fost convinşi.

Principalii organizatori ai protestelor din Timisoara au fost judecati separat si au primit ani grei de închisoare.

                                                     Mișcările studențești din București din 1956.

Desfășurarea evenimentelor din Ungaria a fost urmărită cu atenție și de studenții din București. La început se schimbă informațiile pe care diferiți studenți le-au obținut de la radio sau din alte surse și se încep discuții în diferite universități, în cadrul cărora se ridică problema oportunității trecerii la acțiuni similare cu cele din Ungaria. Conștienți că orice cadru organizatoric riscă să atragă atenția și reacția organelor de securitate, studenții nu au format comitete care puteau fi considerate de către autorități organizații clandestine; în schimb, apar grupuri de acțiune locală, la nivel de facultăți.
În octombrie 1956, atitudinea studenților față de evenimentele din Ungaria nu a fost omogenă. Grupurile cele mai active au fost cele din facultățile de Științe Juridice, Filologie, Teatru, Medicină, Arhitectură, Politehnică, Filozofie precum și de la Institutul Medico-Militar. A fost mult mai rezervată reacția studenților de la majoritatea instituțiilor de învățământ tehnic (Petrol și Gaze, Agronomie), de la facultățile de Matematică, Geografie și Istorie din cadrul Universității București și de la Institutul de Științe Economice.

Mișcările anticomuniste studențești au fost brutal reprimate de autoritățile regimului comunist iar numeroși studenți protestatari au fost arestați sau excluși din facultăți. Mulți dintre ei și-au văzut cariera distrusă sau, numai după o lungă perioadă de timp, au reușit să găsească alte modalități de a se realiza. Cu toate că nu au reușit să determine o schimbare de regim, mișcările studențești din 1956 au arătat că inclusiv în România exista un puternic curent împotriva comunismului și un tineret dispus să facă sacrificii pentru exprimarea punctului său de vedere.
Organele de partid au trecut însă imediat la măsuri de represiune, pentru a preveni alte acțiuni potențiale similare în viitor. Cea mai mare parte a arestărilor a avut loc în noiembrie-decembrie 1956, însă arestările au continuat și în tot cursul anului 1957. O parte dintre cei arestați sunt condamnați la închisoare pe termene între 1 și 6 ani.

Posted in: dictaturabolsevica,gandurideseara,ocupatiesovietica,revolutie1956,romania,ungaria,vioricacrainic